În cadrul activităţilor cercurilor pedagogice, din semestrul I al anului şcolar 2015-2016, la disciplinele biologie şi geografie, Subcomisia Monumentelor Naturii Iaşi şi instituţiile partenere organizatoare: Inspectoratul Şcolar al Judeţului Vaslui, Agenţia pentru Protecţia Mediului Vaslui, Casa Corpului Didactic Vaslui, Societatea de Geografie din România – Filiala Vaslui şi Academia Română – Filiala Iaşi, au organizat, în cadrul manifestărilor ştiinţifice „Zilele academice ieşene”, simpozionul regional „Biodiversitatea şi protecţia mediului în Moldova”, având ca temă „Conservarea biodiver­sităţii şi managementul ariilor naturale protejate din judeţul Vaslui”. Acţiunea a avut loc în ziua de 26 noiembrie 2015, la Şcoala Gimnazială Nr. 5, Ştefan cel Mare, din Vaslui.
Simpozionul a reprezentat o manifestare de înaltă ţinută ştiinţifică şi didactică şi a reunit un număr generos de cadre didactice, profesori de biologie şi geografie, din peste 40 de şcoli vasluiene, fiind prezente şi trei cadre didactice universitare, de la Universitatea Al.I. Cuza, din Iaşi, academicianul Constantin Toma, prof. univ. dr. Ionel Miron şi şeful de lucrări dr. Constantin Ion, precum şi un reprezentant al Agenţiei pentru Protecţia Mediului Vaslui, dr. ing. Mihaela Budianu.
Deschiderea lucrărilor simpozionului a fost făcută de inspectorul şcolar general judeţean Vaslui, prof. Gabriela Plăcintă, care a adresat un cuvânt de bun venit participanţilor şi a evidenţiat importanţa organizării acestui eveniment la Vaslui, în contextul în care impactul om-natură este tot mai pregnant, iar necesitatea ocrotirii biodiversităţii a devenit o problemă tot mai actuală, atât pentru oamenii de ştiinţă, cât şi pentru cadrele didactice, care trebuie să formeze la elevi o educaţie ecologică participativă. „Este un privilegiu pentru noi, cadrele didactice vasluiene, profesorii de biologie şi de geografie, de a-i avea ca oaspeţi pe doi fii a-i judeţului nostru, academicianul Constantin Toma şi profesorul universitar doctor Ionel Miron, născuţi la Huşi şi, respectiv, la Ivăneşti, judeţul Vaslui, care au ţinut foarte mult să se întâlnească cu foştii lor studenţi şi cu locurile natale, precum şi pentru a reliefa importanţa temei biodiversităţii şi protecţiei acesteia în judeţul Vaslui şi nu numai”.
În intervenţia sa, acad. Constantin Toma, preşedintele Subcomisiei Monumentelor Naturii Iaşi, după ce şi-a exprimat bucuria revederii cu foştii săi studenţi, a vorbit cu entuziasm despre alegerea judeţului Vaslui drept gazdă a manifestărilor ştiinţifice dedicate „Zilelor Academice Ieşene” în anul 2015, deoarece fondatorul ocrotirii biodiversităţii şi a mediului înconjurător a fost biologul Emil Racoviţă, care s-a născut şi a copilărit la Şurăneştii de Vaslui, comuna Dăneşti, şi se impune să aducem un omagiu acestui mare savant român, organizând un astfel de eveniment chiar în judeţul său natal.
Tema referatului, „Biodiversitatea fără frontiere”, prezentat participanţilor de către acad. Constantin Toma, scoate în evidenţă faptul că Universul în care trăim ar avea o vechime de peste 14 miliarde de ani, iar planeta Pământ face parte din Calea Lactee, fiind una din cele 500 de galaxii existente `n Univers. Vârsta Pământului ar fi de circa 4,5-5 miliarde de ani, pe care viaţa a apărut acum aproximativ 3,5-4 miliarde de ani.
Procariotele au fost primele forme de viaţă pe Pământ, adică bacteriile anaerobe şi algele albastre, care au dominat Terra timp de două miliarde de ani, după care au apărut algele verzi, iar evoluţia organismelor vegetale s-a declanşat într-o arie şi dinamică mai mare, trecându-se la ferigi, gimnosperme şi angiosperme, ultimele aflându-se astăzi într-o mare expansiune, dar şi într-o puternică presiune din partea oamenilor, care au intervenit şi intervin tot mai mult în natură, limitându-le existenţa.
Primele forme umanoide au apărut acum circa 5-6 milioane de ani, mai întâi în Africa, apoi în Europa, acum 15 mii de ani, iar primele intervenţii antropice au fost legate de extinderea terenurilor agricole, pe care oamenii şi-au cultivat diferite plante utile, şi-au construit primele locuinţe şi drumuri, defrişând tot mai multe păduri şi desţelenind suprafeţe tot mai mari de terenuri.
Impactul oamenilor asupra naturii a crescut tot mai mult, de la an la an, şi datorită creşterii demografice şi necesităţilor aferente, iar primele semne de dezechilibre naturale, apărute în locurile cele mai frecventate de om, au început să-i îngrijoreze pe oamenii de ştiinţă.
Grija pentru ocrotirea mediului s-a manifestat la poporul nostru din cele mai vechi timpuri. Astfel, prima lege a fost dată de domnitorul Ştefan cel Mare şi se numea „legea braniştei”, prin branişte înţelegându-se acel loc în care nimeni nu avea voie să vâneze, să pescuiască, să taie copaci şi să păşuneze.
La începutul secolului XX, datorită unor naturalişti de seamă, precum Emil Racoviţă şi Grigore Antipa, s-a aprobat prima lege modernă a protecţiei naturii, în 1930. În baza acestei legi, tot în 1930, a luat naştere şi Comisia Monumentelor Naturii, care a susţinut o vastă campanie de înfiinţare şi protecţie a parcurilor şi rezervaţiilor naturale din ţara noastră.
În 1973, după prima Conferinţă Mondială asupra Mediului (Stocholm – 1972), s-a aprobat o nouă lege privind protecţia mediului în România şi s-a înfiinţat Consiliul Naţional pentru Protecţia Mediului Înconjurător.
A urmat, sub egida ONU, Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare şi Mediu de la Rio de Janeiro, care s-a desfăşurat în iunie 1992 şi care a fost considerată cea mai amplă reuniune la nivel înalt din secolul XX. Obiectivul principal al acestei reuniuni a constat în necesitatea găsirii unei căi alternative pentru dezvoltarea globală în secolul XXI. Rezultatele reuniunii s-au concretizat în adoptarea unor documente precum: „Declaraţia de la Rio asupra mediului şi dezvoltării”, supranumită şi Cartea Terrei, „Agenda 21”, „Convenţia asupra biodiversităţii”, „Convenţia-cadru privind schimbările climatice”, „Declaraţia privind pădurile”, „Declaraţia privind deşertificarea”.
Suprafaţa totală a ariilor naturale protejate din România este de aproximativ 20% din suprafaţa ţării, iar lista rezervaţiilor naturale din România cuprinde ariile protejate de interes naţional corespunzătoare categoriilor I, a III-a şi a IV-a IUCN (rezervaţii naturale de tip ştiinţific, rezervaţii naturale declarate monumente ale naturii, rezervaţii naturale de tip geologic, floristic, faunistic, avifaunistic, peisagistic sau mixt şi zone umede).
În 2008, în România existau 20 de parcuri naţionale şi naturale şi 927 de arii de protecţie, la care se adaugă 3.759 de specii de plante şi 288 de animale. Rezervaţiile naturale aflate pe teritoriul României au fost declarate arii protejate prin mai multe acte normative (legi, hotărâri) elaborate de-a lungul timpului. Starea lor actuală este mereu pusă în pericol din cauza intervenţiei oamenilor, care doresc mereu să construiască locuinţe, drumuri, sau turiştilor insuficient educaţi ecologic. Sunt date exemple din judeţul Iaşi, unde Rezervaţia Valea lui David, din Miroslava, a dispărut, iar alte rezervaţii şi-au redus suprafeţele. Mai bine stau la capitolul integritate ariile protejate din judeţele Neamţ, Suceava şi chiar Vaslui, toate din zona Moldovei.
În intervenţia sa, prof. univ. dr. Ionel Miron, membru titular al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, a prezentat referatul cu tema: „Savanţii vasluieni Emil Racoviţă şi Constantin Motaş – descoperitori şi protectori ai biodiversităţii”. Despre Emil Racoviţă (1868-1947) se arată că este considerat părintele biospeologiei, ştiinţă care se ocupă cu studiul peşterilor, savantul român explorând circa 1.500 de peşteri din ţară şi străinătate. În 1907 a publicat „Essai sur les problemes biospeologiques”, prima lucrare importantă dedicată biospeologiei din lume, el a editat şi revista Biospeologica, iar în 1920, Emil Racoviţă a înfiinţat la Cluj primul institut speologic din lume.
Până a se dedica studiului vieţii din peşteri, Emil Racoviţă lucrează la laboratoarele Arago, în cadrul staţiunii de biologie marină de la Banyuls-sur-Mer, unde efectuează o serie de scufundări la adâncimea de 10 m cu un echipament clasic Siebe-Gorman, pentru a studia viaţa subacvatică.
La vârsta de numai 25 de ani este ales membru al Societăţii Zoologice din Franţa şi este recomandat (1897) să participe ca naturalist al Expediţiei antarctice belgiene (1897-1899) la bordul navei Belgica, condusă de Adrien de Gerlache.
În perioada când „Belgica” a fost prizoniera gheţurilor (martie 1898 – februarie 1899), naturalistul expediţiei, împreună cu ceilalţi oameni de ştiinţă, a întreprins numeroase observaţii şi cercetări ştiinţifice. Materialul adunat a constituit obiectul a 60 de volume publicate, reprezentând o contribuţie ştiinţifică mai mare decât a tuturor expediţiilor antarctice anterioare luate la un loc. Savantul român a întreprins un studiu aprofundat asupra vieţii balenelor, pinguinilor şi a unor păsări antarctice.
Pe linia ocrotirii naturii şi a biodiversităţii speciilor de plante şi animale, savantul român Emil Racoviţă este considerat promotorul acestei idei în ţara noastră. Acesta, împreună cu alţi naturalişti, în baza unui raport bine documentat, înaintează Parlamentului României, în 1930, un proiect de lege care va fi votat sub titulatura de Legea pentru protecţia monumentelor naturii, în baza căreia au putut fi declarate rezervaţii şi parcuri naţionale o serie de teritorii româneşti care protejează un peisaj natural cu plante şi animale rare.
În continuare, profesorul Ionel Miron a făcut un excurs în biografia academicianului Constantin Motaş, fost zoolog, biolog, ecolog şi hidrobiolog. El este cel care, alături de biologul macedonean Stanko Karaman, a pus bazele freatobiologiei, ştiinţa care studiază organismele din apele freatice.
Autor a peste 530 de lucrări ştiinţifice, Constantin Motaş, unul dintre titanii biologiei româneşti, a adus numeroase contribuţii originale la îmbogăţirea patrimoniului ştiinţific naţional şi universal, mai ales din domeniul hidracarienilor.
Născut la Vaslui, la 8 iulie 1891, C. Motaş a urmat cursurile primare şi gimnaziale la Colegiul Mihail Kogălniceanu, din Vaslui, apoi studiile medii le-a continuat la Liceul Naţional din Iaşi, promoţia 1911, în acelaşi an devenind student al Facultăţii de Ştiinţe, Secţia de Ştiinţe Naturale a Universităţii din Iaşi, promoţia 1915.
Constantin Motaş îşi începe cariera didactică ca asistent la laboratorul de zoologie al universităţii ieşene de sub conducerea profesorului Ion Borcea. Obţine o bursă de studii „Vasile Adamachi” în Franţa, unde urmează cursurile Institutului de Piscicultură şi Hidrobiologie de la Grenoble, cu diploma de absolvire în 1926. Îşi face studiile doctorale referitoare la hidracarieni, devenind doctor în ştiinţe biologice al Universităţii din Grenoble în anul 1928. Un an mai târziu a revenit în ţară, iar în 1937 a devenit profesor titular la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Iaşi.
Din 1940 până în 1957 a activat ca profesor la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti. În perioada cât a funcţionat la Bucureşti, profesorul Motaş a condus Staţiunea Zoologică Sinaia (din 1940), Muzeul de Istorie Naturală „Gr. Antipa” (din 1945), Universitatea Bucureşti (prorector 1944-1945) şi Institutul de Speologie „Emil Racoviţă” (din 1956).
Graţie contribuţiei sale ştiinţifice, în 1948 este ales membru al Academiei Române. Totodată, a devenit membru al multor Societăţi Ştiinţifice Internaţionale şi Naţionale din domeniile: Hidrobiologie, Limnologie, Freatobiologie, Speologie, Ecologie, Muzeologie, Ocrotirea Naturii. Constantin Motaş a murit la 15 ianuarie 1980, la Bucureşti.
Aşadar, a conchis profesorul Ionel Miron, „C. Motaş este deja reţinut de posteritate ca una dintre cele mai proeminente personalităţi ale biologiei româneşti şi europene. Discipol şi urmaş ilustru al lui Ion Borcea la Catedra de Zoologie Descriptivă a Facultăţii de Ştiinţe din Iaşi şi la conducerea Staţiunii Zoologice Marine de la Agigea, C. Motaş a fost apreciat deopotrivă de marii noştri corifei, Grigore Antipa şi Emil Racoviţă, corifei cărora destinul a vrut să le fie, după moarte, urmaşul ctitoriilor lor: mai întâi urmaşul lui Gr. Antipa la cârma Muzeului de Istorie Naturală ce-i poartă numele, apoi, spre sfârşitul carierei, urmaşul lui E. Racoviţă la direcţia Institutului de Speologie, care de asemenea îi poartă numele”.
În continuarea simpozionului, şeful de lucrări, dr. Constantin Ion, a ţinut prelegerea: „Ameninţări şi măsuri de conservare în ariile protejate din Moldova”, arătând că 20-25% din teritoriul României este cuprins în categoria ariilor protejate, iar siturile naturale situate în aceste arii sunt înscrise în Reţeaua Natura 2000, aceasta fiind instrumentul principal al UE pentru conservarea naturii, adică păstrarea mediului natural şi seminatural în condiţii optime pentru viaţa sălbatică.
Ariile incluse în Reţeaua Natura 2000 sunt zone cu un regim de protecţie special, ceea ce înseamnă că este permisă desfăşurarea de activităţi economice care nu pun în pericol speciile de plante şi animale existente. Aceste arii sunt de două tipuri: Arii de Protecţie Specială Avifaunistică (APSA), declarate pentru speciile de păsări, având la bază Directiva Păsări, şi Situri de Importanţă Comunitară (SIC), declarate pentru habitate şi pentru speciile sălbatice de plante şi de animale, având la bază Directiva Habitate.
Până în prezent, au fost identificate ca situri Natura 2000 un număr de 108 situri APSA (Arii de Protecţie Specială Avifaunistică), reprezentând aproximativ 11,89% din teritoriul României (1,15% în Moldova) şi 273 de situri SIC (Situri de Importanţă Comunitară), reprezentând 13,21% din teritoriul României (0,84% în Moldova). Arealul siturilor incluse în Reţeaua Europeană Natura 2000 acoperă aproximativ 17,84% din teritoriul naţional. În desemnarea acestor arii s-a ţinut seama de valoarea lor atât la nivel naţional, cât şi european.
Sunt reliefate ameninţările acestor arii protejate (defrişarea pădurilor, păşunatul excesiv, depozitarea deşeurilor la întâmplare, braconajul, incendierea vegetaţiei etc.) şi măsurile de protecţie (împiedicarea defrişatului, evitarea braconajului, managementul deşeurilor, plantarea de puieţi, controlul pescuitului etc.).
De la Agenţia pentru Protecţia Mediului Vaslui, dr. ing. Mihaela Budeanu a prezentat tema: „Conservarea biodiversităţii şi probleme specifice de conservare a biodiversităţii în judeţul Vaslui”, specificând că în judeţul Vaslui sunt prezente următoarele rezervaţiile naturale ocrotite prin lege: Rezervaţia forestieră şi botanică Bădeana; Rezervaţia forestieră şi botanică Bălteni; Rezervaţia forestieră şi botanică Hârboanca; Rezervaţia botanică Coasta Rupturile Tanacu; Rezervaţia botanică Movila lui Burcel; Rezervaţtia botanică Fânaţul de la Glodeni; Rezervaţia forestieră şi botanică Seaca-Movileni; Rezervaţia paleontologică Nisipăria Hulubăţ; Punctul fosilifer Măluşteni.
Prin Decizia nr. 220 din 1973 a Comitetului executiv al Consiliului Popular Judeţean Vaslui şi prin Decizia nr. 129/14.10.1994 a Consiliului Judeţean Vaslui au fost supuse protecţiei cele nouă rezervaţii naturale enumerate mai sus, cu o suprafaţă de 302,80 ha, astăzi suprafaţa acestora fiind de doar 190,36 ha.
Judeţul Vaslui este caracterizat de existenţa unei îmbinări a două bioregiuni, stepică, caracteristică luncii râului Prut şi Dealurilor Fălciului, şi continentală, întâlnită în special în partea de NV a Podişului Bârlad. În ariile naturale protejate se găsesc 112 specii de plante supuse unui regim de protecţie, aceste specii fiind importante pentru biodiversitatea comunitară, naţională şi locală a judeţului.
Din cele 112 specii protejate, 14 specii sunt endemice, a căror conservare necesită un regim strict de protecţie: zavascuta, laleaua galbenă, salba moale pitică, iarba mare, sadina, sipica, cârcelul, gârniţa, stânjenelul, barba boierului, tufa lemnoasă, laleaua pestriţă, ruscuţa, sânzâienele.
Ariile naturale protejate Movila lui Burcel, Coasta Rupturile Tanacu şi Fânaţul de la Glodeni sunt caracterizate de un habitat de stepe ponto-sarmatice, întâlnindu-se floră şi faună sălbatice, supuse sub regim de protecţie următoarele specii: popândăul, tartanul, iarba şarpelui, stânjenelul, dar şi 48 de alte specii importante.
În rezervaţiile forestiere din judeţul Vaslui se întâlnesc următoarele habitate specifice pădurilor: vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos, păduri dacice de stejar şi carpen şi vegetaţie de silvostepă eurosiberiană. Principalele specii de păsări protejate în aceste rezervaţii sunt vânturelul de seară şi ghionoaia sură, la care se adaugă alte specii de plante şi mamifere: căprior, mistreţ, iepure de câmp , vulpe etc. O contribuţie la biodiversitatea judeţului Vaslui este dată de lunca râului Prut, unde se întâlnesc: pelicanul alb, lebăda albă, egreta mică, egreta mare, călifarul roşu.
Prof. Gabriela Plăcintă, inspector şcolar general, a vorbit în cadrul simpozionului despre educaţia pentru mediu în şcolile vasluiene. Prin lucrarea sa de grad I, cu titlul „Consideraţii geografice asupra ariilor protejate din judeţul Vaslui”, s-a urmărit realizarea unei radiografii actuale şi moderne, în manieră complexă din punct de vedere ştiinţific, asupra ariilor protejate, în vederea cunoaşterii şi respectării acestora în mediile ştiinţifice, în rândul populaţiei, dar mai ales de a întări în rândul elevilor comportamentul ecologic.
Şi-a pus mari speranţe ca planurile de învăţământ să fie racordate la nevoile actuale de educaţie ecologică a tinerei generaţii, dar acest deziderat a rămas la latitudinea cadrelor didactice, care trebuie să se documenteze şi să construiască suporturi de opţionale pentru educaţia ecologică.
Din datele furnizate de Inspectoratul Şcolar Vaslui, numărul de opţionale pe tema educaţiei ecologice este relativ mulţumitor. La geografie opţionalele care tratează subiecte de mediu sunt: „Micul ecologist”, „Apa, elementul esenţial al vieţii”, „Hazarde naturale şi antropogene”, „Geografia Judeţului Vaslui”, „Geografia turismului”, „Mediul şi dezvoltarea durabilă”, iar la biologie, temele de opţional sunt: „Educaţia pentru sănătate”, „Educaţia mediului înconjurător”, „Reciclarea selectivă a deşeurilor”. În ceea ce priveşte numărul mare al proiectelor educaţionale pe tema ecologiei şi protecţiei mediului, denotă un interes deosebit din partea cadrelor didactice faţă de acest subiect.
În încheierea manifestării au fost şi două lansări de carte: cea a academicianului Constantin Toma – „Biologi de altădată şi de azi”, şi cea a prof. univ. dr. Ionel Miron – „A gândi despre apă… din apă”.
Referatele prezentate de invitaţi şi cele propuse de cadrele didactice interesate pentru participare vor fi publicate într-o revistă de specialitate.
Prof. Vasile MUNTEANU,
Şcoala Gimnazială Nr. 1,
sat Albeşti, Judeţul Vaslui