Interviu cu prof. Mihaela Huncă, inspector şcolar general al ISJ Botoşani

Stimată doamnă inspector general, se mai încheie un an şcolar cu bunele şi relele lui, cu împlinirile, cu satisfacţiile, dar şi cu eşecurile inerente. Cum a fost această perioadă pentru învăţământul botoşănean? Care au fost cele mai mari provocări pentru dumneavoastră, pentru ISJ Botoşani, doamnă profesoară Mihaela Huncă?
Aflată aproape involuntar pe urmele unei recomandări conceptuale, făcută încă de la începutul secolului al XIX-lea de Honoré de Balzac, cred că una dintre cele mai mari provocări cu care echipa de la Inspectoratul Şcolar Judeţean s-a confruntat a fost noblesse oblige! Performanţele care au înnobilat învăţământul botoşănean în ultimii ani aveau nevoie de continuitate pentru a înlătura speculaţia accidentalului din analize, pentru a da consistenţă şi pertinenţă muncii noastre – inspectori şcolari, directori, dascăli, elevi şi părinţi, deopotrivă.
În egală măsură, o prioritate şi în acelaşi timp o provocare a fost sprijinul pe care am încercat, alături de colegii noştri cu experienţă la catedră, să îl oferim profesorilor aflaţi la începutul carierei didactice. Înlocuind formala şi, pentru debutanţi cel puţin, înfricoşătoarea inspecţie cu vizita de consiliere şi cursurile de formare (corelate cu nevoile reale ale profesorilor şi ale şcolilor în care aceştia predau), am investit în ceea ce considerăm a fi cheia sistemului educaţional: resursa umană.
Nu în ultimul rând, fiindcă vorbim despre provocări, la Botoşani putem vorbi astăzi despre o conştientizare şi mai cu seamă despre o schimbare de atitudine a autorităţilor locale în raport cu şcoala. Iar această etapă cred că a fost cel mai dificil de depăşit…
Cum întâmpinaţi acest final de an? În ce activităţi sunteţi angrenaţi în această perioadă?
Sunt o sumedenie de activităţi specifice tuturor inspectoratelor şcolare din ţară în această perioadă şi nu aş vrea să transform dialogul nostru într-un soi de monolog administrativ presărat cu denumiri de „comitete şi comiţii”, în buna tradiţie a lui Caragiale. Cert este faptul că, începând cu luna iunie, inspectorii şcolari se află în faţa Strâmtorii caudine (din fericire, fără vreun Herennius Pontius) prin care trebuie să treacă pentru a încheia anul şcolar, fiindcă, pentru noi cel puţin, sfârşitul de an şcolar răsare abia după afişarea rezultatelor finale de la examenele naţionale.
Pe scurt, aş vrea să tragem linie şi să vorbim despre performanţele educaţiei botoşănene în acest an şcolar, despre realizările şcolii botoşănene, lăsând la o parte părţile mai puţin reuşite din acest an şcolar.
Pentru că aţi amintit de „eşecuri inerente” şi în deschiderea discuţiei noastre, cu riscul de a-mi fi interpretată aserţiunea drept lipsă de modestie, învăţământul botoşănean nu a cunoscut până în acest moment niciun eşec – în accepţiunea semantică fundamentală a lexemului – în prezentul an şcolar. Sigur că există probleme a căror rezolvare încă nu a fost pusă în practică, sigur că ne despart încă multe graniţe de eficienţa şi performanţa unor sisteme educaţionale precum cel din Finlanda sau cel din Singapore, sigur că mai avem de construit, dar toate acestea nu sunt înfrângeri, ci etape neatinse încă. In extenso, trebuie să înţelegem că democraţia românească (obligatorie geneză a unei educaţii moderne, identificabilă cu secolul XXI), în ciuda unor verdicte categorice şi umorale, este tânără şi, prin urmare, la început de drum. Nu putem pretinde peste noapte chipul şi asemănarea celor mai buni din lume.
Şcoala botoşăneană nu cred că are particularităţi în faţa şcolii-cadru româneşti. Ceea ce aparţine însă Botoşaniului prin excelenţă este capacitatea de a-l recita pe Mihai Eminescu pe muzica lui George Enescu. Copiii noştri îşi ştiu şi îşi simt descendenţa. Şi, în felul acesta, performanţele care ne diferenţiază nu aparţin sistemului, ci sunt rezultatul mândriei locale, dar o mândrie construită cu sacrificii, efort şi mii de ore de muncă.
De asemenea, privesc performanţa nu doar prin rezultatele laureaţilor, ci şi prin proiectele europene care au devenit, la Botoşani, parte a normalităţii educaţionale sau prin reducerea abandonului şcolar (în Botoşani, procentul este sub 2%, în condiţiile în care media naţională pe anul 2014 a fost de 18,1%).
Ne apropiem, implicit, de examenele naţionale. Cum va fi această perioadă pentru dvs., pentru ISJ Botoşani? Ce măsuri veţi lua la nivel de inspectorat pentru bunul mers al acestora?
În primul rând, permiteţi-mi să afirm că sunt emoţionată. Pentru noi, finalul anului şcolar intră în sinonimie contextuală cu evaluarea naţională pentru absolvenţii clasei a VIII-a şi cu examenul de bacalaureat. Ne aflăm în faţa unui test pe care îl dau nu doar elevii, ci şi noi, profesorii, cu sau fără atribuţii de conducere, îndrumare şi control. Este cea mai vizibilă latură a muncii noastre colective, cea mai analizată şi, cu certitudine, cea mai vulnerabilă în faţa unor eventuale critici. Şi, fiindcă nu doar absolvenţii de gimnaziu şi de liceu susţin examene la începutul verii, urmează examenele de titularizare şi definitivat pentru colegii noştri mai tineri.
Ca în fiecare an, noi, atât cei din echipa Inspectoratului Şcolar Judeţean, cât şi colegii care vor participa la evaluarea lucrărilor sau vor face parte din comisiile de organizare, suntem pregătiţi să asigurăm toate condiţiile necesare bunei desfăşurări a acestor evaluări.
Pentru că ne aflăm într-un judeţ cu un învăţământ de foarte bună calitate, aş vrea să ne dezvăluiţi ce faceţi concret pentru susţinerea unui nivel ridicat al calităţii. Ce reprezintă calitatea, performanţa pentru ISJ Botoşani?
Responsabilizarea, sprijinul şi încrederea sunt piloni esenţiali, alături de muncă, în construirea unui sistem de calitate. Orice plan managerial şi orice alt demers aparţinând sistemului de învăţământ trebuie să se sprijine pe acestea.
Consider că nu doar pentru ISJ Botoşani, ci şi pentru celelalte inspectorate şcolare, calitatea este nucleul în jurul căruia gravitează toate celelalte acţiuni, mai mult sau mai puţin formale. Şi, în ciuda tuturor greutăţilor materiale, în ciuda tuturor reformelor şi acuzaţiilor aberante cu care încă se confruntă şcoala românească, fiecare inspector şcolar îşi propune calitate educaţională şi performanţă, cu toate ramificaţiile sale.
Profilul absolventului de gimnaziu, în lumina noului plan-cadru, este considerat de multe cadre didactice unul destul de confuz. Care este opinia dvs. despre cum trebuie să arate absolventul clasei a VIII-a, conform celor care au întocmit planul-cadru actual?
Privesc cu precauţie orice schemă, pentru că despre acest lucru vorbim când avem în faţă „profilul absolventului de clasa a VIII-a”, cu ajutorul căreia se încearcă definirea unui individ. De asemenea, nu cred că ar trebui să fim foarte categorici şi nici să operăm cu diverse judecăţi de valoare în faţa acestui plan redus la câteva idei generale sau trăsături/competenţe cu caracter general. În opinia mea, avem de-a face cu o ipoteză de lucru, nu cu un act de identitate educaţională.
Revenind la vara în care tocmai am păşit, ce altceva va face ISJ Botoşani pe perioada vacanţei mari? Începe o perioadă de foc.
Despre „perioada de foc” am vorbit mai devreme, traducând-o prin examenele naţionale. Dar finalul lor nu deschide „vacanţa” inspectorilor şcolari, pentru că urmează evaluarea activităţii manageriale a directorilor unităţilor de învăţământ preuniversitar. Şi, la câteva zile depărtare, ne vom găsi în plină desfăşurare a etapelor mobilităţii personalului didactic de predare rămase. Apoi, împreună cu alte servicii publice decon­centrate, vom verifica stadiul pregătirii tuturor celor peste 500 de unităţi de învăţământ din judeţ în vederea deschiderii unui nou an şcolar… Şi iată-ne, din nou, în luna septembrie!
Interviu realizat de Marcela GHEORGHIU