Interviu cu prof. Nicu Vasile Harasemciuc, directorul Colegiului Naţional Ferdinand I, din Bacău

Stimate domnule director, Colegiul Naţional Ferdinand I, din Bacău, se află într-un moment aniversar de o mare încărcătură emoţională: împlineşte venerabila vârstă de 150 de ani.  Când a luat fiinţă şi care a fost necesitatea istorică a apariţiei sale pe harta învăţământului românesc?
Într-adevăr, suntem foarte aproape de 1 decembrie 2017, când actualul Colegiu Naţional Ferdinand I din Bacău va împlini 150 de ani de la înfiinţare. O veritabilă istorie sau, altfel spus, unitatea noastră de învăţământ a parcurs toate marile momente ale istoriei naţionale moderne; a trăit în mai multe regimuri politice, cu un spectru doctrinar şi acţional extrem de larg; a cunoscut „registre“, „partituri“ şi  experienţe educaţionale dintre cele mai diverse şi provocatoare; a „prins“ toate marile reforme ale învăţământului românesc, mai bune sau mai rele; s-a adaptat din mers sau cu discernământ la cerinţele epocilor, îndeplinind, în egală măsură, un rol social-cultural de anvergură în momente grele ale istoriei naţionale (inclusiv acţiuni de voluntariat cu impact major); a creat, în timp, un arhetip axiologic al instrucţiei şi educaţiei durabile, pe care l-a impus atâtor generaţii de elevi prin exigenţă crescută şi printr-un sentiment al datoriei, greu de înţeles astăzi, oferind comunităţii un orizont de aşteptare predictibil.
Înfiinţat la 1 decembrie 1867 sub numele  Gimnaziul Clasic din Bacău, din iniţiativa onorabilă a unor diriguitori locali care au înţeles, la începutul modernizării Regatului, că imperativul acestuia este şcoala şi educaţia, pregătirea tinerilor pentru o nouă lume. De atunci şi până astăzi s-a „metamorfozat“ în funcţie de nevoile educative, dar şi-a păstrat o anumită identitate iniţială, pe care şi-a îmbogăţit-o şi „stilat“-o cu noi provocări, şi principiile rigorii şi sobrietăţii social-educaţionale cu care a pornit pe calea gloriei. A înţeles de la început, iar această înţelegere s-a transmis din generaţie în generaţie ca un veritabil testament, că drumul spre performanţă începe cu evaluarea raportului dintre ceea ce eşti şi ceea ce vrei să fii şi continuă cu toate eforturile lucide necesare parcurgerii acestui drum, depuse în beneficiul unei culturi organizaţionale extrem de valoroase şi eficiente. De aceea îndrăznesc să afirm că nu e vorba doar despre o încărcătură sentimentală, ci şi de una istorică şi simbolică. E cât se poate de interesant şi pilduitor de observat un lucru: Gimnaziul Clasic de la Bacău s-a înfiinţat într-o zi ce va avea, peste 51 de ani, o profundă rezonanţă istorică – va deveni cea mai dragă zi a românilor. Desigur, e o fericită coincidenţă, dar şi coincidenţele, uneori, fac parte din simbolistica istoriei! Şcoala noastră percepe şi astăzi această coincidenţă ca pe un destin asumat. Ce privilegiu unic să serbezi ziua şcolii odată cu ziua naţională! Şi ce norocoşi suntem noi, elevi, părinţi şi profesori, că suntem contemporani cu o asemenea aniversare! Ce destin!
De ce Colegiul Naţional Ferdinand I? Care este legătura acestei unităţi de învăţământ cu ilustra figură a istoriei moderne a României?
De-a lungul vremurilor, prestigioasa instituţie de învăţământ şi-a schimbat de câteva ori numele după înfiinţarea, în 1867, a Gimnaziului Clasic din Bacău: 1891 – Gimnaziul Principele Ferdinand; 1897 – Liceul Principele Ferdinand; 1967 – Liceul George Bacovia; 1997 – Colegiul Naţional Ferdinand I (între 1948 şi 1967, a avut denumiri generice). În 1997, la centenarul transformării gimnaziului în liceu, a devenit Colegiul Naţional Ferdinand I (între timp, a obţinut titlul de „şcoală europeană“ şi onoarea de a face parte din Asociaţia Colegiilor Centenare). Hotărârea de a i se atribui numele actual a fost luată cu mare dificultate, în urma votului colectivului didactic, cu mari emoţii şi iscând polemici vehemente (tabăra ce a impus noul nume, se spune, a câştigat la un singur vot diferenţă!). E adevărat, comunitatea şcolară se despărţea de o istorie de 30 de ani, de o perioadă glorioasă pe toate planurile, perioada „Bacovia“ (marele poet a fost elevul şcolii noastre). Cert este că opţiunea pentru „Ferdinand I“ a avut ca argument fundamental refacerea simbolică a legăturilor istorice cu Liceul Principele Ferdinand. Vă rog să observaţi că, în 1897, nu s-a optat, de exemplu, pentru „Carol I“, rege la vremea aceea. Probabil că s-a avut în vedere tot o miză simbolică: principele Ferdinand era moştenitorul tronului, reprezenta viitorul şi noile perspective de modernizare a ţării, ceea ce s-a şi întâmplat: sub sceptrul său s-a „întâmplat“ minunea istorică de la 1 Decembrie 1918!
Care a fost misiunea şcolii la înfiinţare? Care este misiunea ei astăzi?
Cred că nu vă referiţi la „misiune“ ca şablon pe care orice unitate de învăţământ şi-l „asumă“ prin afişare (alături de  „viziune“) şi care, în general, n-are nicio legătură cu specificul comunităţii şcolare respective! Misiunea profundă, aşa cum s-a profilat aceasta de-a lungul vremurilor, pare a fi devenit matricea spiritului ferdinandist. Consecvenţa cu care comunitatea didactică şi-a asumat-o şi a urmat-o, într-o deplină coerenţă de gândire şi acţiune, de la o promoţie la alta, e demnă de a fi luată în seamă. Generaţii întregi de profesori, înţelegând că lucrează pentru o tradiţie a exigenţei, a spiritului critic, a valorizării potenţialului intelectual-ştiinţific al elevilor, au militat şi au acţionat pentru o educaţie completă, care presupune formarea de oameni instruiţi, de caractere puternice, cu o moralitate socială riguroasă, de absolvenţi capabili să se adapteze mai uşor unei lumi din ce în ce mai schimbătoare. Această concepţie a rămas o constantă în istoria şcolii noastre.
Colegiul Naţional Ferdinand I e o unitate de elită  a învăţământului românesc. Ce reprezintă performanţa pentru liceul dumneavoastră?
Performanţa a fost dintru început ţinta majoră a acestei unităţi de învăţământ. I-a vizat, îi vizează şi-i va viza pe elevi şi pe profesori. Spiritul ferdinandist nici nu poate fi conceput fără această componentă. Atingerea unor înalte performanţe la nivel naţional şi internaţional (şi nu ne referim doar la concursuri şi olimpiade!) a făcut faima Colegiului Naţional Ferdinand I, i-a adus consacrarea, respectul şi gloria, reînnodând o tradiţie dragă învingătorilor de la George Bacovia. N-ai cum ignora contribuţia pe care au adus-o unii dintre foştii elevi şi mulţi dintre profesorii noştri la dezvoltarea ştiinţei, tehnologiei şi culturii româneşti şi universale. Un număr însemnat de foşti elevi (olimpici de renume) lucrează astăzi în instituţii şi în firme importante din ţară şi din lume, iar unii dintre ei, în cercetarea fundamentală ori în locuri unde se face istorie… Toţi şi-au făcut educaţia de bază şi s-au rostuit în instituţia de pe strada George Bacovia nr. 45 din oraşul poetului care spunea adevărul când definea liric spiritul acestei comunităţi educaţionale: „Pedanţi profesori / Şi examene grele…“
Care este viziunea dumneavoastră managerială, care este viziunea conducerii Colegiului Naţional Ferdinand I?
Nu e deloc uşor să fii director al Colegiului Naţional Ferdinand I, nici director adjunct, nici membru al Consiliului de administraţie!
O şcoală de elită presupune o activitate complexă şi o viziune managerială mereu „trează“, care trebuie să ţină seama nu numai de sarcinile „oficiale“ din fişa funcţiei, ci şi de managementul atâtor iniţiative, cu o largă acoperire cultural-educaţională, ce vin din partea organizaţiilor de elevi şi/sau de părinţi şi din partea colegilor noştri. Elevii noştri sunt foarte inteligenţi şi conştiincioşi, adolescenţi cu idei originale, crescuţi frumos de către părinţi extrem de interesaţi  de soarta lor (există o altă tradiţie la Ferdinand I: cei mai mulţi dintre străbunicii, bunicii şi părinţii elevilor de astăzi, după modelul consacrat de istorie, au fost elevi la această unitate de învăţământ!). Complementaritatea izbânzilor extracurriculare obţinute de elevii şi colegii noştri contribuie din plin la dezvoltarea şi rafinarea culturii organizaţionale a acestei comunităţi cu o matrice stilistică acceptată încă din 1897…
Istoria de 150 de ani a colegiului a consacrat, cum se ştie, o tradiţie valoroasă a participării elevilor performanţi la concursuri şi olimpiade şcolare, la activităţi cu un grad sporit de creativitate şi inovare. Vă rugăm să ne spuneţi, selectiv, câte ceva despre experienţa succesului elevilor în diferite confruntări şcolare şi extraşcolare.
Dacă privim în urmă, în istorie, dar şi în prezentul recent, avem impresia, la început, apoi convingerea că această unitate de învăţământ a luat naştere pentru a avea succes, pentru a fi aproape mereu învingătoare în marile confruntări naţionale şi internaţionale, dacă ne referim doar la participarea elevilor noştri la concursuri şi olimpiade şcolare. E dificil de cuantificat numărul premiilor şi al menţiunilor obţinute de către elevii noştri, mai ales după 1967 (în special la matematică, fizică, filosofie, chimie, biologie, informatică, limbi moderne): peste 300 – la nivel naţional –­ şi vreo 80 – la nivel internaţional! La Ferdinand I  a învăţat, de exemplu, cel mai titrat olimpic român, ADRIAN ZAHARIUC, absolvent al Universităţii Princeton, cu doctorat în matematici obţinut la Harvard, în prezent cercetător la Universitatea California Davis! Olimpicii şi cei mai buni absolvenţi ai noştri au studiat şi studiază la cele mai bune universităţi din ţară şi din lume.
Creativitatea se manifestă printr-o varietate de cursuri  şi prin activităţi din cluburi ( robotică Lego  şi Arduino, ExplorIT, dezbateri, sport, lectură, teatru etc.), dar şi în tehnologia didactică la clasă, aici, de unde începe totul, ori în acţiuni de voluntariat de anvergură.
Mai trebuie să amintim că, printre altele, Colegiul Naţional Ferdinand I e centru de examinare Cambridge, ECDL, Oracle, Cisco şi este iniţiatorul şi coordonatorul a două concursuri naţionale: ,,Vrănceanu – Procopiu“ (matematică – fizică) şi ,,Solomon Marcus“ (interdisciplinar, la nivelul ariilor curriculare).
Care sunt legăturile colegiului cu Europa, cu lumea de astăzi? Vorbiţi-ne despre proiecte, parteneriate, schimburi de experienţă, recunoaştere la nivel naţional şi internaţional.
Colegiul nostru este, cel puţin la nivelul judeţului Bacău, principalul promotor al parteneriatelor educaţionale şi proiectelor europene, ca să nu mai vorbim despre proiectele locale, judeţene şi naţionale, extrem de numeroase. Ele vizează mai cu seamă programe diverse, centrate pe formarea de competenţe digitale, lingvistice, de comunicare interculturală, de citizenship etc. Prin Comenius şi Erasmus, mai cu seamă, şcoala şi-a extins parteneriatul de dialog educaţional cu unităţi de învăţământ din Portugalia, Italia, Suedia, Finlanda, Cehia, Polonia, Norvegia, Spania, Austria, Franţa, Germania, Ungaria etc., dar şi din Rusia, Japonia şi China (în cadrul colegiului funcţionează o clasă Confucius, unde profesori din China predau limba chineză elevilor noştri, dar şi angajaţilor din diverse companii).
Nu trebuie ignorată implicarea colegiului în activităţile de parteneriat cu instituţiile de cultură judeţene şi naţionale, cu universităţi din ţară, cu biblioteci de prestigiu, cu ONG-uri etc. Constatăm o creştere a valorii cultural-ştiinţifice a schimburilor de experienţă – o şcoală în care elevii noştri învaţă să devină oameni prin cunoaştere şi autocunoaştere. E valoarea adăugată la atâtea cuceriri cu care Colegiul Naţional Ferdinand I s-a încununat  de-a lungul unei tradiţii fabuloase, care i-a adus recunoaşterea atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional.
Domnule director, cum sunt elevii dumneavoastră? Ne puteţi face un portret al absolventului Colegiului Naţional Ferdinand I ?
Elevii noştri sunt inteligenţi şi cât se poate de… curioşi, în sensul bun, desigur. Cei mai mulţi, dornici de a învăţa lucruri, dar şi de a învăţa cum se învaţă. Vin în şcoală cu o solidă educaţie primită în familie. Unii provin din pepiniera proprie (Colegiul Naţional Ferdinand I şcolarizează de la clasa pregătitoare până la clasa a XII-a). Dar şi pentru ei lumea s-a schimbat, trăiesc mai mult în „mediul invizibil“, după formula lui Marshall McLuhan, şi mai puţin în „galaxia Gutenberg“. Li s-a mai domolit spiritul performanţei (mai ales, participarea la olimpiade), dar sunt simptome că acesta ar putea renaşte. Contează, bineînţeles, şi baza de selecţie, care e oarecum mai precară. Nu putem ignora nici schimbarea generaţiilor de profesori: „monştrii sacri“ s-au pensionat rând pe rând, iar celor care le-au luat locul le trebuie timp să se integreze în spiritul ferdinandist, bazat pe muncă, rigoare, tenacitate, spirit critic şi dorinţa de a învinge, de a se situa mereu în zona excelenţei didactice. Nu, nu e vorba despre  o criză, ci despre eforturile noastre de a trezi, în elevul de astăzi, profilul moral şi intelectual al elevului ferdinandist „clasic“ şi de a-l „insinua“ în profilul celui de azi. Sper să reuşim! Dar absolvenţii noştri sunt, în continuare, „curtaţi“ şi acceptaţi la mari universităţi din ţară şi din lume. Lasă „urme“ pe unde trec, aşa cum au făcut-o generaţiile trecute!
Cum vedeţi Colegiul Naţional Ferdinand I în viitor? Ce-i doriţi la acest moment aniversar?
Îl văd ca pe o unitate de învăţământ care, în ciuda megatendinţelor lumii de astăzi, se va întoarce la marea performanţă, asumându-şi, desigur, şi roluri şi rosturi noi. Îi prevăd o întoarcere la sine, la valorile care l-au consacrat într-o istorie fabuloasă, rămânând totuşi într-un prezent fatalmente din ce în ce mai grăbit şi mai neliniştit şi făcând faţă provocărilor unui univers uman şi social-economic din ce în ce mai complicat. Îi doresc ani de glorie şi, mai cu seamă, să aibă puterea de a purta şi pe noul drum bogata „arhivă“ generoasă cu „însemnele“ veşnice ale celor care i-au dat suflet, nume şi rost: un dar nepreţuit!
Dacă ar fi să găsiţi o vorbă de duh pentru colegiul dumneavoastră, care ar fi aceea?
Judecând după legendara istorie a acestui prestigios aşezământ de învăţământ, cred că i s-ar potrivi de minune vorbele lui Dalai Lama: „Semeni o faptă, culegi un obicei./ Semeni un obicei, culegi un caracter./ Semeni un caracter, culegi un destin“.
La mulţi ani, domnule director!
Interviu realizat de Marcela GHEORGHIU