Ce ne dorim de la „Școala Altfel”?

În primul rând, sens. Mai multe competențe de viață – orientare în natură, în traficul urban, organizarea de evenimente, lucrul în echipă, încurajarea mentalității de colaborare. Stimularea spiritului ecologic, civic. Petrecerea timpului în natură și reconectarea cu valorile acesteia.  Activități relevante, adaptate vârstei și intereselor elevilor, care să completeze ceea ce nu poate fi predat în sala de clasă. Ne dorim implicare reală din partea profesorilor, parteneriate cu comunitatea și deschidere către experiențe autentice. Da, ne lovim cu toții de lipsa de timp, de traficul aglomerat, de suprasolicitarea profesorilor și a infrastructurii existente în școli. Dar e cea mai la îndemână posibilitate de a aduce școala cât mai aproape de viața reală.

„Școala Altfel” are un potențial uriaș de a fi mai mult decât o pauză de la rutina procesului de învățare – poate deveni un spațiu în care educația capătă viață și atribute practice concrete. Dar pentru asta, este nevoie de intenție, creativitate și, mai ales, de dorința sinceră de a face lucrurile… altfel.

Ce spun profesorii

Sunt mulți profesori și directori de școală care susțin că „Școala Verde” și „Școala Altfel” sunt mai eficiente în ciclul primar. Începând cu gimnaziul și mai ales la liceu, cele două programe întrerup procesul educativ, iar elevii sunt interesați mai degrabă de cum să plece de la aceste programe. Există profesori care susțin chiar că aceste programe paralele distrug fluiditatea procesului de învățare, mai ales în anii terminali, care au alte priorități. Alții sugerează ca aceste activități să fie făcute extrașcolar, în afara programului. Altfel spus, programele respective vin cu mai multă încărcare și bătaie de cap pentru cadrele didactice.

Dar sunt și profesori care creează programe interesante, invită specialiști relevanți pentru interesele elevilor la vârstele specifice – psihologi, polițiști, antreprenori, profesioniști din diverse domenii. Cei mai mulți colaborează cu părinții, într-un parteneriat eficient, sau se bazează pe propriile relații ori se consultă cu coordonatorul de proiecte si programe educative.

Ce spun părinții

În ceea ce-i privește pe părinți, părerile sunt împărțite. Unii se implică în organizarea programelor – fie însoțesc copiii în activitățile programate, fie se ocupă să aducă specialiști și profesioniști din câmpul muncii care să le vorbească elevilor despre profesia lor, fie organizează excursii tematice în apropierea localității de rezidență ori cu destinații mai îndepărtate. Alții profită de puntea care se creează între aceste programe și vacanța propriu-zisă, își învoiesc copiii de la școală ori aduc scutiri medicale și pleacă în propriile vacanțe de familie. De cele mai multe ori, din considerentul că „oricum nu fac nimic util la școală, deci nu pierd nimic esențial”.

Scurt istoric

Programul „Școala Altfel” a fost introdus în România în anul 2012, ca parte a unei inițiative a Ministerului Educației de a aduce un suflu nou în sistemul de învățământ. Ideea de bază a fost simplă și generoasă: o săptămână dedicată învățării prin experiență, în afara tiparelor clasice, în care elevii să participe la activități non-formale, creative și interactive.

De-a lungul anilor, „Școala Altfel” a evoluat, atât ca structură, cât și ca percepție. Dacă la început era privită ca o oportunitate binevenită de relaxare și explorare, în timp au apărut și întrebări legate de relevanța și eficiența activităților desfășurate. Unele școli au reușit să transforme această săptămână într-un adevărat laborator de învățare practică, organizând vizite la muzee, întâlniri cu profesioniști, ateliere creative sau activități de voluntariat. Altele, însă, au rămas la nivelul unor activități improvizate, fără un obiectiv educațional clar.

Susținătorii programului subliniază beneficiile evidente: elevii învață altfel, mai relaxat, mai conectați la realitate. Se dezvoltă competențe precum lucrul în echipă, comunicarea, creativitatea și gândirea critică – abilități esențiale într-o lume în continuă schimbare. În plus, relația profesor–elev se poate îmbunătăți în acest context mai puțin formal, bazat pe colaborare și descoperire.

Pe de altă parte, există și minusuri — lipsa de coerență, de abordare unitară și de standardizare, care să ajute la o mai bună coordonare. Da, avem mii de activități pe diverse teme, dar fără obiective concrete. De aici și ineficiența unor inițiative minunate, dar punctuale, fără continuitate.

Nu toate școlile au resursele necesare pentru a organiza activități de calitate, iar uneori părinții sunt cei care suportă costurile. De asemenea, există situații în care elevii percep această perioadă ca pe o vacanță mascată, fără un real câștig educațional. Fără o planificare atentă și fără obiective clare, „Școala Altfel” riscă să devină o formalitate bifată în calendar.

Așadar, ce ne dorim cu adevărat de la „Școala Altfel”? Ce se poate și ce nu se poate?

Felicia Ion, profesor educație socială, Școala Gimnazială ,,Prof. Ion Vișoiu”, Chitila: „Am derulat activități din sfera domeniilor recomandate de minister și ISJ. Din punctul meu de vedere, care este corelat cu diagrama activităților, procentul este sub 50% al activităților de siguranță (prevenirea violenței, consumului de droguri).
E nevoie de mai multe cadre cu pregătire în domeniu; nu toată lumea are curajul, disponibilitatea de a căuta parteneri în aceste domenii foarte sensibile. În afară de Poliție, nu prea avem pe cine să invităm. E nevoie de mai multe ONG-uri de profil care să vină în școli și să le vorbească elevilor pe temele acestea. Am primit niște modele de activități, dar se simte nevoia ca acestea să fie mai atractive pentru copii. La fel și cei care vin să le vorbească elevilor – au nevoie de un minim de instruire ca să vorbească pe înțelesul copiilor, să empatizeze cu ei, să interacționeze, nu doar să stea drept în fața clasei și să transmită niște informații seci. E o experiență de vorbit în public care necesită un minim de competențe pedagogice.
Personal, de-a lungul anilor am făcut des astfel de activități cu Poliția, cu Agenția Națională Antidrog, prevenirea traficului de persoane, judecători, dar am constatat ceva care m-a pus pe gânduri. Cu cât sunt mai frecvente astfel de activități, cu atât sunt mai multe acte de violență, fumat etc. Anul acesta le-am făcut mai rar; în schimb, am pus accent pe discuții care să dezbată relații de prietenie, relații sociale etc. Au fost mai eficiente pentru că nu am mai avut multe cazuri de violență.

Din experiențele anterioare, activitățile care au avut cel mai mare impact au șinut cont de:

1. Implicarea Comunității: Parteneriatele cu părinții au fost esențiale, aceștia fiind prezenți ca invitați (antreprenori) sau parteneri la Târg.
2. Adaptarea la Vârstă: De la joaca cu LEGO la clasele pregătitoare, până la vizite la sediul Parlamentului pentru clasele mari, activitățile au respectat nivelul de înțelegere al elevilor.
3. Spiritul Caritabil: Activitățile de tip „Secret Santa” și Târgul au promovat generozitatea, nu doar consumul.
4.  Modele de succes și Orientare în Carieră: Un punct forte remarcabil al programului a fost participarea invitaților speciali (actor, antreprenor, jurnalist), care au oferit elevilor o perspectivă autentică asupra pieței muncii. Interacțiunea directă cu profesioniști din domenii creative și economice a transformat procesul de orientare vocațională dintr-o teorie într-o experiență inspirațională, ajutând elevii să înțeleagă legătura dintre pasiuni și carieră.

Foto: Pixabay