Ce avem de îndreptat în învățământul preuniversitar?

Aceasta este o întrebare firească, pe care de atâtea ori o gândim și care implică analize serioase cu măsuri clare, adecvate, juste, fiindcă se afirmă, tot timpul, că educația este o prioritate. Într-o societate modernă, cu aspirații, cine nu înțelege că EDUCAȚIA și SĂNĂTATEA sunt domeniile importante, adică baza piramidei pe care se clădește totul, atunci nu realizează schimbările majore de care societatea are nevoie pentru viitor.

Experiența acumulată îmi dă voie să identific câteva aspecte importante ale sistemului de educație:

1. Obținerea de rezultate de învățare mult mai bune, ceea ce înseamnă:

• Dezvoltarea abilităților de citire și comunicare.
• Creșterea interesului pentru educația STEM prin dezvoltarea abilităților de rezolvare practică a problemelor, gândire logică și critică.
• Pregătirea elevilor pentru viitor prin asigurarea acelor abilități de care au nevoie în piața muncii și în viață; nu putem să ne dezvoltăm ca țară dacă nu încercăm ca educația să fie făcută pentru societate.

Progresul fiecărui elev, succesul școlar al acestuia se obțin prin susținerea de care are nevoie, prin antrenament continuu, prin dorința personală de pregătire constantă. Familia și școala trebuie să devină echipa de care copilul are nevoie în parcursul său. Cei doi parteneri se completează reciproc în beneficiul educațional al copilului. Încă din clasele primare, orice părinte ar trebui să fie in­teresat de cunoașterea nivelului de pregătire al copilului și, împreună cu profesorii, să adopte strategii de învățare și formare pentru copil. Este inadmisibil să ajungi la nivelul gimnazial și să nu știi să scrii, să citești corect, să nu cunoști elementele de bază ale matematicii: tabla înmulțirii, ordinea operațiilor.

Apoi ne întrebăm de ce au intrat la liceu elevi cu medii de trei, patru, cinci? De ce tinerii absolvenți de liceu nu reușesc să promoveze examenul de Bacalaureat? Răspunsul e limpede: nu s-a ur­mărit obținerea de rezultate cât mai bune în învățare, iar lacunele s-au acumulat precum un bulgăre în toți anii de școală. Asigurarea unui parcurs educațional individualizat al elevilor, cu sprijinul familiei, ar fi o soluție care să permită identificarea și remedierea timpurii ale situațiilor de risc. Sistemul de educație din România trebuie să sprijine dezvoltarea pe tot parcursul vieții.

2. Utilizarea judicioasă a timpului de la clasă de către profesor, prin:

• Dinamizarea activității și implicarea tuturor elevilor, motivarea acestora spre învățare.

Se vorbește tot mai mult despre schimbarea paradigmei de predare-învățare bazată pe livrarea de conținut, memorarea și reproducerea acestuia și adoptarea unui nou model educațional care să încurajeze dezvoltarea competențelor și abilităților necesare elevilor. Teoretic, este foarte bine, se cunoaște acest fapt. Practic, în viziunea mea, învățământul preuniversitar românesc nu are infrastructura necesară pentru fiecare disciplină în parte. În foarte multe școli, din marile orașe, laboratoarele, cabinetele sunt transformate în săli de clasă, de când clasa pregătitoare s-a introdus în școli. Lipsa spațiilor școlare adecvate, uneori a mijloacelor și a echipamentelor specifice, conduc la imposibilitatea aplicării practice a achizițiilor, cu serioase consecințe în planul formării abilităților elevilor.

• Relaționarea armonioasă profesor-elev, elev-elev, astfel încât orice copil să-și asigure baza achizițiilor de învățare în sala de clasă; folosirea echipamentelor moderne care să permită elevilor concentrarea în procesul de învățare.

Cercetările ultimilor ani demonstrează faptul că nu doar reușita școlară este favorizată de starea de bine a elevilor și de un climat școlar pozitiv, ci și dezvoltarea personală a acestora. Mediul de învățare are o influență deosebită asupra dezvoltării elevilor, iar activitatea de la clasă trebuie să se bazeze pe relația de respect elev-profesor, relație care vizează calitatea vieții în general. Interesul pentru activitatea didactică, relația de bucurie, sănătate și siguranță, implicarea activă, toate au un impact pozitiv asupra învățării. De aceea, văd necesar să se vorbească în mass-media despre climatul obișnuit, normal din sălile de clasă, pentru a se promova, în rândul copiilor, binele, frumosul, valorile de care au atâta nevoie.

3. Formarea inițială și continuă a cadrelor didactice

În procesul de predare-învățare-eva­luare, profesorii au nevoie de susținere prin asigurarea instrumentelor tehnologice care răspund noilor coman­damente educaționale. O societate digitalizată presupune formarea abilităților digitale de bază pentru fiecare profesor. Pe acest palier, lucrurile se prezintă destul de bine, întrucât există achiziții realizate de către școli sau de către consiliile locale, astfel încât cadrele didactice dispun de echipamentele necesare și, în plus, se derulează cursuri de pregătire și dezvoltare în acest sens.

Partea nefericită la acest capitol, cel al existenței și al formării cadrelor di­dactice, este generată de o lipsă a stimulării tinerilor în alegerea profesiei de educator, învățător, profesor. Deja sistemul se confruntă cu absența resursei umane.

Dacă la celelalte aspecte semnalate se poate interveni cu o viziune constructivă și creativă, în ceea ce privește alegerea carierei didactice și formarea cadrelor didactice, optimismul meu este pe o traiectorie descendentă.

Atunci când am ales să lucrez în în­vățământ am făcut-o din pasiune și mi se părea că e cel mai important lucru din lume. Pasiunea pentru acest domeniu, dragostea pentru copii, dorința de a lucra cu ei și de a-i modela pentru viață, pentru lume, au fost resorturile activității mele didactice. Dar, oare, astăzi mai sunt suficiente pentru tânăra generație? Răspunsul la această întrebare îl știu și cred că-l intuiește oricine. Însă, nu oricine poate să vină cu soluția salvatoare.

Școlile se confruntă cu o acută lipsă de profesori la unele discipline. Anii trec și generații de copii studiază sub bagheta unor suplinitori fără studii de specialitate. Lucrurile se pot îndrepta și în această zonă, dacă se revine asupra unor modele sănătoase, adaptate societății actuale și aplicând o exigență sporită.

Prof. dr. Gheorghița Badea – director Școala Gimnazială Nr. 81, București

Articol publicat în nr. 55-56-57 al revistei Tribuna Învățământului