Cât de pregătiți sunt copiii?

Cât de pregătiți sunt copiii?

Anul acesta școala a început în condiții speciale. Însă trebuie să spunem că oricum începutul școlii era un moment important de pregătit de către părinți și profesori pentru copii/elevi.

Iar lucrurile sunt acum mult mai complexe decât în trecut. Există o anumită nesiguranță, există multe emoții care tre­buie gestionate simultan: pe de o parte, frica față de infectarea cu virusul SARS-CoV-2, pe de altă parte, tristețea acolo unde s-au întâmplat lucruri greu de gestionat în această perioadă dificilă. Și nu numai atât… cocktailul de emoții contradictorii aduce un plus de complexitate acestor vremuri: pe de o parte, bucuria reîntoarcerii la școală atât pentru elevi, cât și pentru profesori, bucurie dublată de anxietatea de care vorbeam mai devreme. Mă gândesc la elevi, dar și la profesori: bucuria acesta în noile condiții este o bucurie parțială, greu de echilibrat între toate tendințele pe care noi le avem.

Dar să se întoarcem la lucrurile care defineau normalitatea până acum, pentru că emoțiile legate de debutul școlii în pandemie sunt altoite pe emoțiile firești ale revenirii la școală. Sunt multe cercetări care afirmă că toate schimbările din viața noastră pot să aibă un impact stresant asupra noastră: chiar petrecerea vacanței (care în mod firesc înseamnă bucurie și relaxare) are și un astfel de impact emoțional pentru că, schimbând rutinele, schimbând ceea ce făceam de obicei și locurile în care ne desfășuram existența, se ajungea la un impact stresant care „venea“ împreună cu bucuria. Trebuie să spunem că o astfel de perspectivă ne guvernează viața și dualitatea emoțiilor este deseori prezentă în ceea ce ni se întâmplă.

În cazul școlii, de exemplu pentru copilul aflat la un moment de debut, cel care nu are experiențe legate de spațiul educațional în care se integrează (clasa pregătitoare, clasa a IX-a…) toate necunoscutele cu care are de-a face îi provoacă o stare de nesiguranță și un stres su­­plimentar. Pe lângă elementele legate de pandemie, acest elev se poate întreba cum o să fie colegii, profesorii, școala în ansamblul ei? Iată de ce este important, ca părinți, să vorbiți cu el despre toate aceste probleme, să provocați această discuție (chiar dacă el nu ne spune nimic în acest sens). Stresul este unul destul de mare și părintele trebuie să-și ajute copilul să îl conștientizeze și să îl diminueze. Dacă mersul fizic la școală este de luat în calcul, este bine faceți plimbări care să includă școala (este vorba despre clădirea în sine, sala de clasă în care o să învețe), să îl obișnuiți cu mediul, să îl lăsați să exploreze, să-și domolească o parte dintre temerile pe care le are.

Această obișnuire cu noul „teritoriu“ este obligatorie, dar dacă se produce mai devreme, modalitățile pe care copilul le are la dispoziție pentru a gestiona situația vor crește. Dacă este să facem o paralelă cu petrecerea vacanței despre care vorbeam mai devreme, putem să observăm că ne este dificil să dormim în patul de la hotel în primele zile și în perioada de „explorare“, chiar dacă există o bucurie a acestei explorări, există și un stres care dispare după ce ne-am obișnuit în noile condiții. Dacă îl obișnuim pe copil cu spațiul școlar înainte ca el să fie ne­­voit să gestioneze și relaționările cu noi colegi și noi profesori, îi vom oferi un control mai bun asupra situației cu care se confruntă.

În același timp, pentru a diminua anxietatea este bine să discutăm cu copilul despre experiențele plăcute pe care le-a avut cu colegii/profesorii în anul an­terior. Este vital să punem accentul pe faptul că și în trecut au fost situații stresante pentru el și a avut puterea de a face față unor situații noi, că a mai avut probleme și că a știut să le găsească o rezolvare. De aceea, în loc să vă îngrijorați, este bine să alocați câteva minute și să rememorați împreună cu copilul câteva momente grele din viața lui de școlar și cum le-a depășit cu succes. Așa cum spune Sharon Saline (2020), trebuie să în­­vățăm să aplicăm în viitor strategiile pe care ni le-am însușit în trecut… Astfel o să îi oferim o bună porție de încredere în sine, o să-i dăm ocazia să consolideze noile experiențe pe experiențele pozitive din trecut, ceea ce o să conducă la un mai bun management asupra situațiilor de criză care se vor petrece de acum înainte.

Și tocmai din acest motiv trebuie să facem mai mult decât atât: trebuie să îl pregătim anticipativ și pentru situații mai puțin plăcute. Nu este bine să îi descriem totul în culori roz pentru că atunci când o să aibă și probleme o să fie un șoc foarte mare între ceea ce a sperat că o să se întâmple și direcția în care o iau lucrurile în realitate. Trebuie să-i punem întrebări, să îl chestionăm asupra modului în care o să se descurce atunci când o să fie tachinat de către colegi (spre exemplu pe seama purtării măștii – un subiect pe care îl vedem drept o sursă de bullying în viitor)…

Articol de Ion-Ovidiu Pânișoară – profesor universitar

Articolul integral poate fi citit în numărul 8-9, serie nouă, al revistei Tribuna învățământului.