Prof. univ. dr. Sorin Cristea
Decizia pedagogică eficace implică responsabilitatea managerială asumată în stabilirea obiectivelor activităţii de referinţă. Avem în vedere responsabilitatea demonstrată de managerul şcolar angajat ca factor de decizie la diferite niveluri ale sistemului de învăţământ (inspector şcolar, director al organizaţiei şcolare, profesor de specialitate, profesor-diriginte, profesor-consilier, profesor responsabil de comisie metodică etc.) în proiectarea corectă a unor obiective ale educaţiei/instruirii care pot fi îndeplinite efectiv şi la scară socială, până la sfârşitul activităţii de referinţă.
Decizia pedagogică eficientă implică valorificarea optimă a resurselor pedagogice (informaţionale, umane, didactico-materiale, financiare) existente în context determinat la nivel managerial (de vârf – ministerul învăţământului; intermediar – inspectorat şcolar; de bază – organizaţia şcolară, clasa de elevi etc.), pe tot parcursul activităţii de referinţă, în cadrul unui anumit ciclu de educaţie/instruire, desfăşurat parţial sau complet.
Decizia pedagogică prospectivă implică respectarea funcţiei manageriale de anticipare pozitivă a viitoarelor rezultate, realizabilă în raport de natura domeniului evaluat (elev, clasă de elevi, activitate de educaţie/instruire concretă, organizaţie şcolară, sistem de învăţământ/la nivel teritorial, naţional etc.) şi de momentul angajat pe tot parcursul ciclului de educaţie/instruire şi la finalul acestuia.
Decizia pedagogică eficace angajează responsabilitatea managerului şcolar care trebuie să asigure îndeplinirea obiectivelor activităţii de referinţă. În orice ipostază (inspector şcolar, director profesor de specialitate etc.) va implica „cinci deprinderi mentale” necesare în conducerea managerială pentru: a) organizarea optimă a timpului la nivel de evaluare: iniţială (diagnostică şi predictivă) – continuă (formativă) – finală (sumativă); b) „concentrarea asupra contribuţiei externe, adaptând eforturile la rezultate, nu la activitatea care trebuie desfăşurată”; c) centrarea pe „punctele forte ale lor” şi ale celor conduşi „şi pe atuurile specifice situaţiei”; d) orientarea spre anumite domenii majore sau priorităţi „în care un randament superior va produce rezultate remarcabile”; e) stabilizarea deciziei eficace la nivel de sistem, ca strategie a activităţii de referinţă, evitând fărâmiţarea acesteia „în mai multe decizii, care înseamnă a lua decizii greşite” (Peter Drucke, Despre decizie şi eficacitate, 2006, trad. Editura Meteor, Bucureşti, 2007, p. 40).
Decizia pedagogică eficientă angajează valorificarea optimă a resurselor pedagogice existente în cadrul unui proces managerial care impune, în sens normativ: a) centrarea asupra problemelor generice, rezolvabile prin soluţii strategice, nu prin adaptări procedurale; b) definirea specificaţiilor necesare pentru rezolvarea problemei generice, fixată între „scopuri minime” – „condiţii-limită”; c) adoptarea soluţiei strategice „plecând de la ceea ce este corect, nu de la ceea ce este acceptabil”, pentru a nu „omite lucrurile importante şi a pierde orice şansă de a formula un răspuns util”; d) aplicarea soluţiei strategie optime, care „trebuie să corespundă capacităţii oamenilor (n.n. actorilor educaţiei/profesorilor, elevilor etc.) chemaţi s-o îndeplinească”; e) integrarea soluţiei strategice în cadrul unui circuit de conexiune inversă (feedback extern, iniţiat de managerul-educator; feedback intern, iniţiat de educat), „cu scopul de a asigura verificarea continuă, în raport cu evenimentele reale, a aşteptărilor care stau la baza ei” (n.n. – deciziei pedagogice eficiente) (ibidem, pp. 124-141).
Decizia pedagogică prospectivă angajează responsabilitatea deciziei eficace şi capacitatea de valorificare a resurselor, proprie deciziei eficiente, în sens proactiv, anticipând evoluţiile viitoare pozitive posibile în contextul oricărei activităţi de educaţie.
Prof. univ. dr. Sorin CRISTEA
