Anul acesta s-au împlinit 345 de ani de la naștere și 295 de ani de la moartea marelui cărturar renascentist Dimitrie Cantemir, precursor al iluminismului românesc, spirit erudit, poliglot, liant simbolic între cultura orientală și cea occidentală. În Anul Centenarului Marii Uniri nu există prilej mai fericit decât acela de a omagia personalitățile remarcabile ale trecutului nostru istoric, pe acei oameni providențiali care și-au înnobilat destinul trudind pe tărâmul științelor, artelor și culturii cu o abnegație exemplară. Școala Gimnazială Dimitrie Cantemir Vaslui a socotit că este momentul să aducă un elogiu acestui „Lorenzo de Medici al nostru“ (G. Călinescu), organizând un colocviu intitulat Cantemiriana, sub semnul Centenarului. Au luat parte oficialități locale, cadre didactice din învățământul universitar și preuniversitar, directori de școli, elevi, invitați, reprezentanți ai presei.
Conf. univ. dr. Claudia Tărnăuceanu, de la catedra de limbi clasice a Universității Al. I. Cuza din Iași, absolventă a școlii-gazdă, a susținut un expozeu doct privind sursele istoriografice ale operei lui Dimitrie Cantemir, cu trimiteri precise la autorii antici, la cei din Evul Mediu și din epoca enciclopedistului, demonstrând cu argumente peremptorii că unora le-a cercetat opera direct, iar altora indirect, prin intermediul altor cărturari. Operațiunea delicată de a confrunta originalele cu traducerile și de a analiza citatele recurente (identificabile în mai multe lucrări înrudite) pentru a putea trage concluzii judicioase cu privire la capacitățile de analiză și de sinteză ale autorului Istoriei Imperiului Otoman (Incrementa atque decrementa Aulae Othomanicae) a presupus o incursiune de tip detectivistic în labirintul operei. Descriptio Moldaviae, Hronicul a vechimei romano-moldo-vlahilor, istoria citată mai sus și alte două lucrări ilustrează momentul de apogeu al creației cantemiriene (1714-1716). Cărțile abundă în citate din latină și greacă. Întrebarea-cheie este următoarea: a citit autorul toate cărțile citate? A fost o lectură directă ori prin intermediari? Dimitrie Cantemir îi citează pe Cicero, Herodot, Ovidius, Justinius (autorul unei Istorii universale), Plinius ș.a. Subiectul – consideră conferențiarul – rămâne unul controversat: pe unii i-a citit direct, pe alții prin intermediari; bunăoară, pe Herodot l-a citit în tinerețe într-o traducere în românește, și nu în greacă. Cărturarul obișnuia să ia notițe (fișele de lectură de azi) și este atent la reproducerea fidelă a ideilor înaintașilor săi. Într-o vreme când nu exista  recunoașterea juridică a plagiatului, crâmpeiele preluate de Dimitrie Cantemir din opera altor autori era considerată în epocă o reverență, un semn de prețuire.
Prof. dr. Nicolae Ionescu și prof. dr. Laurențiu Chiriac au conturat personalitatea cărturarului din perspectivă istorică, literară și culturală. Este prima minte enciclopedică din cultura română care, la finele Evului Mediu, prefigurează lumea nouă ce va veni. Dimitrie Cantemir, pe urmele cronicarilor, afirmă și susține latinitatea limbii române și romanitatea poporului român, contribuind semnificativ la cristalizarea conștiinței naționale. El se impune drept geniul european al românismului, o sinteză strălucită între clasic și modern. Privit din unghi european și național, este întâiul om de știință român în sensul cel mai nobil al termenului. Europa, care-i dăduse pe Leonardo da Vinci, Giordano Bruno, Copernic, Voltaire, Leibniz și alte spirite strălucite, vizionare, își completează constelația spirituală cu principele român. Cel care încheiase o alianță cu Petru cel Mare al Rusiei, avea dialog cu suedezul Carol al XII-lea, cunoștea foarte bine sultanii Imperiului Otoman și dăduse cea mai bună istorie a acestui imperiu și-a pus amprenta pe epoca sa și a oferit o lecție morală posterității. L-au prețuit Mihail Kogălniceanu, N. Iorga, G. Călinescu, adică alte spirite enciclopediste congenere.
Au cuvântat, pe un diapazon sentimental-evocator, prof. Valeriu Caragață, administrator public al Consiliului Județean, prof. Monica Mustățea, inspector școlar, prof. Petru Asmarandei, directorul școlii, prof. Elena Ungureanu, consilier educativ, și alți invitați. Amintiri, efuziuni lirice, întoarcerea simbolică la rădăcini, la reperele luminoase ale trecutului, sublinierea semnificației Centenarului Marii Uniri, elogierea patronului spiritual – iată bornele acestor alocuțiuni. La 23 aprilie 1999, școala dobândea numele lui Dimitrie Cantemir, așadar, anul viitor va împlini două decenii de la „botez“. Ca uvertură, respectiv, ca epilog al colocviului vasluian, au evoluat în fața asistenței Corala Fantasia, condusă de prof. Vasile Negură, formație artistică remarcabilă, mesageră în întreaga Europă a artei corale românești, corul Școlii Dimitrie Cantemir și grupuri de elevi care au susținut recitaluri poetice și muzicale.
Colocviul a premers suita de manifestări prilejuite de „Zilele școlii“: concursul interjudețean interdisciplinar „Descrierea Moldovei“, concursul de matematică și științe „Aventura cunoașterii“, dezbaterea „Prevenirea traficului de ființe umane“, concursul interdisciplinar „Cronos“, Școala părinților ș.a. A fost o agendă bogată, diversă și acroșantă. Vasluiul trăiește și altfel decât prin funesta spectacologie negativă.
 Teodor Pracsiu