Ce vacarm politicianist în campania electorală! Câte voci, reacții, atitudini, polemici, atacuri (inclusiv la persoană), insinuări veninoase, aluzii! Câte critici vehemente, trecute insidios în spațiul calomniei! Câte verdicte categorice în discursuri inflamate! Şi câte promisiuni sforăitoare, fără nicio tresărire de conştiință! A fost un spectacol pe cinste pentru cine a avut răbdarea să-l urmărească atent. Spațiul județean a fost confiscat propagandistic de fanii înfocați ai partidelor, care nu s-au sfiit să pună pozele favoriților peste tot. N-au lipsit „cabinele” din lemn pentru strângerea de semnături şi, bineînțeles, pliante, postere, portretele mărite ale candidaților la primării şi consilii locale (comunale, orăşeneşti, municipale şi județean). Fete cu zâmbetul pe buze erau postate pe trasee mult bătute de localnici pentru a înmâna gingaşii fluturaşi de campanie. Oare erau eleve de liceu? Asta ar mai lipsi! Ciudat, anul acesta n-au mai fost văzute automobile cu portavoce; glasuri sonore de tenori se auzeau altădată rostind solemn texte promoționale pentru candidatul cel mai competent, pentru omul providențial, pentru salvatorul comunității. Spiritele sensibile se înfiorau la auzul vocii care parcă anunța grav sosirea apocalipsei.
Domeniul cel mai tare al candidaților a fost de departe acela al promisiunilor. Pe acest teren s-au simțit cel mai bine, iar unii s-au dovedit imbatabili. În fond, promisiunea nu costă nimic şi sună atât de frumos! Bineînțeles că toți aspiranții la fotoliile oficiale doresc schimbarea: obligatoriu în bine, la față, de fond, radicală. Altfel spus, promit un nou început după dezastrul de până acum.
Promisiunile acoperă toată plaja vieții economico-sociale şi culturale, ating toate cotloanele existenței şi sunt ceva mai palide doar în zona gândirii şi mentalităților. Un impetuos candidat la primărie va crea – ne asigură – sute de locuri de muncă. Dacă ar fi citit legea administrației publice locale, ar fi băgat de seamă că primarii n-au în fişa postului aşa ceva. Dar ignoranța nu se pune… Altcineva, spirit radical în manieră caragialiană, promite nici mai mult, nici mai puțin decât eradicarea sărăciei la nivelul oraşului. Cum? Evident că nu ne spune. Cum poate mări impetuosul orator pensiile persoanelor vârstnice, indemnizațiile pentru mame ori salariile bugetarilor? Cum va rezolva problema (încă insolubilă) a şomerilor, a celor ieşiți din şomaj, a cerşetorilor, oamenilor străzii, boschetarilor şi aurolacilor? Sărăcia unei comunități nu poate fi lichidată într-un mandat de patru ani. Pe de altă parte, nu pot fi create oaze de prosperitate locală pe fondul pauperizării naționale. Avem un guvern, avem structuri abilitate centrale, avem o ierarhie decizională. Candidatul rămâne impertur­babil: nimic nu-l poate clinti de lângă argumentele sale calpe. Poate crede în ele sincer şi atunci mitomania îi dă târcoale dacă nu cumva l-a confiscat deja.
Se înțelege, din datele preliminare de mai sus, că fantezia candidaților este aidoma universului: n-are limite. Ei promit şosele de centură (unde este cazul, probabil), sistematizarea localităților, reabilitarea sistemului de canalizare, asfaltări peste asfaltări, poduri, podețe şi troițe (în spațiul rural mai ales), locuri de agrement pentru copii şi adulți. Vor reforma din temelii sistemul sanitar şi vor redeschide spitalele abuziv închise în trecutul apropiat. Banii europeni vor curge gârlă (nu pe gârlă!) şi se vor regăsi în investiții fără precedent. Vor fi inventariate scrupulos clădirile cu risc seismic şi vor fi grabnic reabilitate şi consolidate. „Scara Richter” primeşte o provocare deschisă şi nu mai are nicio şansă să prăvălească edificiile în țărână. Desigur că vor fi atraşi medicii tineri în spitale: vor primi locuință şi alte înlesniri ce sfidează – nu-i aşa? – orice concurență. Bătăioşi şi cu simț patriotic, pretendenții la funcțiile locale vor omagia periodic veteranii de război (câți au mai rămas) şi centenarii. Le sugerăm politicos să se grăbească…
Ecologismul nu putea scăpa ochiului vigilent al oamenilor de pe liste. Ei promit fructe şi legume sănătoase, o alimentație adecvată, produse bio, iar pentru supraponderali terenuri de sport şi săli cu dotare europeană.
Am ajuns, în fine, la domeniul sensibil al educației, imposibil de uitat în contextul electoral dat. Un partid cu rădăcini istorice a lansat în plan local un slogan categoric: „Totul pentru Educație!” Dacă ne amintim bine, în epoca totalitară, o lozincă mobilizatoare, rostită grav de la cel mai înalt nivel, suna oarecum similar: „Să facem totul, tovarăşi!…” Iar acest inhibant totul s-a pulverizat sub forța devastatoare a istoriei. Pe candidați nu-i descurajează însă niciun obstacol potențial, fiindcă ei sunt asemenea divinității: ştiu totul, fac totul, sunt omniscienți şi omnipotenți.
Țintele unui candidat la Primăria Vaslui sunt elocvente. Va construi (cu firmele abilitate) câte săli de clasă vor fi necesare pentru ca elevii să învețe într-un singur schimb. Frumos! Că prognozele demografice indică fără dubii o scădere a populației, inclusiv a celei şcolare în viitorii ani nu-l tulbură pe vajnicul combatant. Este inflexibil şi hotărât să ridice sălile de clasă, pe care predecesorii – ființe malefice – nu le-au avut în vedere. Va susține fără preget dezvoltarea învățământului tehnic şi profesional cu bani de la bugetul local, iar firmele care vor angaja minimum cinci absolvenți vor beneficia de o reducere cu 10% a impozitului pe terenuri şi clădiri. Iată adevărata descentralizare decizională! Bucureştiul să ia aminte… Neobosit în promisiuni suculente, acelaşi candidat zice ritos că va construi (cu Meşterii Manole locali) un campus. Politicienii au memoria scurtă. În anul 2001, alți oratori au promis două campusuri: unul la Ivăneşti şi altul la Vaslui. În 15 ani nu s-a ridicat niciunul. „Ce n-au putut ei în 15 putem noi într-un an!” pare să spună Făt-Frumos în varianta municipală. Pentru a fi mai persuasiv, politicianul plusează suav: voi avea un dialog direct şi permanent cu factorii abilitați şi în primul rând cu Inspectoratul Şcolar Județean, pentru ca oferta educațională să fie armonizată cu cererea de pe piața muncii. Ceea ce n-au izbutit zeci de miniştri în 26 de ani, plus câteva guverne solide, va reuşi atotputernicul nostru haiduc mioritic? Se înțelege că, în marea-i generozitate creştină, se va ocupa nemijlocit de formarea cadrelor didactice: în țară şi în străinătate (sic!). De unde bani? Sancta simplicitas: din bugetul primăriei. I-am aminti distinsului retor că în 2010 Primăria Vaslui a expediat în şcoli şi licee o adresă laconică: nu sunt bani pentru a se acorda cadrelor didactice pensionabile indemnizația aferentă. Şi un detaliu deloc insignifiant: era o prevedere legală. Poate vor fi în viitor pentru perfecționarea dascălilor la Sorbona cu o cazare la Hotel Ritz, stabiliment de lux cu multe stele. „Omul nostru din Havana” n-a uitat nici bacalaureatul şi evaluarea națională: va oferi o finanțare decentă pentru cadrele didactice care vor face pregătirea candidaților în week-end, evident în şcoală. Unde altundeva? Cireaşa de pe tort: fiecare elev cu media 10,00 fie la bacalaureat, fie la evaluarea națională va primi câte 500 de lei, premiu instituit de primar. Sursa fondurilor? Cadrul legal? Mister impenetrabil.
În luna marii campanii pentru locale candidații au vizitat tot ce se putea vizita în lumea reală, inclusiv puşcăriile. Stimabilii „pensionari” de aici sunt buni votanți potențiali dacă nu sunt lipsiți de anumite drepturi civile. Traseele (turistice?) au inclus cu necesitate şi comunitățile de rromi de la Murgeni, Băceşti, Cozmeşti şi din alte locuri. „Fiecare vot contează!” – sună un slogan mobilizator.
Nababi în promisiuni, locvace până la delir, entuziaşti până la paroxism, cu însuşiri paranormale ce le-au permis să fie ubicui, adică peste tot, candidații vasluieni sunt aidoma viteazului Ahile din epopeea homerică: iuți de picior, abili în vorbire, viteji până la capăt şi loiali fără frontiere. Eroul mitic a fost credincios bunului său prieten, Patrocle, politicienii noştri – fideli până la moarte alegătorilor lor. Numai să primească votul…
Teodor PRACSIU