UNICEF şi Ministerul Educatiei şi Cercetării Ştiinţifice au lansat Campania împotriva violenţei în şcoli, eveniment la care au luat parte Sorin Mihai Cîmpeanu, ministrul Educaţiei, şi Sandie Blanchet, reprezentantul UNICEF în România. Reuşita acestui demers, de multă vreme aşteptat în ţara noastră, este vitală, gradul de violenţă în şcoalile din România îmbrăţişând de la un an la altul forme din ce în ce mai grave, care încep să se extindă şi în spaţiul exterior instituţiilor de învăţământ. Violenţa în şcoli şi fenomenul de bullying este în momentul de faţă o problemă gravă a majorităţii sistemelor de învăţământ la nivel global. De aceea, începând cu 2013, UNICEF derulează la nivel mondial o campanie de informare şi conştientizare împotriva acestui flagel. Redăm în cele ce urmează, fragmente din luările de cuvânt ale reprezentantului UNICEF pentru România şi ale ministrului Educaţiei din ţara noastră cu ocazia lansării Campaniei împotriva violenţei.
Fragment din discursul lui Sandie Blanchet, UNICEF România
În 2014, UNICEF a realizat primul raport la nivel global referitor la violenţa împotriva copiilor, având la bază date colectate din peste 190 de ţări, printre care şi România. Constatările cercetării au fost şocante: aproape un miliard de copii cu vârste cuprinse între 2 şi 14 ani sunt supuşi în mod constant pedepsei fizice de către persoanele în grija cărora se află – cu alte cuvinte, 6 din 10 copii. O treime dintre elevii cu vârste între 13 şi 15 ani trec cu regularitate prin situaţii de intimidare şi hărţuire. Violenţa afectează fetele şi băieţii în mod diferit. O treime dintre adolescente au fost, la un moment dat în viaţă, victime ale unei forme de violenţă emoţională, fizică sau sexuală provocată de soţ sau partenerul de viaţă.
Cele mai recente cercetări în domeniul dezvoltării neurocognitive arată că toate formele de violenţă au efecte negative asupra copiilor. Le afectează atât prezentul, cât şi viitorul. Copiii victime ale violenţei vor avea mai puţină încredere în ei înşişi şi au şanse mai mari să fie temători sau să aibă un comportament violent, să nu se poată concentra la şcoală sau să aibă dificultăţi în a-şi face prieteni. Mai târziu în viaţă, devine evidentă legătura dintre violenţa suferită în copilărie şi problemele de sănătate care apar la maturitate, cum ar fi obezitatea, depresia, abuzul de tutun/alcool/ droguri, infarctul, diabetul şi cancerul.
În demersul nostru, avem onoarea de a fi parteneri ai Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice şi aş dori să mulţumesc pe această cale domnului Ministru Cîmpeanu pentru implicarea sa şi sprijinul acordat. Din păcate, potrivit mai multor studii în domeniu, fenomenul de bullying (intimidare şi hărţuire) şi agresiunea verbală împotriva copiilor sunt prezente în şcoli la un nivel îngrijorător. Agresorii sunt fie alţi copii, fie cadre didactice. Raportul global realizat de UNICEF asupra violenţei împotriva copiilor semnalează faptul că 41% dintre copii sunt victime ale fenomenului de bullying în şcoli. Prin urmare, campania noastră urmăreşte să atragă atenţia asupra violenţei verbale împotriva copiilor şi, totodată, să îndemne persoanele care sunt martore în situaţii de agresiune verbală să ia atitudine. Ştim că nu le este uşor copiilor să reacţioneze atunci când sunt martori la astfel de situaţii, dar ei chiar au posibilitatea de a schimba cu adevărat viaţa prietenilor lor, motiv pentru care în campania noastră ei sunt consideraţi ca fiind nişte supereroi. De asemenea, ştim şi că, pe lângă informarea şi sensibilizarea oamenilor, este esenţial să existe servicii sociale integrate la nivelul comunităţii. UNICEF este în curs de testare a unor astfel de servicii în judeţul Bacău: un asistent social şi un asistent medical comunitar, care vin în ajutorul familiilor care riscă să fie expuse la violenţă, colaborează cu consilierul şcolar şi cu oamenii din comunitate pentru a oferi informaţii, a consilia şi a sprijini familii şi copii. Experienţa noastră din activitatea în România şi în alte ţări vine să confirme că astfel de servicii locale aduc o schimbare semnificativă în viaţa copiilor.
Suntem mândri că beneficiem de susţinerea Ministerului Educaţiei, un partener constant şi de încredere nu numai în această campanie, ci şi de-a lungul anilor. Este o realitate faptul că şcoala şi familia sunt principalele două surse de la care trebuie pornit în demersul de generare a unei schimbări durabile. Suntem conştienţi de faptul că reducerea fenomenului de violenţă împotriva copiilor va dura ani de zile, motiv pentru care facem apel la toţi partenerii noştri să ni se alăture în acest efort – specialişti în educaţie, sănătate sau protecţie socială; asociaţii precum Consiliul Naţional al Elevilor; parlamentari; ONG-uri; familia; biserica; cluburile sportive etc.
 
Ministerul Educaţiei şi UNICEF: „Eşti erou în curtea şcolii când opreşti violenţa verbală!”
UNICEF şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice (MECS) au lansat astăzi campania împotriva violenţei în şcoli cu mesajul „Eşti erou în curtea şcolii când opreşti violenţa verbală!”
Potrivit datelor MECS, în anul şcolar 2014-2015, au fost raportate la nivel naţional 18.793 de cazuri de violenţă în şcoală, număr în scădere raportat la anul şcolar anterior, dintre aceste cazuri, 3.397 fiind asociate violenţei verbale. Conform studiului global UNICEF pe tema violenţei din anul 2014, în România, 41% dintre copii erau intimidaţi şi hărţuiţi de colegi la şcoală. Cea mai des menţionată formă de violenţă împotriva copilului a fost cea elev-elev (certuri, conflicte, ţipete, folosirea de apelative) comparativ cu elev-profesor sau profesor-elev (ironie, ţipete, ofense sau jigniri). De asemenea, violenţa verbală este tipul de violenţă menţionat cel mai des, deşi este considerată o formă de abuz mai puţin gravă.
„Vrem ca şcoala să rămână un spaţiu al toleranţei, echilibrului şi demnităţii. Dincolo de conţinuturile învăţării, problemele legate de climatul şcolar şi de «bunăstarea copilului», inclusiv «bunăstarea rela­ţională», reprezintă domenii de interes pentru Ministerul Educaţiei din perspectiva asigurării unei educaţii de calitate, fiind factori care influenţează, potrivit studiilor, atât participarea şcolară, cât şi rezultatele obţinute. UNICEF România este unul dintre partenerii importanţi ai Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice şi un vector al schimbării, ale cărui idei şi soluţii constructive în domeniul educaţiei depăşesc graniţele comunităţii academice (locale, regionale, naţionale sau internaţionale) şi sunt difuzate în câmpurile politicii şi practicii educaţionale din întreaga lume. Mesajul pe care dorim să îl transmitem prin această campanie privind stoparea violenţei asupra copilului este acela al acţiunilor multidimensionale şi al abordării integrate, care să angajeze, într-o manieră globală, toţi membrii comunităţii”, a declarat dl Sorin Mihai Cîmpeanu, ministrul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice.
Scopul campaniei este creşterea nivelului de informare şi conştientizare la nivel naţional şi local în privinţa formelor şi consecinţelor violenţei verbale în şcoală. Campania se va desfăşura în intervalul octombrie 2015 – iunie 2016 şi include două spoturi video (unul care ilustrează violenţa verbală între colegi şi unul între profesor şi elev), două spoturi radio, machete pentru panotaj şi campanie online. Campania încurajează copiii să raporteze cazurile de violenţă şi, pentru că ei îşi ajută colegii, vor fi numiţi „supereroi”.
 
Fragment din Declaraţia tinerilor de la Bucureşti
„Violenţa este ultimul refugiu al incompetenţei” (Isaac Asimov)
„Am schimbat trei şcoli în decurs de doi ani din cauză că în clasele mici nu aveam o situaţie materială foarte bună, iar părinţii mei m-au mutat doar în momentul în care părinţii colegilor mei, la şedinţele acestora, considerau că nu îmi am locul în asemenea clasă. M-am interiorizat foarte mult şi am început să fiu răzvrătită, mă certam cu toată lumea. E frustrant să te simţi exclus…”
Noi, tinerii, credem că, în momentul actual, violenţa, abuzul şi neglijarea copiilor sunt probleme cu impact considerabil în educaţia, dezvoltarea şi formarea adulţilor de mâine, cu putere de a modifica comportamentul, viziunea şi buna noastră creştere. Dacă nu ne aplecăm asupra combaterii acestor acte ce nu îşi au locul în societatea de astăzi, destabilizăm societatea de mâine, căci perioada care marchează un om cel mai mult este copilăria!
Subliniem că, în România, cadrul legislativ în domeniul educaţiei, asistenţei sociale şi protecţiei copilului este unul avansat, însă implementarea şi monitorizarea acestuia lasă de dorit.
Suntem, de asemenea, îngrijoraţi, ca şi copii, de ce se întâmplă în jurul nostru şi constatăm că e nevoie de demararea unui proces amplu de identificare, informare şi diminuare a abuzului în rândul copiilor.
Unul dintre cele mai de actualitate şi frecvente tipuri de violenţă orientată către copil în comunitate este bullying-ul. Acesta se regăseşte în şcoli, în mediul social, pe stradă, în locuri publice, şi, în foarte multe cazuri, cu toate că este întâlnit des în rândul copiilor, nu este identificat la timp şi astfel repercusiunile tind să devină ireversibile.
Considerăm că şcoala este cea care ar trebui să formeze caracterul individului într-unul dintre cele mai proeminente moduri, dezvoltând valori şi competenţe. Elevii petrec mult timp în şcoală, iar relaţiile la acest nivel ar trebui să fie bazate pe încredere, şcoala fiind cel mai important grup social, după familie. În mod inerent, succesul în viaţă este totodată corelat cu percepţia asupra şcolii şi contextului şcolar, de aceea existenţa violenţei în şcoală reprezintă o problemă contrastantă, care face ca elevii să îşi piardă încrederea în şcoală, în rolul ei şi, inevitabil, performanţa lor şcolară scade.
Pe lângă bullying şi violenţă în şcoală, copiii pot experimenta şi un alt tip de agresiune care, spre deosebire de bullying şi violenţa în şcoală, este o formă de violenţă ascunsă, însă cu aceleaşi efecte: neglijarea. Aceasta este una dintre cele mai puţin discutate, dar printre cele mai des întâlnite forme de violenţă, la nivel social, familial, educaţional, emoţional, de sănătate, de nutriţie, de vestimentaţie, de igienă.
Ştim cu toţii că, după şcoală, elevii petrec cel mai mult timp conectaţi la mediul virtual. Pentru mulţi dintre noi, internetul reprezintă o formă de divertisment, o modalitate de a socializa cu prietenii sau de a descoperi lucruri noi. Totuşi, capcane ascunse stau la tot pasul şi cyber-bullying-ul ne poate lăsa fără apărare în masiva lume a informaţiei digitale. Având în vedere că internetul este utilizat de către copii la vârste din ce în ce mai scăzute, şansele de a fi supus la violenţa pe internet, prin jigniri, oprobriu public, defăimare sau atragerea în diferite cercuri dubioase de către adulţi, lezează încrederea în sine şi siguranţa copilului.
Pagină realizată de Oana PANAIT