Buna Vestire, începutul mântuirii noastre

8

 Pr. Constantin Stoica

 Evenimentul căruia îi este consacrată sărbătoarea Bunei Vestiri este relatat de Sfântul Evanghelist Luca în capitolul 1, 26.38: A fost trimis  îngerul Gavriil de la Dumnezeu într-o cetate din Galileea al cărei nume era Nazaret către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Și intrând îngerul la ea, a zis: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei“. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui și cugeta în sine: „Ce fel de închinăciune poate fi aceasta?“ Și îngerul i-a zis: „Nu te teme, Maria, căci ai aflat har la Dumnezeu. Și iată vei lua în pântece și vei naște fiu și vei chema numele lui Iisus…“. Și a zis
Maria către înger: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat?“ Și, răspunzând, îngerul i-a zis: „Duhul Sfânt  se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul care Se va naște din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema… Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputință“. Și a zis Maria: „Iată, roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău !“ Și îngerul a plecat de la ea.     

Momentul Bunei Vestiri reprezintă începutul mântuirii neamului omenesc, iar Fecioara Maria a avut un rol covârșitor în planul lui Dumnezeu de salvare a omenirii din robia păcatului. Prin Maria s-a împlinit nașterea după trup a Mântuitorului Iisus Hristos, asigurându-se astfel venirea Fiului lui Dumnezeu în lume.
Atunci când analizează momentul Bunei
Vestiri, Sfinții Părinți ai Bisericii fac o paralelă între Eva și Maria. Neascultarea și căderea Evei au fost înlăturate de Preasfânta Fecioară Maria care a reușit acolo unde Eva a eșuat.
Buna Vestire reprezintă momentul excepțional în care Maica Domnului a făcut dovada ascultării și fidelității față de Dumnezeu, care se opune neascultării Evei.
Sfântul Evanghelist Luca subliniază trei aspecte referitoare la Maica Domnului la momentul Bunei Vestiri:
– Sfânta Fecioară Maria este ajutată de har;
– Fecioara Maria face dovada credinței;
– Maica Domnului se angajează cu întreaga ființă în împlinirea rolului încredințat în planul de mântuire a neamului omenesc.
Plină de har“ înseamnă că Maria s-a bucurat de o atenție specială din partea lui Dumnezeu, „binecuvântată între femei“ reprezintă dovada alegerii excepționale a Maicii Domnului de către Dumnezeu peste care a venit Duhul Sfânt, iar puterea celui Preaînalt a  umbrit-o. Evanghelistul Luca evidențiază că ascultarea Mariei îi aparține, iar această stare de fapt  reiese din ceea ce spune Arhanghelul Gavril că „a aflat har la Dumnezeu“.
Mama Sfântului Ioan Botezatorul, Elisabeta, subliniază credința Maicii Domnului prin cuvintele: „Fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul“.
Avem aici o atitudine diferită de cea a preotului Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezatorul, care atunci când a primit la templu vestea că rugăciunile lui și ale soției sale au fost ascultate și vor avea un fiu a cerut o dovadă de la Dumnezeu că așa se va întâmpla.
Maica Domnului, dimpotrivă, solicita doar lămuriri în privința felului de împlinire, „de vreme ce ea nu știa de bărbat“. Credința ei este dovedită și de dorința puternică de a vedea împlinită făgăduința.
Dăruirea totală sau fidelitatea față de Dumnezeu reiese din faptul că Maica Domnului se numește pe sine „roaba Domnului“, ceea ce semnifică faptul că Maria a fost aleasă de Dumnezeu pentru împlinirea planului de mântuire a a neamului omenesc. „Fie mie după cuvântul tău“ arată că Maria era pregătită pentru ca vestea adusă de înger să se împlinească.
Astfel, ascultarea ei înseamnă începutul mântuirii neamului omenesc, așa cum se subliniază în cântarea (troparul) sărbătorii Bunei Vestiri: Astăzi este începutul mântuirii noastre și arătarea tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu fiu fecioarei se face și Gavriil harul îl binevestește. Pentru aceasta și noi, împreună cu dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să-I strigăm, Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine! 
Fiecare sărbătoare creștină reprezintă un prilej de bucurie pentru că ne scoate din rutina și grijile vieții cotidiene. Din nefericire, astăzi, noi nu mai reușim să ne bucurăm. În general, noi căutăm mai mult plăcerea pentru trup și mai puțin bucuria pentru suflet.
Într-un comentariu la sărbătoarea Bunei Vestiri, părintele profesor Alexander Schmemann apreciază că bucuria vestită Fecioarei Maria de arhanghelul Gavriil rămâne în lume ca o forță care are puterea să umple inimile oamenilor cu un val de căldură. Ne bucurăm de chipul Maicii Domnului cunoscut de toată lumea care ne privește din icoane. Ne bucurăm de consimțământul Maicii Domnului la vestea primită. De aceea, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu reprezintă model de credință, puritate și smerenie.
Ne bucurăm pentru că Maica Domnului este permanent cu noi, rugătoare și ocrotitoare spre care se îndreaptă „cele mai delicate lacrimi omenești din inimile inundate de emoție“.
Părintele profesor Alexander Schmemann concluzionează că Buna Vestire reprezintă o descoperire plină de bucurie, o viziune luminoasă asupra lumii și vieții.