Bullying-ul, agresivitatea, depresia și alte efecte ale pandemiei asupra minorilor

Bullying-ul, agresivitatea, depresia și alte efecte ale pandemiei asupra minorilor
Foto: dreamstime

Pandemia a schimbat vieți și a afectat economii, a afectat educația și sănătatea la nivel mon­dial. Doi ani de alerte, timp în care umanitatea a fost închisă în case într-o stare de urgență instituită la nivel global, ne-au determinat pe fiecare dintre noi să ne remodelăm pentru a ne adapta unei realități cu care nu ne-am mai confruntat vreodată. Pentru educație, pandemia a însemnat pasul pe repede-înainte în era digitală, odată cu școala online. Ceea ce părea de neacceptat mai ieri – un scenariu SF până în februarie 2020 – a devenit o realitate la care a trebuit să ne cuplăm rapid; însă cu ce preț? Supuși acestui tip de educație, copiii au avut enorm de suferit (o spun specialiștii din întreaga lume), iar acest lucru s-a putut observa după numai câteva luni, atunci când psihologii au început să tragă semnale de alarmă cu privire la efectele perverse pe care învățământul online le va avea asupra copiilor și adolescenților.

Multiplicarea tentativelor de suicid în rândul adolescenților

La mijlocul lunii ianuarie 2022, după aproape doi ani de la declanșarea pandemiei de COVID-19, ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, a atras atenția asupra unei situații extrem de grave, create în mediul educațional de restricțiile impuse de autorități pentru stoparea răspândirii virusului și care, din nefericire, a rămas fără ecou în spațiul public: pierderile educaționale sunt uriașe, iar fenomenul de bullying în școli și tentativele de suicid în rândul adolescenților au luat o am­­ploare îngrijorătoare: „Pierderile educaționale sunt foarte mari; sunt foarte greu de recuperat și pot fi recuperate doar cu perseverență, cu răbdare și, mai cu seamă, cu efortul și priceperea fiecărui cadru didactic. Există o explozie a fenomenului de bullying în școli, extrem de gravă. O spun psihologii, cei cu pregătire, cu competență în a se pronunța asupra acestui subiect. Există, vedem bine, o multiplicare a tenta­tivelor de suicid în rândul adolescenților“.

Mesajul ministrului era limpede: elevii trebuie să se întoarcă în bănci, trebuie să revină la obiceiurile anterioare pandemiei. Totodată, în agitația generalizată, declanșată de valul cinci al pandemiei, nimeni sau aproape nimeni nu s-a gândit la cât de mare este nevoia adolescenților și a copiilor de a reveni la normalitate și la cât de mult rău poate face dezvoltării nor­male a minorilor petrecerea a atâtor ore pe zi în ceea ce s-a numit școala online.

Cele mai mari riscuri la care au fost expuși copiii în pandemie

Petrecerea unui număr mare de ore în fața calculatorului în perioada școlii online a generat dezechilibre psihice ma­jore, asupra cărora specialiștii în educație, psihologii și, nu în cele din urmă, so­ciologii, precum și experții în educație au început să atragă atenția chiar după primele luni de învățământ la distanță, când s-a putut observa că elevii dezvoltă atitudini agre­sive, depresii, apatie, oboseală cronică, ­scădere a nivelului de concentrare. Bullying-ul propriu-zis și mobbing-ul aveau să explodeze efectiv odată cu în­toarcerea elevilor la orele de școală cu prezență fizică. Un prim semnal de alarmă s-a făcut auzit în luna noiembrie a anului trecut, atunci când specialiștii au depistat semnele clare ale bullying-ul pe motiv de vaccinare anti-COVID.

Potrivit unui studiu realizat de Organizația Salvați Copiii, 54,7% din totalul elevilor respondenți au spus că cele mai mari riscuri la care au fost expuși au fost: dependența de internet, informațiile false și bullying-ul online sau cyberbullying-ul. Analiza a scos în evidență și alte dezechilibre pe care învățământul online din perioada pandemiei le-a dezvoltat asupra copiilor și adolescenților; de pildă, faptul că un copil din trei s-a confruntat cu stări de anxietate și a avut nevoie de consiliere și suport psiho-­emoțional, iar ponderea a crescut la peste 50% în rândul adolescenților, „mergând până la consecințe extrem de grave, și anume tentative de suicid, iar peste 90% dintre minorii care au avut nevoie de terapie psihologică în această perioadă au dezvoltat tulburări emoționale cauzate de contextul pandemic. În plus, potrivit aceluiași ONG, a fost constatată o scădere generală a concentrării la orele online, o scădere a abilităților și a interacțiunilor sociale. Absența contactelor directe cu grupul de prieteni și cu cel de colegi, timpul exagerat de lung petrecut în fața ecranelor de calcultator, ­avalanșa de emoții și intensitatea trăirii acestora au afectat capacitatea de autoreglare emoțională în rândul adolescenților“. Pe scurt, oboseala, furia, frustrarea, tristețea, plictiseala au fost stările pe care le-au resimțit cel mai des minorii. Toate acestea au avut ca efect creșterea nivelului de agresivitate și al numărului de acte de violență la copii și la adolescenți, fenomene prezente, oricum, în școala românească înainte de pandemie.

Portretul violențelor în școli

Ne amintim cum un elev bătut și umilit de colegi s-a aruncat, în iunie anul trecut, de la etajul 1 al unei școli din Capitală, în timp ce colegii care-l umiliseră îl încurajau să sară. Incidentul s-a petrecut la Școala Gimnazială George Bacovia din București, într-o pauză, cu profesorul de serviciu de față. „Când el a vrut să se arunce, colegii îl încurajau să sară, în loc să îl tragă sau ceva. Ziceau că nu ai curaj. Sari, sari! L-au bătut colegii, îl jigneau, îl umileau“, au relatat ulterior câțiva dintre copiii-spectatori. Incidentul reprezintă un caz tipic de bullying. Cum definim acest fenoment extrem de grav?

Un studiu al Organizației World ­Vision România, realizat în toamna anului trecut, arată că bullying-ul a devenit o problemă reală a școlii românești (și nu numai). Studiul a avut ca temă „Portretul violențelor în școli“. Concluzia care s-a degajat de aici a fost aceea că violența este omniprezentă în școlile din țara noastră, iar agresiunea verbală este forma ei cel mai des întâlnită, în circa 40% din cazuri: unu din cinci elevi din România se simte exclus din comunitatea școlii, iar peste 40% dintre ei nu au făcut nimic după ce au fost agresați, motivul principal fiind frica.

Oana Mihalcea, psiholog clinician și consilier psihologic experiențial, precizează: „Această perioadă a adus pierderea conexiunilor pentru noi toți, nu numai pentru copii și adolescenți. Ceea ce ne ajută acum este să ne acceptăm și să validăm unii altora trăirile firești deri­vate din tot ceea ce am trăit și să ne fim sprijin reciproc, părinți, copii, profesori (…) Nu vom putea niciodată controla în mod absolut ceea ce ni se întâmplă, dar avem puterea de a decide ce facem cu ceea ce ni se întâmplă. Și acesta mi se pare un exercițiu foarte bun de realizat cu adolescenții, fie că vine din relația cu părinții, fie că vine din direcția profeso­rilor: să le punem astfel de întrebări prin care (adolescenții – n.r.) să realizeze că încă sunt actori în propria viață, nu spectatori, chiar și în astfel de perioade“.

Așadar, comunicarea este cheia, „dar dacă a lipsit până în acest moment, e ca și cum ai avea o cheie în fața unei uși fără broască“, mai spune psihologul Oana Mihalcea.

Specialiștii explică ce este bullying-ul

Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, bullying-ul este „acțiunea sau seria de acțiuni fizice, verbale, relaționale și/sau cibernetice, într-un context social dificil de evitat, săvârșite cu intenție, care implică un dezechilibru de putere, au drept consecință atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umili­toare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane sau grup de persoane și vizează aspecte de discriminare și excludere socială, care pot fi legate de apartenența la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală, ca­­racteristicile personale, acțiune sau serie de acțiuni, comportamente ce se desfășoară în unitățile de învățământ și în toate spațiile destinate educației și formării profesionale“.

La rândul ei, Asociația Americană de Psihologie definește termenul ca fiind „acel comportament persistent de amenințare și agresare fizică sau abuz verbal împotriva altor oameni, în special mai mici, mai tineri, mai slabi sau în alte situații de relativ dezavantaj“.

Psihologul lector univ. dr. Georgiana Bonea, de la Facultea de Sociologie și Asistență Socială a Universității din București și cercetător științific în cadrul Institutului de Cercetare a Calității Vieții al Academiei Române, explică: „Violența în școală poate fi caracterizată prin orice formă de manifestare a unor comportamente precum: exprimare inadecvată sau jignitoare, cum ar fi poreclire, tachinare, ironizare, imitare, amenințare, hărțuire; bruscare, împingere, lovire, rănire; comportamente care intră sub incidența legii (viol, consum/comercializare de droguri, vandalism – provocarea de stricăciuni cu bună știință – furt); limbaj neadecvat la adresa cadrului didactic și celorlalți colegi (înjurături, cuvinte obscene)“.

Bullying-ul, produs în mod repetat, va afecta victima pe termen lung

La rândul său, psihologul Magda Luchian este de părere că efectele acestui tip de agresiuni pot fi de natură fizică, psihologică sau psihosomatică (anxietate, simptome depresive, abandon școlar, stimă scăzută de sine, tulburări de concentrare și de memorie, diminuarea eficienței și înrăutățirea rezultatelor școlare, tulburări ale comportamentului alimentar ș.a.m.d. Magda Luchian explică și de ce există astăzi o răspândire atât de largă și într-o formă atât de dramatică a acestui fenomen: „Există cauze sociale, economice, legate de familie și de educație, aspecte relaționale și cauze psiholo­gice care constau în profilul personalității celor angajați în acest fenomen“.

În opinia psihologului, astăzi, familia și școala arată cu degetul una spre cealaltă în ceea ce privește răspunderea față de educarea copilului și ambele sunt de acord că societatea este vinovată pentru tot ceea ce se întâmplă: „Într-adevăr, problema este responsabilizarea educării acestor copii, în care sunt implicați toți factorii menționați – familia, școala, societatea (prin mijlocul ei cel mai agresiv de educare – mass-media)“ (Bullying – perspectivă psihologică – Magda Luchian).

Efecte pe plan profesional și emoțional pe toată durata vieții

Despre gravitatea fenomenului se pronunță, la rândul lui, psihologul și psihoterapeutul Vali Drăgan, în Conceptul de bullying și efectele sale pe termen lung în societatea actuală: „Bullying-ul este una dintre cele mai complexe forme de comportament agresiv și violență ce nu poate fi tratat cu superficialitate, terapia reprezentând un pion de bază în procesul de vindecare. Cu toate acestea, nu fiecare act de violență este o acțiune de bullying. Conform studiului Organizației Mondiale a Sănătății privind comportamentul sănătos la copiii de ­vârstă școlară, bullying-ul apare atunci când un elev este tachinat în mod repetat într-un mod care nu-i place… Dar nu este bullying atunci când doi elevi de pu­tere sau autoritate similară se ceartă sau se bat. Nu este bullying nici atunci când un elev este tachinat într-un mod prie­tenos și glumeț“. De reținut este că bullying-ul poate genera efecte pe plan profesional și emoțional, pe toată durata vieții, atât victimei, cât și agresorului, spune Vali Drăgan.

Durerea și trauma pshiologică lasă urme adânci în personalitățile indivizilor, mai spune acesta, determinând, nu de puține ori, instalarea depresiei și manifestarea acesteia pe perioade îndelungate: „Preponderența acestor cazuri determină o nevoie acută de terapie și vindecare în momentul dezvoltării premature ale unui astfel de comportament“.

În concluzie, vorbim despre un fenomen care se petrece în interiorul spațiului școlar (și nu numai), extrem de periculos și care deformează, în egală măsură, atât personalitatea agresorului, cât și personalitatea victimei, cu consecințe grave de-a lungul vieții. Fenomenul nu s-a născut la noi, nu reprezintă o premieră carpato-danubiano-pontică, e doar rezultatul unui complex de cauze, iar pandemia, desigur, l-a accentuat într-un mod dramatic, pentru că cei doi ani în care școala s-a făcut mai mult online au accentuat comportamentele antisociale în rândul minorilor.

Articol integral publicat în Tribuna Învățământului, nr. 28-29 – aprilie-mai 2022