Când scriu aceste rânduri, am în față exact o lună până la debutul ediției 2018 a bacalaureatului. Este adevărat că în februarie a.c. au fost evaluate competențele lingvistice în limba maternă și într-o limbă modernă de circulație plus abilitățile digitale, dar momentul de foc începe pe 25 iunie. Cadrul organizatoric general rămâne neschimbat: centre de examen cu supraveghere audiovideo, pază specializată, corectarea tezelor în afara județelor de origine și toate celelalte măsuri de securitate menite să asigure un examen corect și obiectiv. Ceea ce s-a modificat ține de substanța subiectelor (S1 și S2) – mă refer aici la limba și literatura română –, candidații raportându-se la aceiași scriitori canonici, prezenți în programa de bacalaureat și la edițiile precedente: Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Titu Maiorescu, Ioan Slavici, G. Bacovia, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, G. Călinescu, E. Lovinescu, Mircea Eliade, Marin Preda, Nichita Stănescu, Marin Sorescu.
Sunt 18 scriitori mari și lați. Despre sărăcia acestei liste restrictive am scris altă dată. Până la urmă, suntem nevoiți să acceptăm acest „pat al lui Procust“ în speranța că viitoarea programă de liceu va fi mai generoasă și va reintroduce în circulație autori importanți de talia următorilor: Costache Negruzzi, Grigore Alexandrescu, D. Bolintineanu, Nicolae Filimon, Al. Macedonski, Dimitrie Anghel, Hortensia Papadat-Bengescu, Anton Holban, Mateiu I. Caragiale, M. Blecker, Petru Dumitriu, Eugen Barbu, Fănuș Neagu, Ana Blandiana, Mircea Cărtărescu, Matei Vișniec. Probabil că fiecare profesor de liceu are în minte o programă virtuală (ideală) pe care ar dori s-o aplice la un moment dat. Până la acea dată magică, se impune să lucrăm cu elementele preexistente, recomandate de ministerul de resort.
S1 și S2, în actualul „format“ al subiectelor de bacalaureat, propun texte ficționale ori nonficționale semnate – primele – de autori cunoscuți, celelalte – de autori cvasianonimi: Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Mihai Eminescu, Nicolae Filimon, Al.I. Odobescu, Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, Ioan Slavici, Grigore Alexandrescu, D. Bolintineanu, Liviu Rebreanu, Ion Ghica, Mircea Eliade, Eugen Simion, Jeni Acterian, Octavian Paler, Petru Comarnescu, Maria – regina României, Andrei Șerban ș.a., respectiv Bogdan Boghiu, Valentin V. Mureșan, Paul Eugen Banciu, Alexandru Dincu ș.a. Numele de mai sus sunt extrase din culegeri de texte pentru Bacalaureat 2018 – prezențe generoase și nelipsite de pe piața auxiliarelor didactice –,
iar experiența istorică arată că exact așa vor fi și subiectele examenului real. Textele-suport sunt fragmente ori creații artistice reproduse integral, crâmpeie din jurnale ori memorii ale scriitorilor, fragmente biografice, extrase din legi, confesiuni, eseuri, evocări, portrete ale unor personalități ș.a. Diversitatea este benefică și înăbușă posibile obiecții.
S3 vizează operele autorilor canonici pomeniți mai sus. Ceea ce naște nedumeriri este monotonia sarcinilor: elevii trebuie să comenteze, neapărat într-un eseu (termenul comentariu a fost demonizat și excomunicat definitiv), particularități de construcție a unui personaj dintr-o nuvelă, basm cult, roman, text dramatic; ori tema și viziunea despre lume în cutare operă studiată, ori relația dintre două personaje, ori particularitățile unei opere literare. Contemplu zeci de teste și constat că autorii de subiecte nu ies din această zonă îngustă, tratată dogmatic. Altceva nu se poate? De exemplu: Prezentați personalitatea creatoare a scriitorului canonic X! Sugestiile aferente vor atenționa elevii să evite traiectul biografic și să-și concentreze atenția pe câteva aspecte esențiale: problematica operei, curentul literar/direcția estetică ilustrată, lista celor mai importante titluri, încadrarea într-o familie de spirite (romantici, simboliști, tradiționaliști, avangardiști, moderniști, neomo­derniști, postmoderni etc.), universul tematic al prozei, respectiv, universul liric, imaginarul poetic ș.a.
Alte sugestii: Demonstrați cu argumente că Ela („Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război“) este culpabilă/nevinovată; Elaborați un eseu despre moralistul Ioan Slavici („Mara“, „Moara cu noroc“); Teme, motive  și fantasme lirice romantice în „Luceafărul“, „Scrisoarea I“, „Floare albastră“, „Odă“ (în metru antic) de Mihai Eminescu; Imaginați-vă că Felix Sima se va căsători cu Otilia Mărculescu („Enigma Otiliei“) și scrieți povestea vieții și a iubirii lor; Lumea satului în viziunea prozatorilor (la alegere) Ioan Slavici, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Marin Preda; Poezia lui Nichita Stănescu sau spațiul libertății absolute a fanteziei lirice; Istorie și destin în „Moromeții“ (I și II) de Marin Preda; Actualitatea frapantă a moravurilor politice din comedia satirică „O scrisoare pierdută“; Realitate și ficțiune în proza lui Liviu Rebreanu („Ion“); Construiți un alt final al romanului „Maitreyi“, de Mircea Eliade ș.a.
Ieșind din stereotipii, din soluții anchilozate, înviorăm studiul literaturii române, valorificăm capacitățile creative și expresive ale elevilor și-i punem în situația să gândească și să reorganizeze discursul critic pe baza informațiilor istorico-literare. Constatăm de câteva decenii că liceenii au o prea apăsată vocație reproductivă, sunt pru­denți, economicoși și caută căile cele mai comode de rezolvare. Așa se explică faptul că preferă meditațiile în particular, evită lectura operelor fundamentale și ingurgitează pe nemestecate comentarii din cărțile ce au proliferat pe piață. De ce să nu gândească singuri, cu propriul cap, și să pună pe hârtie idei care îi exprimă exact, cu toate naivitățile, stângăciile și sensibilitatea lor nativă, netrucată? Aceasta mi se pare a fi calea corectă în studiul literaturii române.
Teodor PRACSIU