Interviu cu prof. Sorin Ion, inspectorul general al ISJ Dâmboviţa

Stimate domnule inspector şcolar general, aveţi o experienţă vastă în această funcţie. Din această perspectivă, a omului cu multă experienţă, ne puteţi spune cum a mers învăţământul dâmboviţean în acest an şcolar care tocmai a luat sfârşit?
În acest moment avem două unităţi de măsură pentru activitatea din acest an: pentru profesori, rezultatele examenului de definitivat, iar pentru elevi şi profesori, rezultatele la olimpiadele şi concursurile naţionale. La ambele am obţinut rezultate încurajatoare. La examenul de definitivat, procentajul de promovare de peste 70%, net superior celui de anul trecut, nu a făcut decât să confirme eficienţa programelor de pregătire a candidaţilor, derulate de către Casa Corpului Didactic Dâmboviţa, sprijinită şi de o parte a inspectorilor şcolari în calitate de formatori. De notat şi faptul că au fost obţinute şi trei note maxime, mult peste media judeţelor.
În ceea ce priveşte performanţa şcolară, anul 2017 este cu siguranţă cel mai bogat pentru judeţul nostru. Peste 70 de premii, menţiuni, premii şi menţiuni speciale au fost obţinute până în acest moment la etapele naţionale şi anul încă nu s-a încheiat. Avem 10 premii I la olimpiadele naţionale la discipline precum geografie, istorie, arhitectură. Suntem mândri de elevii noştri şi, în egală măsură, de profesorii lor. Dacă şi la examenele naţionale rezultatele vor fi asemănătoare, avem motive să fim mulţumiţi de munca noastră.
Vă felicităm şi noi, domnule inspector general. Aş vrea acum să vorbim despre învăţământul dual-profesional: există cerere din partea pieţei şi ce implică reintroducerea lui din anul şcolar viitor? Există profesori, există spaţii, există manuale?
Consider că problemele principale nu sunt profesorii sau manualele, ci dorinţa operatorilor economici de a se implica mai activ în formarea viitoarei lor forţe de muncă. Nu este un secret că prejudecăţile încă sunt persistente în ceea ce priveşte învăţământul profesional. La nivelul judeţului, pentru acest an, nu sunt foarte optimist, dar e doar o chestiune de timp până când relaţia şcoală-agenţi economici va fi aşa cum ne-o dorim. În perioada imediat următoare, există deja investiţii care cu certitudine se vor implementa în judeţ şi suntem pregătiţi să răspundem la solicitările investitorilor.
Care este starea învăţământului rural din judeţul Dâmboviţa în acest moment? Este o temă recurentă care doare.
Aşa cum bine ştiţi, Dâmboviţa este un judeţ preponderent rural. Per ansamblu, decalajele între mediul urban şi cel rural s-au redus în ultimii ani, dacă ne referim la baza materială. Avem şcoli foarte moderne în mediul rural, unele chiar superioare majorităţii celor din oraşe, iar primul exemplu care îmi vine în minte este una din şcolile din comuna Şotânga, demnă de orice capitală europeană. Din păcate, şi în acest domeniu ne confruntăm cu prejudecăţile, mitul „şcolii de la oraş“ făcând deja „victime“ în rândul şcolilor din zonele periurbane, care de la an la an se depopulează, în paralel cu supraaglomerarea unor şcoli din mediul urban. Fenomenul nu are neapărat acoperire în diferenţa de calitate a procesului de învăţământ, ci, mai degrabă, cu lipsa de informare a părinţilor pe acest subiect.
Domnule inspector general, nu credeţi că ar fi nevoie de o adevărată revoluţie nu doar la nivelul învăţământului rural, ci al întregului areal rural din ţara noastră? Este dramatic ce se întâmplă în cea mai mare parte din România rurală, din toate punctele de vedere.
O adevărată revoluţie a arealului rural din ţara noastră ar avea poate ca şi componentă principală o revoluţie a sistemului de educaţie, dar subiectul este extrem de amplu şi poate că ar fi nevoie de o dezbatere naţională pe această temă. Nu risc să dau soluţii, problema fiind mai degrabă una de politici guvernamentale.
În încheiere, vreau să vorbim despre examenele naţionale din vară, domnule inspector general. În lumina rezultatelor obţinute la simulări, la ce rezultate vă aşteptaţi în vară? Superioare celor de anul trecut?
Prin „tradiţie“, rezultatele de la examene sunt net superioare celor de la simulări, fapt de astfel explicabil din mai multe motive: gradul de implicare a elevilor, motivaţia, nivelul la care se află elevii cu pregătirea. Anul trecut, spre exemplu, diferenţele între simulări şi examene au mers şi până la 20 de procente.
Vă mărturisesc că aştept aceste rezultate cu o emoţie la fel de mare ca cea a elevilor, fiind rezultatul muncii tuturor actorilor implicaţi, asta în condiţiile unui an destul de dificil, „perturbat“ de un concurs-maraton pentru funcţiile de director şi parcă ceva mai fragmentat decât alţi ani şcolari.
Oricum, profit de ocazie să le transmit tuturor absolvenţilor mult succes şi inspiraţie la examenele care îi aşteaptă.
Marcela GHEORGHIU