Nu e vorba de politică! Deşi subiectul este la modă şi sensibilităţile legate de el sunt exacerbate. Pe bună dreptate! Într-o Europă în care ni se cere să fim universali suntem obligaţi la concesii (abateri de la reguli) greu de imaginat în alte state. Nu e vorba nici de formularea mai rafinată „autonomie culturală”. Nu! Discuţia pe care dorim să o iniţiem nu are nimic de-a face cu drepturile colective sau individuale ale cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale. Nu că aşa ceva nu ne-ar interesa. Ne interesează, desigur. Suntem conştienţi de importanţa acestei teme şi de consecinţele extrem de serioase care decurg din exagerări.
Dar, de această dată, ne-am propus să discutăm despre un alt fel de autonomie.
Unul dintre principiile fundamentale ale Legii educaţiei naţionale este: autonomia universitară. A fost şi în precedentele legi care au operat după 1989. Este şi în actuala lege. Şi avem motive temeinice să credem că modificările ce vor fi aduse legii în cauză (anunţate dar neefectuate… încă!) nu vor atinge acest capitol.
Potrivit legii: Aspectele fundamentale ale autonomiei universitare se exprimă în Carta universitară, aprobată de senatul universitar, în concordanţă strictă cu legislaţia în vigoare.
Greu e să-i găseşti un cusur cât de mic unei asemenea prevederi. Simplu şi clar. Senatul universităţilor adoptă „Carta universitară”, care trebuie să fie în strictă concordanţă cu Legea. Aşa e normal! Aşa tre­buie! Nu e nicio filozofie sofisticată, nicio complicaţie.
Şi totuşi… Aţi intuit deja. Dacă nu ar fi fost probleme, nu aţi fi citit aceste rânduri. Problemele decurg nu din lipsa de claritate a textului legii, ci din interpretări originale, făcute probabil din dorinţa exagerată de originalitate. S-ar mai putea ca unele complicaţii să fie induse cu bună ştiinţă, dar preferăm să rămânem în cadrul unei prezumţii de nevinovăţie. Chiar dacă pare nefiresc, în zilele noastre, pe meleagurile noastre, preferăm să nu aruncăm piatra până nu ne-am edificat asupra situaţiei. Adepţi din convingere ai moralei creştine, nu dorim decât îndreptarea păcătosului. E drept că pentru acest an nu mai e loc (timp) de îndreptare. Dar măcar pentru ge­neraţiile viitoare se mai poate face ceva!
Concret. UMF, adică Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş, a decis să „revoluţioneze” sis­temul de admitere. Aşa se face că au apă­rut, la mijlocul actualului an şcolar, modificări în programa după care sunt elaborate testele pentru proba de bio­logie. Stranietatea fenomenului constă în decuplarea subiectelor propuse de programa şcolară pentru studierea anatomiei în liceu.
Până în prezent, autonomia uni­versitară – de care s-a făcut deja vorbire – permitea universităţilor să opteze pen­tru ce sistem de admitere doreau. Această libertate este asigurată în continuare.
Din motive lesne de înţeles, dar ceva mai greu de explicat, multe instituţii de învăţământ superior au optat pentru „concursuri de admitere” organizate în baza unor dosare. Notele obţinute la anumite discipline în timpul liceului, media de promovare a examenului de bacalaureat sau notele la anumite probe din cadrul acestui examen sunt cuantificate după formule proprii. Rezultatul obţinut constituie baza după care se face selecţia candidaţilor şi repartizarea lor pe specializări.
Facultăţile de medicină, pentru care interesul absolvenţilor de liceu a înregistrat reveniri la cote anterioare anului 1989, au decis să păstreze examenul de admitere. De la caz la caz, s-a menţinut şi o pondere foarte scăzută a mediei de promovare a bacalaureatului. Departajare se face, în principal, în baza rezultatelor obţinute de candidaţi la o probă scrisă, în cadrul unui examen organizat de universitate.
În unele centre, testele conţin itemi ce vizează două discipline (biologie şi chimie, de exemplu). În altele candidaţii pot opta pentru o singură disciplină. În toate cazurile însă, până în prezent, subiectele propuse erau în strictă concordanţă cu ceea ce se studia în liceu la disciplina aleasă. Era normal. Este normal!
Candidaţii, indiferent din ce colţ al ţării provin, pot participa cu şanse egale la concursul de admitere. De fapt puteau. Până în acest an.
Din luna decembrie, UMF Târgu Mureş a decis să facă testarea candidaţilor – care optează pentru biologie – conform unui manual neinclus în lista celor aprobate de MEN pentru şcolile din România. În cazul celor care optează pentru fizică sau chimie, lucrurile au rămas în parametri normali.
Nu se cunosc exact cauzele care au dus la „penalizarea” celor care aleg proba de biologie, dar putem găsi explicaţii.
În primul rând, manualul necesar pregătirii examenului poate fi procurat de la universitate contra sumei de aproximativ 180 de lei (taxele poştale incluse). În al doilea, dar nu în ultimul rând, tendinţele avangardiste nu ţin cont întotdeauna de interesul instituţiei în care acestea se manifestă, nici de interesul candidaţilor.
Ioan ARDELEANU