Autoizolarea de fiecare zi

15

Contextul inedit, uneori poate chiar cu accente insolite ale existenței fiecăruia dintre noi, generat de condițiile particulare ale instalării și desfășurării unei realități epidemiologice precum cea a unei pandemii, poate să determine acomodări, restructurări sau, dimpotrivă, conduite dificile ori dezadaptative ale oamenilor. Înțelegând faptul că schimbările determinate de această nouă situație vor avea implicit efecte asupra actorilor spațiului educațional și fiind preocupate de identificarea corectă a măsurilor de intervenție ce vor fi necesare în perioada post-pandemie, două instituții, Inspectoratul Școlar al Municipiului București (ISMB) și Centrul Municipiului București de Resurse și Asistență Educațională (CMBRAE), au inițiat și desfășurat în perioada 1-15 mai un studiu care investighează percepția elevilor, a părinților și a profesorilor asupra activităților zilnice în perioada de autoizolare.

Robert Florin FLOREA – profesor, coordonator CMBAP
Florina Aurelia STĂNCULESCU profesor, director CMBRAE

Dimensiuni psihosociale în starea de urgență

Studiul și-a propus, fără exigențe sau pretenții de a investiga, chiar și într-o manieră cvasi-exhaustivă, câteva dimensiuni psihosociale ale vieții de zi cu zi în perioada stării de urgență instituită în conformitate cu legislația în vigoare în România. Evident, grupurile-țintă ale studiului se referă doar la copiii/elevii, părinții și profesorii din municipiul București. Având în vedere că sistemul de educație a fost în egală măsură afectat de o realitate epidemiologică pe care aproape toate domeniile vieții socio-economice au resimțit-o, studiul nostru a încercat să surprindă câteva dintre formele de manifestare ale atitudinilor, comportamentelor celor trei categorii de respondenți în raport cu particularitatea unei astfel de perioade. Mijloacele extrem de modeste de realizare a unui astfel de demers de investigare psihosocială am încercat să le compensăm sau poate să le dublăm prin cele mai bune intenții și printr-un demers al cărui ingredient principal a fost buna-credință că în acest mod este oferit un suport epistemic pentru cercetări mai vaste și mai complexe în viitor.

Rezultatele studiului se bazează pe răspunsurile a 33.505 elevi din clasele III-XII, 34.791 părinți și 4.505 profesori. În cadrul studiului, au fost elaborate trei tipuri de chestionare, câte unul pentru fiecare categorie de respondenți. Chestionarele adresate elevilor și cele adresate părinților conțin itemi asemănători, construiți în oglindă. Prin răspunsurile oferite de părinți se verifică măsura în care aceștia au fost conectați și atenți la gândurile, emoțiile, activitățile copiilor. Chestionarul adresat cadrelor didactice conține o serie de itemi distincți care investighează, alături de gândurile și emoțiile din această perioadă, nivelul de confort resimțit în activitatea de planificare, proiectare și de realizare a activităților de învățare în mediul online destinate elevilor, precum și atitudinea în raport cu acest nou mediu de învățare.

Studiul integral poate fi vizualizat la adresa http://www.cmbrae.ro/2017/wp-content/ uploads/2020/06/Raport_studiu_ISMB_CMBRAE_context_pandemie_2020-1.pdf.

Adulții, mai bine adaptați decât copiii

În urma analizei răspunsurilor la prima întrebare din cadrul chestionarului administrat, În ce măsură consideri că te-ai adaptat condițiilor din această perioadă?, observăm că adulții, într-o proporție mai mare decât copiii, consideră că s-au adaptat acestei perioade. 46% dintre profesori și 43% dintre părinți consideră că în mare și în foarte mare măsură s-au adaptat acestor condiții, în timp ce 39% dintre copii afirmă această stare de fapt. În același timp, remarcăm un procent semnificativ la nivelul celor trei categorii de respondenți care afirmă că adaptarea lor s-a produs într-o oarecare măsură (42% dintre copii, 41% dintre părinți și 36% dintre profesori). Aceste ponderi pot sugera un anumit grad de indecizie, în raport cu propria capacitate de adaptare la o situație inedită, a cărei încărcătură cu incertitudini este suficient de mare încât să se conserve într-o zonă posibil disonantă, putând indica astfel o etapă încă incipientă a construcției unui comportament care să conțină ingredientele dinamice ale adecvării psihorelaționale în raport cu acest tip de context.

A doua întrebare explorează posibile gânduri ale respondenților în această perioadă: În ce măsură ai sau ai avut gânduri precum cele de mai jos, în această perioadă? Din registrul gândurilor care au putut să constituie un stimul pentru un eventual demers reflexiv din partea respondenților, atrage atenția distribuția ponderilor răspunsurilor colectate de la profesori cu privire la enunțul îmi lipsește interacțiunea față în față cu profesorii, colegii, prietenii. Pentru 33% dintre elevi, în foarte mare și mare măsură acest gând este prezent, însă pentru 45% dintre ei același gând este prezent doar în mică măsură sau deloc. Pentru 34% dintre părinți, în foarte mare și mare măsură acest gând este prezent, în timp ce pentru 35% dintre ei, același gând este prezent doar în mică măsură sau deloc. Pentru 28% dintre profesori, în foarte mare și în mare măsură acest gând este prezent, în timp ce pentru 47% dintre ei, același gând este prezent doar în mică măsură sau deloc.

Absența interacțiunii cu profesorii, colegii, prietenii este resimțită cu o mai mare intensitate de către părinți (34%) și elevi (33%) în raport cu profesorii (28%). În același timp, atrage atenția faptul că în mică măsură sau deloc, interacțiunea cu celelalte persoane (elevi, colegi) este învestită de către profesori cu o semnificație oarecum marginală (47%). Având în vedere natura și semnificația socială a profesiei, procentele obținute la răspunsurile furnizate de această categorie de respondenți ar putea oferi o imagine relativ neechivocă, capabilă să suscite o reflecție analitică cu privire la vulnerabilitățile sistemice ale spațiului educațional în general și ale climatului școlar, în particular, împreună cu acele variabile care compun ingredientele funcționale ale acestui domeniu de activitate. Ponderea, credem consistentă, a răspunsurilor profesorilor (47%) care afirmă că, practic, nu au resimțit necesitatea interacțiunii nemediate de contribuția tehnologică cu actorii direcți ai spațiului școlar și ai actului educațional s-ar putea să indice alteritatea epistemică și vocațională a asumării exercițiului profesiei, ca variabilă individuală, poate chiar o expresie a unei plonjări în interstițiile unui soi de „oboseală“ și demotivare sistemică, ca variabilă integratoare la nivel de comunitate profesională.

Al treilea item din chestionar, În această perioadă, oamenii au trăit diverse stări emoționale. În ce măsură le-ai trăit și tu?, încearcă să surprindă câteva paliere emoționale parcurse în această perioadă. Se observă o concentrare a răspunsurilor mai degrabă într-o zonă mediană a spectrului opțiunilor investigate, o posibilă explicație putând fi oferită de circumstanțele inedite ale acestei perioade, pentru care nu există un element referențial asimilabil unei experiențe trăite la o scară asemănătoare. Starea de bucurie și de relaxare este percepută în mare și în foarte mare măsură de către cele trei categorii de respondenți (aproximativ 40%). În același timp, în procente situate în jurul valorii de 40%, stări precum confuzie, nerăbdare, teamă, furie, tristețe, îngrijorare, nemulțumire și nervozitate sunt resimțite în mare și în foarte mare măsură de către elevi, părinți și profesori. Totodată, remarcăm faptul că plictiseala a fost resimțită cu o intensitate scăzută de către părinți și profesori. În această perioadă, aproximativ jumătate din cele trei categorii de respondenți declară că nu au trăit sentimentul de singurătate (41% elevi, 56% părinți, 48% profesori), aspect care se corelează cu starea de bine declarată de respondenți chiar și în condițiile desfășurării activităților profesionale/școlare de acasă.

La nivelul întrebării numărul patru, O mare provocare a acestei perioade este aceea de organizare a programului zilnic. În ce măsură afirmațiile de mai jos sunt valabile și pentru tine? / În ce măsură afirmațiile de mai jos sunt valabile și pentru copilul / copiii dvs., nu sunt înregistrate discrepanțe semnificative privind răspunsurile acordate de către elevi și părinți, conservându-se un echilibru relativ reflectat în ponderile obținute pentru fiecare variantă de răspuns.

Îmi organizez singur(ă) programul zilnic / Își organizează singur(ă) programul zilnic – 37% dintre elevi și 40% dintre părinți consideră că în mare și în foarte mare măsură programul zilnic este subsumat unui efort de organizare în această perioadă. Privită global, această problematică ar putea să conducă la concluzia că diferența de percepție dintre cele două categorii de respondenți este relativ nesemnificativă, însă atunci când atenția este îndreptată către nuanțele conținute la nivel procentual, se poate observa că în timp ce 24% dintre elevi consideră că programul zilnic este circumscris unui demers de organizare în mare măsură, doar 17% dintre părinți afirmă acest fapt despre aceeași realitate reflectată de acțiunile propriilor copii. Totodată, 13% dintre elevi declară că în foarte mare măsură programul zilnic are la bază un efort de organizare, în timp ce 23% dintre părinți percep acest efort depus de către copii în vederea organizării programului ca fiind identificabil în foarte mare măsură.

Activitățile de învățare online reprezintă un factor în procesul de organizare a programului zilnic în mare și în foarte mare măsură pentru 39% dintre elevi și 34% dintre părinți, în timp ce în ponderi relativ asemănătoare, pentru 34% elevi și 35% părinți, acest factor nu constituie un element esențial în demersul de planificare a activităților zilnice.

Adesea, am senzația că pierd timpul (elevi) / Adesea, am senzația că pierde timpul (părinți) – 38% dintre elevi afirmă că în mare și în foarte mare măsură timpul este utilizat în mod ineficient, iar ponderi relativ asemănătoare, de 37% dintre ei, afirmă că în această perioadă nu au avut decât cel mult în mică măsură senzația pierderii timpului.

Pe baza analizei răspunsurilor elevilor și părinților rezultă că, atât în opinia unora, cât și a celorlalți, există un nivel scăzut de concentrare în această perioadă. 22% dintre elevi și 26% dintre părinți afirmă că în această perioadă capacitatea de concentrare este în foarte mare măsură afectată. De asemenea, elevii sunt ușor de distras de la sarcinile școlare, după cum consideră părinții. Elevii, la rândul lor, recunosc și ei acest lucru, fapt concretizat într-o lipsă a concentrării atenției și a resurselor psihoindividuale în raport cu demersurile aferente sarcinilor de învățare.

Aproape jumătate dintre părinți (46%) și un procent semnificativ dintre elevii respondenți (41%) exprimă o opinie favorabilă cu privire la existența unui program de lucru alocat sarcinilor școlare, în mod explicit, pe parcursul unei zile. Opiniile elevilor și ale părinților sunt convergente în ceea ce privește necesitatea managementului timpului, a organizării unui program de lucru coerent, pentru o bună funcționare în această perioadă.

Materialul integral poate fi citit in numarul 4-5, serie nouă, al revistei Tribuna învățământului.