Atelierele de lucru pentru profesorii de matematică

În perioada 20-21 octombrie, la Bihor, Inspectoratul Şcolar al Judeţului Bihor a organizat ateliere de lucru pentru profesorii de matematică şi nu numai, prin care s-au căutat răspunsuri posibile privind un necesar ideal educaţional de tipul „prin educaţie, copilul/tânărul de azi trebuie să devină cea mai bună versiune a adultului care poate fi”.
Atelierele de lucru s-au desfăşurat atât în mediul urban – în Oradea, gazdă fiind Colegiul Naţional Mihai Eminescu, respectiv în mediul rural, în comuna Remetea, fiind moderate de doamna Gabriela Nan, inspector şcolar pentru matematică, doamna Elisabeta Ana Naghi, inspector şcolar pentru proiecte, şi având ca invitat pe domnul profesor Gabriel Vrînceanu, formator naţional. Obiectivele specifice ale atelierelor au implicat participarea activă a formabililor şi au urmărit ca aceştia:
OS1 – să cunoască şi să facă diferenţa între elementele teoretice care definesc idealul educaţional şi modul în care acesta este pus în practică;
OS2 – să-şi exprime opinii pertinente în legătură cu profilul elevului din ziua de azi, respectiv specificul meseriei de dascăl;
OS3 – să analizeze contexte educaţionale date şi să formuleze posibile strategii de abordare care să conducă la succes şcolar şi care să favorizeze asigurarea calităţii în educaţie.
Pentru realizarea obiectivelor propuse, organizatorii au pornit de la evidenţierea contextului legislativ care enunţă idealul educaţional, precum şi de la faptul că educaţia are ca finalitate principală formarea competenţelor, înţelese ca ansamblu multifuncţional şi transferabil de cunoştinţe, deprinderi/abilităţi şi aptitudini, necesare pentru:

1. a) împlinirea şi dezvoltarea personală, prin realizarea propriilor obiective în viaţă, conform intereselor şi aspiraţiilor fiecăruia şi dorinţei de a învăţa pe tot parcursul vieţii;
2. b) integrarea socială şi participarea cetăţenească activă în societate;
3. c) ocuparea unui loc de muncă şi participarea la funcţionarea şi dezvoltarea unei economii durabile;
4. d) formarea unei concepţii de viaţă bazate pe valorile umaniste şi ştiinţifice, pe cultura naţională şi universală şi pe stimularea dialogului intercultural;
5. e) educarea în spiritul demnităţii, toleranţei şi respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;
6. f) cultivarea sensibilităţii faţă de problematica umană, faţă de valorile moral-civice şi a respectului pentru natură şi mediul înconjurător natural, social şi cultural.

Legea educaţiei spune ce, dar nu răspunde (integral) şi cum poate fi atins acest ideal educaţional. Tot ceea ce se află ca prevedere legislativă primară sau secundară (norme, metodologii, planuri-cadru, programe, manuale etc.) ar trebui să fie subordonat scopului concretizat sub forma respectivului ideal educaţional, ceea ce reprezintă doar un răspuns utopic, pentru că: atingerea idealului educaţional implică factorul uman – fie el profesor, fie elev, precum şi alte categorii de resurse sau oportunităţi; ştiinţele educaţiei nu reprezintă o zonă asociată doar adevărurilor certe, ci mai mult adevărurilor statistice, probabilistice; educaţia se bazează pe înnoirea treptată a strategiilor (metode şi instrumente), care să fie adecvate timpului actual, însă va exista întotdeauna un decalaj între noutatea socială şi noutatea educaţională, cea din urmă fiind un proces cu inerţie mare.
De altfel, însăşi sintagma ideal educaţional este una care reprezintă o aspiraţie, un model, realitatea trebuind să se situeze cât mai aproape de acest model.
În baza elementelor teoretice puse în discuţie, moderatorii au organizat o serie de activităţi prin care s-a creat un tool-kit de supravieţuire zilnică a profesorilor, s-a apelat la propria experienţă a participanţilor deţinută ca foşti elevi, pentru a evidenţia slăbiciunile şcolii în a asigura pachetul de competenţe pentru viaţa de familie, socială şi profesională. În continuare, participanţii au fost invitaţi să coreleze niveluri de trebuinţe – evidenţiate în piramida lui Maslow – cu disciplina pe care o predau. Sub pretextul unui test de inteligenţă, participanţii au identificat atuuri pe care trebuie să le deţină o persoană, în baza cărora pot rezolva cu succes o sarcină de lucru: capacitatea ta de a aborda cerinţe simple în moduri simple sau complicate, dar logic relaţionate; abilitatea de a gândi prin prisma repercusiunii asupra unor acţiuni anterioare; memoria; capacitatea de a învăţa din (propriile) greşeli.
Moderatorii împreună cu formabilii au adus în discuţie necesitatea ca prin activităţile de învăţare elevii să poată dezvolta strategii de gândire critică/creativă fie prin identificarea/formularea/rezolvarea unor probleme-standard – algoritmizate/algoritmizabile, fie prin identificarea/formularea/rezolvarea unor probleme non-standard, creative, care nu se supun complet abordării pe modele.
Din paleta de activităţi nu a lipsit vizionarea unui film-protest asupra finalităţii educaţiei, precum şi a un documentar privind specificul reformei educaţionale în Finlanda. Scopul acestor filme, precum şi al materialului prezentat a fost acela de a scoate din confortul de zi cu zi profesorul şi de a-l provoca, pentru ca la momentul aplicării chestionarului prezentat în cele ce urmează acesta să răspundă cât mai sincer şi aplicat.
Chestionarul a conţinut 10 întrebări, 9 de tip subiectiv, una de tip obiectiv şi a fost aplicat celor două grupuri-ţintă (Oradea/Remetea), dintr-un total de 50 de participanţi, fiind completat de 33 de respon­denţi, răspunsurile sau categoriile de răspunsuri fiind prezentate în continuare:

1. Ce rol a avut şcoala în devenirea dumneavoastră?

Dintre cei 33 de respondenţi, 19 (57,58%) afirmă că şcoala a avut un rol important (determinant, hotărâtor, decisiv, esenţial, marcant etc.), fără a preciza sub ce formă s-a exprimat rolul şcolii în devenirea lor ca adult, restul de 13 respondenţi însoţind răspunsul cu explicaţii care subliniază că rolul şcolii a fost important prin educaţia primită în şcoală, prin care mi s-a asigurat baza cunoştinţelor, mi s-a asigurat cadrul de dezvoltare a personalităţii, a stabilirii unor relaţii de prietenie, obişnuinţa acţiunii în cadrul unei comunităţi, creşterea responsabilităţii, formare profesională, pregătire pentru viaţă, mi s-au furnizat modele, m-a ajutat să devin om, să mă descopăr.
Ca o concluzie, unul din colegii respondenţi afirmă: toată viaţa am învăţat, încă mai învăţ pentru a reuşi să fiu atât furnizor de cunoştinţe, cât şi formator de valori, caractere.

2. În viziunea dvs., care sunt caracteristicile unui sistem de învăţământ eficient?

Cei 33 de respondenţi identifică o varietate amplă de caracteristici, cele mai nominalizate fiind capacitatea de a pregăti elevii pentru viitor, adaptabilitate, aplicabilitate, flexibilitate, performanţă, urmate de consecvenţă, durabilitate, logic, raţional, pragmatic, răspunde nevoilor pieţei, formează abilităţi pentru adaptare în societate, oferă cunoştinţe de bază, siguranţă, caracter informativ şi formativ, cu accent pe activitatea la clasă, şi nu pe multitudinea de dovezi şi documente realizate, stimulativ, bazat pe respect din partea autorităţilor, părinţilor, elevilor, programe adaptate capacităţilor elevilor, acces la mijloace didactice adecvate şi de calitate, profesori bine pregătiţi şi motivaţi, inovaţie şi recompensă, coerenţă, pragmatism, relaţie eficientă profesor-elev, selecţie, pregătire continuă, organizare, continuitatea în domeniul legislativ, dedicaţie, axarea pe învăţare, expertiză, ancorare în dinamica socioeconomică, competitivitate, deschidere, profesionalism, accent pe practică şi experimentare, asigurarea realului progres al elevilor.

3. Ce aţi avea de reproşat sistemului de învăţământ actual?

9 (27,27%) respondenţi consideră ca principală nemulţumire programele neconforme (încărcate, învechite, abundenţă de teorie), 7 (21,21%) reproşează neconcordanţa dintre teorie şi practică, neconcordanţa dintre ce cere şcoala şi ce cere piaţa muncii, acelaşi procent corespunzând şi răspunsurilor care reclamă birocratizarea sistemului (multe comisii, hârtii, hârtii…); alte răspunsuri evidenţiază neajunsuri ale sistemului precum lipsa interdisciplinarităţii, fără a aprecia şi a răsplăti toate categoriile de performanţă, accent diminuat pe ceea ce se întâmplă la clasă, nu oferă posibilităţi debutanţilor, nu oferă stabilitate, modalitatea de admitere la liceu, atitudinea elevilor/părinţilor, salarizarea, lipsa motivaţiei, supercentralizare, politizare, învechit, greoi, boală şi degradare, neconcordanţă între legislaţie şi realităţi ale sistemului, subfinanţare, se uită care este menirea profesorului…

4. Ce sfat aţi da elevilor de astăzi legat de şcoală sau de propria educaţie?

Majoritatea răspunsurilor îndeamnă elevii spre studiu/învăţare/ educaţie, pentru că un om needucat este uşor de manipulat, adultul devine o simplă unealtă pentru alţii, un robot, reproducător de informaţie; prin educaţie îţi poţi asigura o viaţă mai uşoară ca adult, se formează personalitatea, ajungi să te califici, valorizând abilităţi şi aptitudini. De asemenea, învăţarea te obişnuieşte să fii combativ, să nu renunţi uşor în faţa încercărilor, să te autodepăşeşti (înveţi pentru tine, nu pentru ceilalţi), să faci conexiuni, sintetizări şi analize care conduc la aprofundare. Prin educaţie îţi formezi o cultură generală, deci învăţarea la toate materiile este cheia unei formări complete, aceasta presupunând conştiinciozitate, seriozitate, atenţie, respect, planificare, valorificarea achiziţiilor anterioare, voluntariat, participare la activităţi extraşcolare. Şcoala trebuie să fie asumată ca pe un drept, nu ca pe o obligaţie.

5. Ce sfat aţi da unui viitor profesor legat de meseria de dascăl?

Majoritatea răspunsurilor vizează relaţia profesor-elev, care trebuie să se bazeze pe iubirea faţă de copii, în acest sens profesorul trebuind să dorească să-i facă pe alţii să înveţe, să fie corect, consecvent, apropiat, empatic, să atragă elevul spre disciplina pe care o predă, încurajator (motivant), să fie exemplu pentru elevi, perseverent, înarmat cu răbdare, picurând în meserie dragoste şi dăruire, transformând meseria în vocaţie, să fie un bun actor, flexibil, să-şi formeze propriul stil… O serie de răspunsuri vizează pregătirea profesională, temeinică şi continuă, faptul că un profesor nu are pauze, fie ele la şcoală, fie acasă, având în minte continuu ce poate face (mai) bine pentru elevi, dar şi că în această meserie trebuie să nu amăgească şi să nu se lase amăgit.

6. Dacă aţi avea puterea de a decide asupra educaţiei pentru o zi, care ar fi prima decizie pe care aţi lua-o înspre binele educaţiei?

12 (36,36%) respondenţi consideră ca măsură imediată pe care ar lua-o inovarea curriculumului (în principal vizând programele şcolare – modernizare, aerisire, decongestionare, corelare cu practica, revizuire, schimbare –, dar şi planurile-cadru sau manualele – de exemplu, revenirea la manuale unice), existând şi 2 respondenţi care nu ştiu care ar fi măsura potrivită. Restul răspunsurilor evidenţiază următoarele categorii: eliminarea calificativelor la învăţământul primar, activitate de cel mult 5 ore pe zi, implicarea tuturor agenţilor economici în stabilirea planurilor de şcolarizare, examen de admitere la liceu, renunţarea la birocraţie, soluţionarea cât mai obiectivă a transferurilor şi restrângerilor, îmbunătăţirea bazei materiale, alocarea a 6% din PIB, redimensionarea efectivelor de elevi la clasă, nota minimă 5 pentru admitere în liceu. Este de remarcat următorul răspuns: „Nu cred să existe o singură decizie-minune. Cred că, în general, asta au crezut cu toţii, încercând diverse reforme. O decizie importantă ar fi să existe o viziune cu bătaie lungă, care să asigure o continuitate firească a schimbărilor sistemice şi procesuale în domeniul educaţiei”.

7. Pe o scală de la 1 la 10, cât de important este faptul ca elevul, prin educaţia din şcoală:

• Să fie „fericit” la şcoală, în sensul de a avea prieteni, de a-i plăcea profesorii, de a se simţi încrezător şi implicat? Media răspunsurilor: 9,67%.
• Să fie provocat intelectual şi fizic, chiar dacă expunerea la aceste provocări poate fi uneori incomodă? Media 9,18.
• Să descopere şi să-şi pună în practică propriile puncte tari/aptitudini/abilităţi (de exemplu: dans, matematică, cercetare ştiinţifică, artă etc.)? Media 9,70.
• Să aibă acces la o varietate de situaţii de învăţare/cunoştinţe (de exemplu : geografie, istorie, literatură, artă, antreprenoriat, ştiinţă, filozofie etc.), chiar dacă unele dintre acestea nu sunt în zona lor de interes? Media 8,88.
• Să poată să se exprime în mod clar în formă scrisă/verbală (de exemplu: a prezenta oral puncte de vedere şi a susţine un discurs)? Media 9,52.
• Să fie capabil să stăpânească operaţii matematice de bază? Media 9,73.
• Să-şi dezvolte o atitudine corectă faţă propriul corp şi să acţioneze în vederea stării sale de bine? Media 9,67.

8. Ce trăsături de personalitate descriu un copil model?

(De exemplu: încrezător, liniştit, curios, nerăbdător, letargic, neinspirat, lider, executant, precoce, nevinovat, adaptabil etc.)
13 (39,39%) respondenţi pun pe primul loc ca trăsătură de personalitate încrezător; 11 (33,33%), curios, celelalte răspunsuri fiind un mix de trăsături (receptivitate la nou, sinceritate, cu bun-simţ, ambiţie etc.). 2 respondenţi afirmă că nu cred/nu există copilul model, teoreticienii îl creează artificial, acesta fiind un păcat al abordărilor teoretice.

9. Cum aţi descrie profilul de învăţare actuală al copiilor (în majoritatea lor)?

(De exemplu: Extrem de competent şi precoce? Moderat compe­tent şi curios intelectual? În expansiune intelectuală? Moderat capabil, dar fără a funcţiona la întregul potenţial? Acceptând provocări intelectuale?)
24 (72,73%) de respondenţi consideră că cea mai potrivită pentru a descrie profilul de învăţare actual este sintagma moderat capabil/ moderat competent, apoi câte 1-2 răspunsuri pentru celelalte categorii, un respondent se abţine în a identifica o dominantă a profilului.

10. Date fiind trăsăturile de personalitate şi profilul de învăţare al copilului, care ar fi caracteristicile mediului educaţional cel mai bun pentru a face ca elevul să se simtă sigur şi să se dezvolte?

La această întrebare răspunsurile au diferit de la respondent la respondent, dar se pot extrage următoarele caracteristici dominante: mediu primitor, curat, confortabil, resursă umană de calitate, curriculum aplicat, util, care să formeze competenţe academice, dar şi valori şi atitudini, resurse educaţionale variate, moderne, atractive, accent pe colaborare, şi nu pe competiţie, relaţia şcoală-elev-familie – comunitate pe coordonate de respect reciproc, activităţi de învăţare prin descoperire, experienţiale, practice.
Mulţumim celor care au participat atât pentru prezenţa lor fizică, dar mai ales pentru implicarea lor în fiecare dintre activităţile propuse, apreciind în acelaşi timp şi disponibilitatea de a răspunde chestio­narului propus, precum şi prin furnizarea feedbackului la final de activitate, din care consemnăm: „un material util tuturor, de la mic la mare şi indiferent de specialitate. Mulţumim moderatorilor! Inves­tind în elevi/tineri, investim în viitor!”
Gabriela NAN şi Ana Elisabeta NAGHI,
Inspectoratul Şcolar al Judeţului Bihor,
Gabriel VRÎNCEANU,
Bucureşti