În martie 2022, deschideam pentru Tribuna învățământului seria de grupaje dedicate formării în universități a viitorilor specialiști din perspectivă etică, cu evocarea construcției primului curs autonom de deontologie academică la Universitatea din București, în 2017. Remarcam, cu acest prilej, că una dintre dificultățile majore cu care ne-am confruntat în această întreprindere a fost aceea a identificării cadrelor didactice capabile să modeleze cursul pe specificul fiecărui program de studii în parte, spre a putea acoperi enorma varietate de problematici reunite într-o universitate comprehensivă, cu nu mai puțin de 19 facultăți distincte.

„Formarea unui viitor teolog se supune, evident, altor deziderate etice decât cea a unui viitor jurnalist. Etica e un teren sensibil pe care nu îl poate ocoli niciun student de la biologie, atunci când se ridică, de pildă, chestiunea legitimității experimentelor pe animale, sau de la psihologie, când e vorba despre experimente cu subiecți umani. Studiile de sociologie își au propriile norme de etică a investigației, tot așa cum disciplinele umaniste se intersectează, nu o dată, cu repere morale proprii, fie că este vorba despre istorie, în re­­lația cu documentele, despre filologie, în relația cu textele sau cu limbile“, scriam în numărul 39 al revistei, schițând, pentru numerele viitoare ale publicației, următoarele repere conceptuale: „Cât de mare este varietatea aspectelor etice implicate în formarea viitorilor specialiști din varii domenii? Ce importanță poate fi/ar trebui să fie acordată acestora, pe ansamblu și în fiecare caz în parte? Care ar putea fi strategiile optime pentru a le acorda, în formarea viitorilor specialiști, ponderea și importanța cuvenite? În ce măsură se revendică eticile academice particulare, sectoriale, de la un nexus comun?“.

Sunt întrebări care au ghidat încă de la început proiectele finanțate anual prin Fondul de Dezvoltare Instituțională la Universitatea din București, din 2017 în­­coace. Ele se regăsesc, explicit sau im­plicit, în materialele accesibile pe site-ul in­­stituției la https://eticasiintegritate.unibuc.ro/documente/. Astfel, spre exemplu, obiectivele specifice ale cursului includ, încă de la prima versiune, deziderate precum asimilarea normelor „care reglementează conduita academică a muncii intelectuale a studenților în activitățile desfășurate în cadrul programelor de studii ale UB“ prin raportare la „standardele disciplinare specifice“, cât și „aplicarea cunoștințelor dobândite în raport cu speci­alizările și nivelurile de studii ale cursanților“, în „activitățile intelectuale specifice programului de studii urmat“ (Andrei Avram, Cătălin Berlic, Bogdan Murgescu, Mirela-Luminița Murgescu, Marian Popescu, Cosima Rughiniș, Dumitru Sandu, Emanuel Socaciu, Emilia Șercan, Bogdan Ștefănescu, Simina Elena Tănăsescu, Sanda Voinea; Coordonator: Liviu Papadima, Deontologie academică. Curriculum-cadru, Editura Universității din București, 2018, p. 7).

Preocuparea pentru aceste chestiuni apare și mai apăsat în manualul de „Etică și integritate academică“, elaborat de Emanuel Socaciu, Constantin Vică, Emi­lian Mihailov, Toni Gibea, Valentin Mureșan, Mihaela Constantinescu și publicat la aceeași editură tot în 2018.

„Un manual comun de «Etică și integritate academică» este, desigur, prea puțin pentru a acoperi tematica relevantă în toate domeniile științei și la toate ­nivelurile de studii. Ideal ar fi fost să avem la dispo­ziție, pentru Universitatea din București, cel puțin patruzeci de adaptări și dezvoltări separate ale acestui text, câte una pentru fiecare facultate și pentru fiecare nivel de studii la care disciplina a devenit obligatorie. Nevoia de particularizare provine din suprapunerea doar parțială a problemelor etice de care ne lovim în mod curent: într-o măsură semnificativă, de exemplu, ele vor fi diferite dacă facem cercetare de laborator sau pe subiecți vii, ori dacă lucrăm în special cu texte sau în arhive“, avertizează Emanuel Socaciu, p. 7.

Din aceeași sferă de preocupări derivă și principalele argumente pentru necesitatea de a însoți manualul cu un „caiet de exerciții“: „În primul rând, intenția a fost să oferim un ajutor documentar celor care vor să aprofundeze unele dintre temele ex­­plorate în manual. De aceea am prezentat, în ordinea din lista de referințe bibliografice a manualului, peste 50 de titluri de cărți, antologii și articole. Acest excurs bibliografic nu face decât să sublinieze caracterul multi-disciplinar al eticii academice, aflată, așa cum am susținut și în introducerea manualului, la intersecția întrebărilor, dilemelor, problemelor și metodelor de deliberare și decizie din etica profesională, etica cercetării și managementul eticii în organizații. Dar acestea nu sunt singurele domenii care oferă instrumente celor aflați în fața unor decizii privind fapte morale sau imorale din universitate. Sociologia, filosofia socială și politică, biologia, dreptul sau antropologia oferă companie intelectuală în chestionarea și deliberarea morală. Bibliografia adnotată pe care o propunem facilitează documentarea și descoperirea unor viziuni și poziții critice influente pe agenda de azi a integrității academice“ (Toni Gibea, Constantin Vică, Emilian Mihailov, Emanuel Socaciu, Valentin Mureșan, Etică și integritate academică. Instrumente suplimentare, EUB, 2018, p. 7).

Lucrările menționate marchează nu numai ariile tematice supuse investiga­ției, ci și, la fel de important, unghiurile predilecte de abordare.

Promotorii proiectelor de consolidare a eticii și integrității în educație, atât în învățământul superior, cât și în cel pre­universitar, împărtășesc convingerea că acest ideal poate fi atins nu doar prin ela­borarea unor normative clare și realiste, și prin asigurarea unei bune funcționări a mecanismelor vizând respectarea acestora. Spre deosebire de juridic și de religios, eticul este considerat un spațiu dialogal prin excelență, în care faptele sunt în permanență corelate dinamic unor principii și unor valori care le dau încărcătura morală proprie.

„Etica este interesantă cu precădere atunci când pune în joc intuiții morale sau valori diferite și când ne confruntăm cu dileme în care decizia nu este evidentă, iar dezacordul este rezonabil. Prin urmare, am încercat să ne ferim pe cât a fost posibil de verdicte și de simpla enumerare a unor interdicții. Veți observa că, de cele mai multe ori, exercițiile și temele de discuție nu au soluții impuse. Nu pentru că autorii manualului nu ar adera la anumite soluții (poate nu la aceleași!), ci pentru că ni s-a părut mult mai importantă conturarea problemelor. Dilemele și în­­trebările deschise generează dezbateri și prilejuiesc reflecție. Sentințele, pe de altă parte, tind să ucidă discuția și să prilejuiască mai curând reacții de îmbrățișare sau de respingere vehementă. Dacă vom ajunge, în comunitățile noastre profesionale și în societate, să vorbim mai mult unii cu alții și mai puțin unii la alții, vom fi făcut probabil un pas major în direcția corectă pentru dezvoltarea unei atitudini morale“, explică autorii „manualului“ în „Nota introductivă“ (p. 8). În același sens se formulează în textul deschizător al „caietului“: „Convingerea noastră este că singura cale de a avea un climat moral, benefic atât dezvoltării intelectuale și profesionale, cât și producției științifice, într-o universitate se găsește în împărtășirea expertizei între, dacă se poate, toți membrii comunității academice, indiferent de experiența, vechimea sau specializarea lor. Astfel, discuția ­despre virtuțile morale ale unei universități se ancorează în viața de zi cu zi de pe holurile universității, din laboratoare, săli de curs și birouri prin natura cazurilor, dilemelor și provocărilor la dezbatere propuse. Studenții și profesorii sunt invitați să analizeze și să evalueze situații, acțiuni cotidiene, dar și cazuri excepționale, pentru a spori înțelegerea propriilor lor experiențe“ (idem).

În materialele-suport amintite, asertivității normative i s-au preferat de fiecare dată judecata morală, argumentarea, reflecția, dezbaterea care o instituie. În același spirit s-au desfășurat și școlile de toamnă destinate cadrelor didactice din preuniversitar și pasionantele discuții cu studenții și cu elevii. În loc de „Să nu copiezi“ am discutat împreună posibilele temeiuri pe care profesori, școli, facultăți sau universități își bazează acest imperativ, insuflând participanților apetitul pentru un mod de gândire cu care erau prea puțin sau deloc obișnuiți.

Și serialul deschis în Tribuna învățământului a fost imaginat în același registru fluid, polimorf. Am văzut cum discipline îngemănate, precum studiul limbii și al literaturii, dezvoltă, fiecare, orizonturi etice cu note particularizante; cum etica publicității și cea a comunicării pot diferi de la o cultură la alta, de la un context instituțional la altul; cum domenii imbricate, precum istoria și arheologia sau sociologia și asistența socială pot avea re­glementări etice diferite, uneori net contrastante; cum, sub auspiciile comportamentelor etice, discipline considerate de regulă a nu avea mai nimic de împărtășit una cu cealaltă, precum dreptul și filosofia, se pot regăsi într-un cadru problematizant comun; cum etica formării inițiale și cea a pieței muncii pot intra în coliziune, ca la jurnalism sau ­științe politice; în fine, cum specializări academice teologice dedicate principa­lelor culte creștine – ortodox, catolic și baptist – dezvoltă o surprinzătoare polifonie în abordarea unei problematici ­teoretic identice.

Luna decembrie e dedicată desfășurării unei conferințe științifice cu o amplă deschidere multidisciplinară. Dorim ca în numărul viitor să oferim cititorilor o prezentare detaliată a acesteia pentru ca mai apoi să putem relua parcursul inaugurat în primăvara lui 2023. Au mai ră­­mas o mulțime de domenii științifice și educaționale de explorat: psihologie, antropologie și etnologie, științe ale educației, științe economice, științe ale naturii – fizică, chimie, biologie, geografie, geologie –, științe exacte precum matematica și in­­formatica, medicină, științe inginerești și discipline vocaționale precum muzică, arte plastice, teatru și film, arhitectură etc. – suficiente pentru a oferi materie re­­vistei pentru cel puțin încă un an de grupaje tematice la rubrica „Aspecte etice în formarea viitorilor specialiști“.

Prof. dr. Liviu PAPADIMA – Facultatea de Litere, Universitatea din București

Articol publicat în nr. 47-48 al revistei Tribuna Învățământului