Succesul școlar este un subiect aflat întotdeauna în atenția cadrelor didactice și dobândit îndelung. El este însă nu doar un indicator al reușitei actului didactic, ci și o aspirație a părinților și elevilor, situându-se între realitate și ideal. Așa cum succesul școlar reprezintă un obiectiv al mai multor părți implicate în procesul de predare-învățare, tot astfel factorii care contribuie la realizarea acestui obiectiv sau îi influențează ponderea într-o oarecare măsură sunt de mai multe proveniențe. Fiind un proces complex, învățământul necesită abordări specifice din acest punct de vedere, al asigurării calității, fiecare compartiment, instituție sau sistem având propria politică de asigurare a calității.
Calitatea este un termen atât relativ, cât și abstract, căruia fiecare dintre noi îi atribuie o interpretare diferită. Cele mai uzuale definiții folosite astăzi sunt: „Modul în care toate proprietățile unui produs, proces sau serviciu sunt conforme cu cerințele stabilite pentru el, cu cele necesare aplicației pentru care a fost proiectat”, „Abilitatea de a îndeplini toate așteptările cumpărătorului de bunuri și servicii”. Gradual, am ajuns la concluzia că nu există grade de calitate, există un concept al calității și unul al noncalității, fără alte definiri intermediare. Oricum, calitatea nu este niciodată accidentală, ea este întotdeauna rezultatul unui efort inteligent.
Realizarea calității unui proces sau serviciu presupune existența unui complex organizațional focalizat pe îndeplinirea cerințelor stabilite pentru acel proces sau serviciu. Acest lucru este cu atât mai important cu cât este vorba despre procesul educațional, care, trebuie să recunoaștem, este un proces de importanță vitală în viața fiecărei generații, un proces care formează caractere, personalități și care modelează societatea.
Pentru asigurarea calității proceselor care se desfășoară într-o instituție de învățământ preuniversitar este necesară existența unei structuri minimale la nivel de unitate, constând într-un Consiliu (comisie) al calității, din care să facă parte atât managementul școlii, cât și toate cadrele didactice care contribuie la desfășurarea activităților educative din unitate. Acest consiliu ar trebui să aibă prerogative extinse la nivelul: stabilirii programelor de învățământ ce vor fi utilizate în școală; al manualelor ce vor fi studiate la clasă, la toate disciplinele; stabilirii standardelor de evaluare atât pentru cadrele didactice, cât mai ales pentru elevi; identificării, analizei, deciziei și rezolvării oricărei probleme care apare în școală înainte de a atinge faza de conflict; identificării căilor de urmat, a metodelor și tehnicilor ce vor fi folosite pentru îmbunătățirea continuă a calității procesului educativ; evaluării programelor de dezvoltare pe termen mediu și lung etc. Pentru realizarea tuturor sarcinilor ce revin acestui „consiliu”, în mod operativ, este necesară înființarea cercurilor de calitate la nivelul fiecărei clase, care să acționeze ca organ operativ la nivelul școlii.

Introducerea acestor concepte care să ducă, în final, la realizarea unei calități controlabile, măsurabile și repetitive a procesului educativ presupune reanalizarea și punerea pe alte baze a întregului sistem de organizare internă a unității de învățământ. Acest element este extrem de important deoarece activitatea desfășurată pe parcursul unui an trebuie să facă obiectul unei analize interne realizate la sfârșitul unui an de învățământ, analiză care să ofere elementele necesare atât pentru evaluarea activității desfășurate, cât și pentru îmbunătățirea continuă a proceselor intrinseci activității educative la nivelul școlii. Un element extrem de important pentru realizarea cu succes a activităților ce vor duce la calitate este procesul comunicațional.
Această comunicare trebuie să se realizeze pe orizontală, deoarece, în realizarea calității, toți actorii concurenți sunt egali. Trebuie să menționăm și faptul că ar exista și aici actori care să ghideze, consilieze sau să modereze toate acțiunile.
Aceștia vor fi cei care au experiențăîn problemele de calitate, experiență rezultată din studiu, implementare și evaluare a unor procese, și, de cele mai multe ori, aceștia nu fac parte din colectivul școlii, ci sunt persoane din afara sistemului de învățământ, specializate în aceste activități.
Procesul de perfecționare trebuie să aibă loc permanent și să se desfășoare la toate nivelurile, fără obstacole, întoarceri sau orice fel de constrângeri. Pentru reușita activităților nu trebuie uitată munca cu elevii. Țelurile și misiunea unității de învățământ nu pot fi realizate fără conștientizarea relativ la calitate a acestora și antrenarea lor în toate acțiunile pe care le presupune întregul proces. Conștiința pentru calitate va avea la nivelul elevilor atât o influență imediată, prin creșterea performanțelor școlare, cât și pe termen lung, prin formarea unor caractere și personalități care să perceapă calitatea ca un proces conștient, permanent, natural și intrinsec personalității fiecăruia. În tot acest proces trebuie avut în vedere faptul că nimic nu este neînsemnat și lipsit de importanță.
De aceea, de modul de organizare, analiză, conducere, implementare, control și feedback depinde succesul oricărei încercări de a atinge calitatea în procesul educativ. În concluzie, în termeni simpli, calitatea procesului educativ poate fi caracterizată prin răspunsul pe care fiecare îl poate da efectiv la cerințe de genul: spune ceea ce faci; fă ceea ce spui; dovedește ceea ce ai făcut; descrie sistemul tău de calitate; fă acest sistem să funcționeze; analizează; optimizează; implementează; controlează; corectează elementele sistemului; certifică sistemul.
Nu trebuie neglijat faptul că niciodată două sisteme nu vor fi identice. Întotdeauna va exista cel puțin un element care să le deosebească. Tot la fel nu pot exista două sisteme de calitate identice.
Prof. Ramona Magdalena MAZILU,
C.N.I. Carmen Sylva, Petroșani