Cum e să transformi lumina în sunet și sunetul în lumină, să transfigurezi energia supernovelor, să sensibilizezi celulele vii prin muzică? Artiștii îi provoacă pe cercetători pentru asta. Le spun ce ar vrea să exprime prin creații ale lor și cum simt nevoia de sprijin dinspre știință. Institutele de cercetare devin ateliere de creație. Se întâmplă așa ceva în proiectul Fusion AIR, dezvoltat de Asociația Qolony – Colonia pentru Artă și Știință, în parteneriat cu institute de referință de pe platforma de la Măgurele – Institutul Național pentru Fizica Laserilor, Plasmei și Radiației (INFLPR), Institutul Național pentru Fizica Materialelor (IFIM), Institutul de Științe Spațiale (ISS) și cu Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Textile și Pielărie București (INCDTP).

Institute de cercetare devenite ocazional ateliere de creație

Arta și cercetarea se regăsesc în activități finalizate cu lucrări ilustrând concomitent ambele domenii. Patru artiști români cu abordări și practici artistice distincte lucrează în patru institute de cercetare împreună cu oameni de știință într-un proiect românesc unic de rezidențe artistice în câteva institute de cercetare, numit Fusion AIR – rezidențe artistice în institutele de cercetare.

Inițiatoarea proiectului, Mihaela Ghiță, cofondatoarea Asociației Qolony, ne oferă detalii: „Fusion AIR, un proiect de pionierat pentru România, vorbește despre știință și cercetare în limbajul artei. Când l-am inițiat, ne-am propus să unim două domenii până acum disociate, într-un demers care să participe la construirea și stabilizarea unei infra­structuri colaborative apte să susțină, pe de-o parte, știința și cercetarea și, de cealaltă parte, arta și pe artiștii care se lasă inspirați de știință și folosesc tehnologia în lucrările lor. În România, domeniul Art&Science este încă unul de nișă, prea puțin vizibil în spațiul artistic și insufi­cient cunoscut în cel științific“.

Împreună cu Mihaela Ghiță, cofondatoare ale asociaței sunt artistele vizuale Floriama Cândea și Sabina Suru; ma­nagerul proiectului este Andrei Tu­­dose. Au pornit la treabă în decembrie 2019. Qolony se recomandă ca „o asociație care desfășoară programe de cercetare și producție, ajutând la promovarea artei aflate la intersecția cu știința: rezidențe artistice, prezentări, dezbateri, workshop-uri, expoziții care deschid dialoguri între artiști și oameni de știință din institutele de cercetare, la nivel național și internațional“.

Structuri convertibile

„Structuri convertibile“ se intitulează conceptul care aduce împreună cercetarea și arta, concept lansat de curatoarea evenimentului, Olivia Nițiș. Ca materializare, ea are în vedere „includerea unei arhive a proceselor de lucru și a unui glosar de termeni, pentru o mai bună me­­diere a relației dintre public și conținutul expozițional“, cu sublinierea că „Fusion AIR își propune să ajute la promovarea incluziunii artiștilor în activitățile de inovare și cercetare oferind științei limbajul artei și să transforme informația științifică în parametri vizuali și auditivi, aducând concepte științifice abstracte la un nivel accesibil publicului larg, participând astfel la popularizarea științei“.

Câte un artist și un cercetător formează echipe de lucru, valorifică talent creator, rezultate de cercetare și, desigur, știință de carte solidă în domeniile lor de competență, iar ceea ce produc prezintă publicului în luna iunie a acestui an.

Arheologia invizibilului

Artistul vizual Ciprian Ciuclea și cercetător dr. Gina Isar, de la Institutul de Științe Spațiale, specialistă în astrofizică, realizează o instalație multimedia care reprezintă materia invizibilă, a particulelor de energie înaltă provenite de la supernove din universul îndepărtat, care pătrund și interacționează cu atmosfera terestră. Este o lucrare de „arheologie a invizibilului“, pornită de la „particule rare, sub-atomice, cu energie ultra-înaltă (care nu pot fi obținute în niciun laborator de pe Pământ). Aceste particule vin din Universul îndepărtat, din alte galaxii. Originile lor nu le cunoaștem cu exactitate, încă, ele călătoresc mii de ani lumină distanță până ajung la sol sub forma unor jerbe de particule elementare secundare, iar noi, pământenii, suntem expuși lor, pretutindeni, fără să le simțim sau să le vedem. Pentru identificarea lor avem nevoie de detectori specifici cu timp ridicat de funcționalitate, pentru a le înregistra continuu pe suprafețe largi de detecție sau a le observa urmele în atmosfera Pământului, doar în nopțile fără lună plină sau condiții meteo nefavorabile“.

Molecula tinereții fără bătrânețe

Aura Bălănescu, artist vizual, absolventă a Universității de Vest din Timișoara, este caracterizată de interesul pentru sculptura imaterială, fiind autoarea unei teorii „conform căreia percepția mediată de tehnologie generează o a treia stare a minții“. Împreună cu dr. Elena Badea de la Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Textile și Pielărie, cercetător chimist, expert în studierea aspectelor materiale ale documentelor vechi, va realiza o in­­stalație imersivă care folosește secretele tehnicii de utilizare a colagenului din manuscrisele de patrimoniu. Cercetarea investighează relația dintre colagen, cunoscut ca „molecula tinereții fără bătrânețe“ și patrimoniul scris al umanității: „Colagenul este proteina cea mai răspândită nu doar în regnul Animalia, dar și în bibliotecile și arhivele care adăpostesc cele mai vechi și prețioase manuscrise din patrimoniul umanității. Molecula de colagen fascinează cercetătorii prin perfecțiunea structurii spiralate inteligente în care rezidă secretul rezilienței țesuturilor conjunctive (pielea, tendoanele, oasele), dar și cel al longevității manuscriselor pe pergament. Nu putem să nu reflectăm asupra complexității și perfecțiunii pergamentului, material destinat să supraviețuiască secolelor ca loc în care s-au suprapus istorii scrise și re­­scrise, fiecare dintre acestea de neșters, așteptând lumina propice care să le aducă din nou la iveală“.

Articolul integral poate fi citit în revista Tribuna Învățământului nr. 17 – mai 2021