Ariile curriculare – elemente de bază ale învăţământului!?

198

13 sus-2De-a lungul timpului, studiul diferitelor discipline a fost grupat în fel şi chip. Se ajunsese într-o perioadă la un compromis între „Real” şi „Uman”. După 1990 şi mai ales după 2000, în România au fost introduse planuri-cadru cu gruparea disciplinelor în „Arii curriculare”. De exemplu, planul-cadru pentru clasele V-VIII, aprobat prin ordinul MEC nr. 3638/11-04-2001, este şi astăzi în vigoare, cu toată această reformă neîntreruptă. Prin acest plan-cadru sunt prevăzute şapte arii curriculare.
Prima arie curriculară – „Limbă şi comunicare” – include Limba şi literatura română, două limbi străine şi limba latină. Este (deja) o discriminare faţă de celelalte arii curriculare, deoarece două din cele opt domenii ale competenţelor-cheie descrise de Grupul de lucru al Comisiei Europene s-ar regăsi numai sau mai ales în această arie curriculară (comunicare în limba română, comunicare în limbi străine).
A doua arie curriculară se intitulează „Matematică şi ştiinţe ale naturii” şi cuprinde disciplinele: Matematică, Ştiinţe ale naturii, Fizică, Chimie, Biologie. Deci, conform algoritmului, aria curriculară ar cuprinde numai primele două discipline. Aşadar, fizica, chimia şi biologia ar fi în plus faţă de titlul ariei curriculare.
Se poate spune că ştiinţele naturii sunt studiate (empiric) până la clasa a IV-a, iar de la clasa a V-a ele se aprofundează cu studiul altor discipline, dar tot nu e bine. De ce?
Pentru că la a treia arie curriculară, „Om şi societate“, în afară de Educaţie civică, Cultură civică, Istorie, Religie, apare şi Geografia. Adică geografia nu este o ştiinţă a naturii. Chiar denumirea de geografie arată că această „ştiinţă” descrie Pământul în complexitatea lui, de la „ţărâna pe care o călcăm şi până la omul care îl stăpâneşte şi se bucură de toate darurile sale”, după cum scria marele George Vâlsan.
Sau poate că Geografia a ajuns ceva de prisos, un lest care se agaţă de gâtul celorlalte ştiinţe şi prin bunăvoinţa unora şi-a găsit un loc oarecum stingher între Istorie şi Religie.
Despre celelalte patru arii curriculare se pot spune numai lucruri bune, cu toate că ocupă cam un sfert din trunchiul comun al planului-cadru.
La aria curriculară Arte sunt incluse Educaţia plastică şi Educaţia muzicală, omiţându-se voit sau nu caligrafia, arta teatrală, coregrafică, cinematografică. S-ar putea traduce în educaţie pentru arta plastică şi arta muzicală.
La aria curriculară „Educaţia fizică şi sport” nu e inclusă nicio disciplină, aria curriculară confruntându-se cu disciplina probabil, cu rezultate convingătoare.
Apoi, aria curriculară „Tehnologii” cu abilităţi practice la cei mici (I-IV) şi educaţia tehnologică la gimnaziu. Această educaţie tehnologică introdusă oarecum forţat în trunchiul comun pentru reconversia unor maiştri, ingineri, cu mai multe module din care se reţine puţin şi de cele mai multe ori se pierde esenţialul, acela de tehnologie.
Ultima arie curriculară, „Consiliere şi orientare”, e la fel de sublimă ca şi celelalte, ora alocată fiind, de fapt, ora de dirigenţie (la clasele V-VIII), care cuprinde mai multe teme, şi nu numai consiliere şi orientare profesională.
Se poate afirma, pe bună dreptate, că aceste arii curriculare sunt simple repere, că se pot face tot felul de activităţi „inter” şi „trans” curriculare, mai ales acum, în contextul noii legi a educaţiei, care, folosind un termen neacademic, este „super-bună”, când se introduce TIC-ul obligatoriu, când se vor aloca mai multe ore la CDS-uri, când… învăţământul românesc va fi iarăşi ce a fost şi mai mult decât atât.
Dar, în loc să copiem modele, nu ar fi bine să ne urmăm propria cale?
Aceste arii curriculare ar fi posibil să fie desfiinţate, să existe numai discipline de învăţământ. Dar ar dispărea numeroase comisii, responsabili şi responsabilităţi. Şi ce? Ar fi mai rău sau mai bine din punct de vedere educaţional?
Toate aceste discipline sunt pe deplin fundamentate prin prisma beneficiarului direct – elevul?
Sau, poate, ar trebui să revenim la tradiţionalul „Real” şi „Uman”.
Sau, poate, ar trebui să regândim aceste discipline şi clasificări.
De exemplu: Ariila curriculare: I. „Pământul ca planetă” – cu disciplinele „Pământul în Univers”, „Geosferele”. II. „Omul – fiinţă superioară”, cu disciplinele: Istoria, Anatomia, Răspândirea pe glob, Aşezările, Activităţi (Economia), Matematica, Educaţia estetică – artele, Educaţia fizică, Mijloace (moderne) de comunicare şi interacţiune. Sau Ariile curriculare: I. Comunicare: Limba română, Limbi străine, Mijloace moderne de comunicare: II. Ştiinţe: Matematica, Geografia, Fizica, Chimia. III. Cunoaşterea individuală şi a societăţii: Anatomia (Biologia), Istoria, Educaţia fizică, Estetica (artele).
Oricare alte clasificări pot fi surse de inspiraţie pentru regândirea unui alt plan-cadru.
Prof. Marian Gheorghe Mavrodin, Şcoala Curcani, jud. Călăraşi