Articolul abordează așteptările beneficiarilor direcți și indirecți ai educației pentru anul școlar 2023-2024. Este structurat pe aspectele formale și standardele de conținut ale învățământului din perspectiva subiecților direcți și indirecți ai educației, elevi și părinți, și a profesorilor care proiectează și livrează educația. Ideile prelucrate în articol sunt pre­luate din discuțiile cu cadrele didactice, elevii și părinții.

Fiecare început vine în viață „împachetat“ într-o suită de emoții pozitive și gânduri motivaționale puternice capabile să schimbe sensuri, direcții și visuri. Septembrie este luna în care părinții își conturează traseul de suport pentru copiii lor, elevii își actualizează visurile pe care se simt datori față de ei înșiși să le atingă, iar profesorii pregătesc cadrul în care toate proiecțiile vor prinde contur prin actul educațional. Dacă intensitatea cu care fiecare septembrie începe s-ar păstra aceeași pe parcursul anului școlar, cu siguranță performanțele ar crește exponențial. Cu toate acestea, după primele două luni, entuziasmul de început scade, motivația pălește, iar dificultățile în învățare apar. Articolul prezintă ana­liza așteptărilor pentru anul școlar 2023-2024 din perspectiva beneficiarilor direcți și indirecți ai educației și a cadrelor didactice.

Elevii sunt cei mai importanți actori ai actului educațional. Nevoile lor sunt esențiale în proiectarea conținutului educațional și în adaptarea acționalului didactic la particularitățile psihosociale ale vârstei lor. Însă a existat vreun sistem de educație în istorie care să considere dorințele și așteptările lor în gândirea curriculei? Întrebarea este retorică, însă este o invitație pentru toți dascălii care lecturează articolul să descopere așteptările, dorințele, visurile elevilor lor la începutul „travaliului“ educațional al anului 2023-2024. Este posibil ca viziunea lor clară expusă spontan să aducă schimbări în tehnicile pe care profesorii le utilizează la clasă și în modul în care își structurează materia de predat. Articolul prezintă câteva dintre ideile elevilor cu privire la aspectele formale ale educației și la cele de conținut. Latura formală a învățământului privește modul în care este organizată și planificată educația: structura anului școlar, planificarea ­evaluărilor, eșalonarea recapitulărilor, modul de organizare a predării și a perioadelor de educație nonformală. Pentru fiecare dintre aceste aspecte, elevii au formulat așteptări în baza experiențelor din anii anteriori.

Anul precedent a încercat să obișnuiască demersul educativ cu o nouă eșalonare a perioadelor de activitate formală prin introducerea celor cinci module de învățare. Deși ideea poate fi inovativă și poate avea un impact pozitiv aspura performanțelor elevilor, întrucât curricula nu a fost dimensionată adecvat noii structuri, elevii au identificat câteva limite și le-au reformulat din perspectiva nevoilor lor ca așteptări pentru anul care tocmai începe.

O primă expectanță privește echilibrarea perioadelor de școală cu cele de vacanță: „Anul care vine să lase să curgă școala fără prea multe vacanțe care ne întrerup din pregătirea pentru examene“ (Andreea, 13 ani). Se pare că introducerea mai multor vacanțe pentru cei care se pregătesc pentru examene înseamnă o fracționare a învățării, iar formularea acesteia ca expectație ar trebui să fie un motiv pentru a regândi structura anului școlar într-un mod ergonomic.

O a doua așteptare privește dorința elevilor de a avea mai puține perioade de evaluare decât au fost introduse anul trecut când fiecare modul trebuia să se finalizeze cu cel puțin o notă: „Aș dori ca în anul care vine să nu mai fim presați de note și evaluări în fiecare modul. Îmi doresc să facem și altceva decât teste și note“ (Tiberiu, 16 ani). Evaluarea continuă este un principiu al educației, însă atunci când actul instructiv este condiționat de notă, mesajul pe care profesorul îl transmite elevului este că învățarea are o motivație extrinsecă prin obținerea unei note, nu are valoare intrinsecă prin competențele pe care le formează și valorile pe care le promovează.

Lipsa timpului acordat unor activități variate la clasă a fost semnalată de elevi în cursul anului trecut și se regăsește în așteptările pentru anul acesta: „Îmi doresc să comunicăm mai mult la ore și să facem și alte activități pe lângă predat și teste“ (Mirela, 15 ani). Este posibil ca lipsa disponibilității părinților și profesorilor de a comunica cu copiii și adolescenții este suplinită de aceștia prin utilizarea îndelungată a aplicațiilor sociale de pe internet. Cu siguranță că un dialog mai activ și asertiv cu ei i-ar apropia mai mult de școală și de dimensiunea reală a vieții.

În ceea ce privește modalitatea de evaluare, expectațiile lor se concentrează pe identificarea altor metode mai dinamice de măsurare a performanțelor: „În anul școlar care vine, chiar aș vrea să se renunțe la proiectele pe care le copiem de pe net și la numărul mare de teste. Poate găsesc profesorii o modalitate nouă de evaluare, mai interesantă, interactivă. În zilele noastre nu se mai scrie prea mult, dar se vorbește mult. Să ne fie utilă eva­luarea. Să învățăm să ne exprimăm opiniile“ (Luca, 17 ani).

Pe de altă parte, introducerea perioadelor de activități nonformale, Săptămâna Verde și Săptămâna Altfel, i-au provocat pe elevi să identifice activitățile pe care și le-ar dori și pe care le consideră utile pentru experiența lor și curriculum vitae. Astfel, speranțele lor cu privire la activitățile nonformale converg spre încurajarea voluntariatului în folosul comunității: „Sper ca în anul școlar nou profesorii să facă parteneriate cu instituții unde să facem voluntariate în care să învățăm să lucrăm cu oamenii sau să facem ceva util. Și ar fi perfect să fie și bune pentru CV. Mă refer la activitățile din Săptămâna Altfel și cea verde“ (Laura, 16 ani).

Conținutul informațional al disciplinelor a constituit o sursă de discuții și nemulțumiri atât din partea profesorilor, cât și a elevilor în ultimii ani. Acest aspect se reflectă în așteptările elevilor care își doresc o programă adaptată la nevoile din viața cotidiană, după cum au evidențiat sondajele din anii precedenți: „În noul an vreau să facem lecții care să aibă informații care să ne ajute în viața zilnică. La ce mă ajută să știu formule la fizică, dacă nu știu să fac niște legături când se arde becul sau se topește firul de alimentare? De aceea vin la școală să mă învețe să mă descurc. Eu așa cred că trebuie să fie“ (Dan, 13 ani).

În concluzie, expectațiile elevilor privind anul școlar 2023-2024 se con­centrează pe accentuarea laturii aplica­tive a educației și pe realizarea transferului de cunoștințe și competențe în viața cotidiană.

Părinții elevilor sunt beneficiarii in­­direcți ai educației, însă sunt o parte esențială din parteneriatul dintre școală și familie în efortul de a sprijini elevii în odiseea formării profesionale. Prin prisma maturității și experienței lor de viață, finalitatea educației este reprezentată de reușita copilului lor, pe de o parte, și de capacitatea acestuia de adaptare la cerințele societății în schimbare, pe de altă parte. În ultimii ani, familia a devenit mai vizibilă în viața școlară, iar opiniile multora dintre părinți pot fi repere în ajustarea actului educativ la nevoile elevilor. Din perspectiva aspectelor formale ale educației, mulți părinți își doresc revenirea la structura anului școlar pe semestre: „Mi-aș dori să nu mai aibă atâtea vacanțe: abia începe școala, că intră în vacanță. Uită tot până revine la școală, după care reia ce a învățat și mai avansează puțin până la vacanța următoare“ (mama unei eleve de 8 ani). „Ar fi bine să stea la școală cât stăteam și eu: acum stă mai mult în parc cu prietenii dacă sunt atâtea vacanțe. Este bună și socializarea, dar să nu ia din timpul de școală“ (tatăl unei eleve de 15 ani). Justificările care susțin revenirea la structura anterioară privesc timpul liber pentru elevi, pe care aceștia nu îl utilizează pentru completarea studiului formal cu munca independentă, pe de o parte, și dificultatea familiei de a asigura siguranța copilului în perioadele în care sunt în vacanțe, pe de alta. Majoritatea părinților consideră că era mai adecvată eșalonarea orelor de școală pe semestre decât cea pe module.

Din discuțiile cu părinții, așteptările pe care le-au formulat constituie critici ale anului trecut sau aspecte pe care se așteaptă ca anul nou școlar să le rezolve. Un alt lucru observat de către familiile elevilor îl constituie evaluările care au fost mult mai intense anul trecut: „Îmi doresc ca anul acesta fiica mea să nu mai fie atât de stresată de testele săptămânale pe care profesorii le dau pentru a avea note în catalog. Dar numai pentru note merg copiii aceștia la școală? Iar sarcina profesorului este doar să predea și să noteze? Eu am alte amintiri de pe băncile școlii“ (mama unei eleve de 12 ani).

Pe lângă acest aspect observat, expectațiile părinților privesc și schimbarea sau varierea modalității de evaluare: „Sper ca anul acesta profesorii să combine mai multe modalități de notare. Anul trecut l-am auzit pe copil tot timpul că dă teste sau lucrări de control. Dar în secolul în care folosim drone și roboți pentru a înlocui munca omului, nu găsim și alte modalități de evaluare care să corespundă cu avansul tehnologic?“ (tatăl unui elev de 16 ani).

În ceea ce privește activitățile nonformale din timpul școlii, mulți părinți și-au exprimat speranța ca acestea să îi învețe pe copii să facă muncă voluntară și să îi familiarizeze cu instituțiile de cultură din oraș: „Aș dori ca anul acesta copilul meu să beneficieze de activități care să-l obișnuiască cu voluntariatul și cu munca neplătită, dar făcută cu dedicație. Aici școala trebuie să ne ajute, căci copiii noștri au devenit prea pragmatici și uită să fie generoși“ (mama unei eleve de 13 ani). Este de remarcat că rolul de transmitere de valori autentice al școlii devine esențial din nou și se actualizează prin nevoile pe care familiile le formulează.

În concluzie, expectațiile părinților pentru anul școlar 2023-2024 se concentrează pe regândirea modalităților de evaluare a cunoștințelor, pe actualizarea conținuturilor din perspectiva valorilor pe care le transmit și pe identificarea activităților nonformale care să activeze spiritul civic la elevi.

Profesorii, ca artizani ai actului educațional, încep anul școlar cu multe speranțe și așteptări pozitive. Primele gânduri pe care dascălii le exprimă în discuții privesc dorința lor de a adecva conținuturile predate la nevoile elevilor: „Anul acesta îmi doresc să reușesc să transpun cât mai multe lecții în experiență practică pentru elevi prin aplicații online. Anul trecut am observat că le-a plăcut și au reușit să înțeleagă mai multe astfel“ (profesor de chimie). În plus, posibilitatea de a colabora cu colegi de alte discipline deschide orizontul unor teme abordate transdisciplinar: „Mi-am propus ca anul acesta să colaborez cu colega de biologie și cu colegul de chimie pentru a preda mai multe lecții. Informația este mai clară când o lămurim și din alte perspective. Și am văzut că elevilor le place“ (profesoară de fizică).

Privind activitățile nonformale din Săptămâna Altfel și Săptămâna Verde, profesorii își propun să introducă activitățile de voluntariat și pun accent pe la­tura formativ-educativă a acestora: „Pornind de la experiența anilor trecuți, îmi doresc ca anul acesta să colaborez cu fundații pentru a face câteva activități artistice voluntare la centre de îngrijire a copiilor sau a persoanelor cu nevoi speciale. Vreau să-i învățăm să fie buni cu cei nevoiași“ (profesoară de religie).

În concluzie, dascălii își doresc ca în anul școlar care vine să își adapteze activitățile la interesul elevilor, să-i învețe să fie generoși, să-i apropie prin competențe și cunoștințe de viața cotidiană pentru a fi rezilienți.

Dacă aceste visuri și proiecții ar rămâne scrise în memoria afectivă pe toată durata anului școlar, cu siguranță performanțele ar fi pe măsura așteptă­rilor. Întrucât este momentul magic dinaintea unui nou an de muncă, edu­cație, pasiune și dăruire, voi încheia ­articolul într-o notă pozitivă cu gându­rile și expectațiile unui consilier școlar la un nou început: fie ca anul școlar care vine să fie sub semnul expertizei profesionale a dascălilor; să aducă multe mo­mente educaționale cu impact pozitiv asupra elevilor; să actualizeze starea de bine atât a elevilor, cât și a profesorilor și să aducă curajul de a încerca mereu ceva nou!

Alina Mihaela MUNTEANU – profesor, psiholog CMBRAE

Articol publicat în revista Tribuna Învățământului nr. 44-45