Anul școlar 2020-2021 este anul în care sistemul de învățământ nu doar din țara noastră, ci din toate țările Uniunii Europene și nu numai, se află în fața unei provocări fără precedent: modificarea modelului educațional tradițional și adaptarea acestuia la noile realități ale tehnologiei. La noi, ceea ce 27 de echipe ministeriale nu au reușit în 31 de ani, au reușit un virus necunoscut și pandemia pe care acest dușman invizibil a declanșat-o la nivel mondial: punerea în paranteză a unui sistem rămas în urmă și demararea urgentă, plenară, reală a REFORMEI în educație.

Întrebat în interviul pe care l-a acordat în acest număr revistei Tribuna învățământului cu privire la șansa pe care o are proiectul România Educată să concentreze toate energiile momentului și să dea o șansă schimbării în educație, actualul ministru, Sorin Cîmpeanu, dă următorul răspuns categoric: „Trebuie să aibă șansă! Dacă România Educată nu va avea șansă, nu va fi deloc bine pentru viitorul acestei țări“. În actuala situație, vântul schimbării este amplificat și de noul coronavirus.

După trei luni și mai bine în care școala a mers doar online (de fapt, vorbim de 12 luni de educație desfășurată în condiții de criză, pe alocuri ratată), pe 8 februarie elevii și profesorii s-au întors la școală – unii în bancă, ceilalți la catedră. Ministerul Educației a decis acest lucru pentru a salva anul școlar 2020-2021, un interval în care școala mai mult nu s-a făcut, lacunele la nivel de cunoștințe s-au în­mulțit, iar abandonul școlar a crescut.

Deschiderea școlilor, „un risc care merită asumat“?

Școlile s-au deschis într-o profundă stare de incertitudine și teamă. Necesitatea revenirii copiilor la școală era mare și mulți dintre reprezentanții sistemului de educație sunt de părere că aceasta tre­buia să se întâmple mai demult. „România este campioană la ceea ce înseamnă întreruperea școlii. Mai avem o lună de zile și se împlinește un an de când școala a intrat în online, iar învățământul din țara noastră a fost bulversat, multe școli practicând învățarea online – știți foarte bine, nu cred că trebuie să mai amintim ce s-a întâmplat anul trecut, în semestrul al II-lea. Oricum, lucrurile diferă dacă ar fi să facem o comparație între anul școlar trecut și acesta“, spune președintele Fe­derației Sindicatelor Libere din Învățământ, Simion Hancescu. „Din punctul meu de vedere, școala trebuia să înceapă acum câteva luni. Cei care iau decizii trebuia să se gândească că își asumă anumite responsabilități, trebuia să țină cont de practica europeană, acolo unde școlile au fost deschise, nu închise ca la noi. Am considerat în permanență că închiderea școlilor din mediul rural a fost o decizie greșită, acolo unde nu prea există conexiune la internet, acolo unde ­device-urile nu pot fi de mare ajutor nici cadrelor didactice și nici elevilor, acolo unde elevii au pierdut mult în urma luării acestei decizii“, afirmă, la rândul său, Marius Nistor, președintele FSE Spiru Haret.

La începutul lunii ianuarie, ministrul Sorin Cîmpeanu declara el însuși că școlile trebuie să se redeschidă și că acei co­pii cărora părinții nu le vor permite să vină la școală de teama contaminării ar putea fi sancționați, deoarece în Ro­­mânia învățământul preuniversitar este obligatoriu.

„Trebuie să înceapă școlile, pentru ca toți copiii să aibă acces la educație și mai ales copiii mici să se poată dezvolta normal din punct de vedere psihic și social. OMS are un punct de vedere extrem de clar în această privință și pune în balanță riscurile legate de pandemie, în ceea ce privește activitatea școlară și sănătatea mintală a copiilor“.

Este un studiu recent, din Belgia, care arată că impactul deschiderii școlilor asupra pandemiei este minimal. „Nu putem discuta despre probleme serioase, cât au fost deschise școlile, sub un procent din profesori și elevi s-au îmbolnăvit“, a declarat Alexandru Rafila, reprezentantul României la OMS. Deschiderea școlilor, „un risc care merită asumat“, au spus la rândul lor autoritățile. Și totuși, să sugereze realitatea imediată altceva?

Sorin Cîmpeanu, referitor la siguranța sanitară: Apar probleme tocmai din cauza lipsei de responsabilitate

Decizia de redeschidere a școlilor în cel de-al II-lea semestru al anului școlar în curs a fost precedată de dezbateri și controverse la nivel societal și guvernamental, la nivelul autorităților care monitorizează situația pandemică din țară. Au fost părinți care și-au manifestat neîncrederea în pachetul de măsuri preventive conceput de Ministerul Educației îm­­preună cu Ministerul Sănătății. Nu puțini părinți și-au exprimat, la rândul lor, ne­­încrederea în gradul de siguranță a co­­piilor lor în inicinta școlilor și au existat profesori care ar fi preferat să rămână în mediul online de teama contaminării cu SARS-CoV-2. Pe cele două talere ale ba­­lanței s-au așezat confortabil sănătatea și educația: Educație sau sănătate? Sănătate sau educație?

Autoritățile continuă să dea asigurări că școala este un mediu sigur pentru că, în interiorul zidurilor școlii, elevii și profesorii respectă riguros setul de măsuri de prevenție care le-a fost impus.

Dar oare chiar se respectă? Cum se împacă, concret vorbind, reîntoarcerea la școală cu respectarea regulilor sanitare? Cum se poate respecta distanțarea fizică de un metru între elevi, într-o clasă, în condițiile în care, știm foarte bine, există clase suprapopulate și cu 37 de elevi? Reducerea la un efectiv de 17-18 elevi ar implica dublarea numărului de săli de curs și a cadrelor de predare, ceea ce practic, la noi, este imposibil.

Ghidul de reguli pentru redeschiderea școlilor mai recomandă intrarea în instituția de învățământ prin mai multe căi de acces, pentru a reduce fluxul de elevi. Dar dacă nu există atâtea căi de acces? Același ghid spune că „accesul persoanelor care nu au calitatea de elev sau angajat al unității de învățământ (pă­­rinți, alți însoțitori etc.) va fi interzis în afara cazurilor excepționale, pentru care este necesară aprobarea conducerii unității de învățământ“. Cu toate astea, am văzut cu toții, în prima zi de școală, cum s-au înghesuit părinții la porțile școlilor, socializând între ei (unii, fără măști), ­înainte ca cei mici să intre în școală.

Acestea sunt doar câteva dintre exemplele de imposibilitate a respectării măsurilor de prevenție, oricât de bine in­­tenționat ai fi – indiferent că ești părinte, profesor sau elev. Vin să confirme acest lucru datele oferite de Ministerul Educației privind situația epidemiologică după o săptămână de la redeschiderea școlilor: la nivel național, 244 de elevi au fost confirmați în perioada 8-11 februarie, 171 de clase cu activitate suspendată la data de 11 februarie și 329 de angajați confirmați în perioada 8-11 februarie. „Apar, din păcate, probleme tocmai din cauza unei anumite lipse de responsabilitate, pentru că la cei care apar acum în școli cazuri de îmbolnăviri infectarea s-a produs în urmă cu ceva timp, ținând seama de perioada de incubație. Caz în care cer un pic mai multă atenție la trimiterea elevilor în colectivitate“, a spus Sorin Cîmpeanu după prima săptămână de școală în format clasic.

Articolul integral poate fi citit în revista Tribuna Învățământului nr. 14-15.