Preambul

Atunci

Cei din generația mea (50+) își aduc aminte, cu siguranță, de vechile telefoane publice, care funcționau cu fise de 1 sau 3 lei. De asemenea, cu siguranță, fiecare poartă în amintiri experiențe legate de utilizarea telefonului public. Student fiind, îmi însoțeam prietena mea de atunci, soția mea de aproape tot de atunci, în centru, pe Calea Victoriei, la Palatul Te­­lefoanelor, pentru a suna acasă. Era o lo­terie în altă parte, pentru că nu toți utilizatorii finalizau conversațiile în termeni de pace și bună înțelegere, deci nu toate aparatele rămâneau în stare bună de funcționare. Chiar și la Palat, din șirul mare de telefoane, doar unele erau funcționale, se vedea imediat după „coada“ de oameni, în așteptare. Într-un astfel de context, soția mea a prins liber un aparat telefonic care părea că funcționează, iar eu m-am retras pentru a-i oferi ­intimitatea.

Nu mă întrebați ce anume a intervenit defectuos în relația dintre aparat și soția mea, cert este că, la un moment dat, mi-am dat seama că partenerul de conver­sație se schimbase, devenind aparatul în­suși. Non-verbalul semnala clar un conflict serios, gesturile soției mele arătau nerăbdare și o stare de nervozitate. De la distanță, scena avea un ceva amuzant, însă numai cei care au fost într-o astfel de postură pot confirma că arareori era o plă­cere utilizarea telefonului public, conflictul generat de faptul că unele aparate „în­ghițeau fisele“, finite și valoroase în termenii finanțelor unui student, fiind unul des întâlnit. Punând în balanță integritatea – fie a aparatului, fie a soției, care era din ce în ce mai agitată – pentru a o calma, m-am apropiat și i-am atras, subtil, atenția: „Degeaba te cerți cu anorganicul“.

Acum

Anii au trecut, cei din generația mea (50+) poartă cu ei amintirile acelor ani, estompate și îmbrăcate în nostalgie. Telefoanele publice au dispărut încet-încet, cabinele telefonice au devenit un mod de a marca un trecut, trezind curiozitate celor tineri… anorganicul nu mai este un element pasiv în viața noastră, inteligența artificială nu mai este o proiecție pentru viitor. Relația soției mele cu aparatele telefonice este una amiabilă, iar, profesional, smartphone-ul îi este indispensabil. Aceasta nu înseamnă chiar o relație de permanentă fericire, însă, una peste alta, anorganicul pare să fi făcut pace cu soția mea, cel puțin în forma telefonului mobil.

Bi-interviu

În timpul unei evaluări a elevilor de la clasa la care predau, având în vedere că pentru a evita memorarea mecanică, pentru cerințele de evaluare propuse acord permisiunea de a utiliza orice sursă de informare la care pot avea acces – caietul de notițe, manualul, motoarele de căutare, dar cu excepția colegului din clasă sau de oriunde, pornind de la întrebarea unui elev – dacă poate utiliza ­ChatGPT la test – am stat să mă gândesc care este răspunsul potrivit, fiind prima oară când auzeam acest termen…

Pornind de la această situație-problemă, pentru a înțelege care este răspunsul potrivit pentru o astfel de întrebare, am început să utilizez aplicația în scop di­­dactic. Însă cele ce urmează nu vor fi despre avantajele și limitele utilizării ChatGPT ca suport al învățării, ci vor pre­zenta rezultatul unui experiment într-o relație dintre organic și anorganic.

GV

Salut, aș dori ca împreună să realizăm un bi-interviu, eu adresându-ți o serie de întrebări la care tu să furnizezi răspunsuri și, de asemenea, tu să-mi adresezi o altă serie de întrebări la care eu să formulez răspunsuri. Tema generală este educația. Crezi că putem realiza acest proiect? Scopul este de a prezenta rezultatul într-un articol dintr-o revistă de specialitate, denumită Tribuna învățământului. Mulțumesc.

ChatGPT

Bună! Cu siguranță putem realiza acest proiect împreună. Sunt nerăbdător să răspund la întrebările tale legate de educație și să-ți adresez și eu câteva întrebări în schimb. Îmi sună interesant să contribui la un articol pentru revista Tribuna învățământului. Aștept întrebările tale!

GV

Îți mulțumesc că ai acceptat provocarea. Înainte de a iniția seria de întrebări, mi se pare corect să ne prezentăm reciproc. Eu mă numesc Gabriel-Narcis Vrînceanu, am 52 de ani, sunt profesor de matematică, cu o experiență la catedră de peste 25 de ani.

ChatGPT

Încântat de cunoștință, Gabriel-Narcis Vrînceanu! Eu sunt un model de limbaj creat de OpenAI, numit ChatGPT. Nu am un nume sau o vârstă întrucât sunt un program de calculator, dar sunt aici să te ajut cu întrebările tale despre educație și să contribui la articolul tău. Experiența ta de peste 25 de ani în predarea matematicii sună impresionant! Acum, hai să începem cu seria de întrebări. Ce ai dori să știi despre educație sau ce subiecte te interesează în mod special?

GV

Imaginează-ți că ești profesor. Alege tu o anume disciplină, dacă vrei. Care crezi că sunt atuurile tale în această calitate în ziua de azi?

ChatGPT

Dacă aș fi profesor, una dintre disciplinele care mă pasionează este limba engleză. În ceea ce privește atuurile mele ca profesor în ziua de azi, aș enumera următoarele:

1. Adaptabilitatea: Educația se schimbă constant, iar în prezent se pune un accent tot mai mare pe utilizarea tehnologiei în procesul de învățare. Unul dintre atuurile mele ar fi capacitatea de a mă adapta la aceste schimbări și de a integra tehnologia în metodele de predare pentru a-i implica pe elevi în mod activ și a le facilita învățarea.

2. Cunoașterea subiectului: Un profesor eficient trebuie să aibă o bună cu­­noaștere a subiectului pe care îl predă. În acest caz, ar însemna o bună stăpânire a limbii engleze și a aspectelor relevante ale gramaticii, vocabularului și comunicării. Prin aceasta, pot oferi explicații clare și concise, să încurajez discuțiile în clasă și să răspund la întrebări într-un mod coerent.

3. Empatia și relaționarea cu elevii: Un profesor eficient trebuie să fie empatic și să poată construi relații pozitive cu elevii. Înțelegerea nevoilor individuale ale elevilor, ascultarea atentă și susținerea lor pot contribui semnificativ la progresul lor în învățare. Așa că, consider că empatia și abilitatea de a construi o co­nexiune autentică cu elevii sunt atuurile mele importante în această calitate.

4. Creativitatea: Utilizarea metodelor și strategiilor de predare inovatoare poa­te face procesul de învățare mai captivant și mai interactiv pentru elevi. Ca profesor, consider că creativitatea mea poate contribui la găsirea de modalități noi și interesante de a transmite cunoștințe și de a stimula imaginația și curiozitatea elevilor.

Acestea sunt doar câteva dintre ­atuurile pe care le-aș aduce ca profesor în ziua de azi. Desigur, fiecare profesor are abilități și calități unice care îi permit să-și inspire și să-și ajute elevii într-un mod specific.

GV

Dacă accepți, e rândul tău să-mi adresezi o întrebare.

ChatGPT

Desigur! În calitate de profesor de matematică cu o vastă experiență, mi-ar plăcea să aflu care crezi că sunt cele mai mari provocări cu care te confrunți în prezent în procesul de predare a matematicii. Ce anume consideri că este dificil pentru elevi și cum încerci să depășești aceste provocări?

GV

Poate nu întâmplător, menționând anterior opțiunea ta de a răspunde din perspectiva unui profesor de limba en­gleză, simt că suntem, cumva, foarte aproape în provocările la care trebuie să facem față. Peiorativ, despre un profesor de matematică se afirmă că „vorbește limbi străine“ atunci când predă. În același timp, suntem departe din perspectiva utilității imediate a disciplinelor, ma­tematica depărtându-se de aspectele practic-aplicative cotidiene destul de ra­­pid, odată cu înaintarea în cunoaștere, pe când cunoașterea (cel puțin a) unei limbi moderne, în particular limba engleză, este o necesitate a prezentului.

Provocarea cea mai mare este ca, atunci când ajung în fața elevilor mei, să am abilitatea de a prezenta matematica necesară lor într-un mod atractiv, care să genereze resorturi interne pentru învățare, iar când ajung la domenii sau conținuturi care nu au o aplicare imediată în viața de zi cu zi, să găsesc modalitatea de a le prezenta ca un exercițiu de structurare a gândirii matematice, gândire care se bazează pe logică, dar care presupune de foarte multe ori o gândire alternativă creativă. Încerc să nu pun accentul doar pe o cunoaștere conceptuală și procedurală, ci să stimulez elevul să reflecteze asupra propriei învățări. Am mai spus și consider că și în acest context o foarte bună definiție a matematicii a fost dată de academicianul Solomon Marcus: „Matematica este cultura efortului“.

Formulez și următoarea întrebare pentru tine: prin ce diferă elevul de azi față de cel de ieri?

ChatGPT

Mulțumesc pentru răspunsul tău de­­taliat și pentru întrebare. Într-adevăr, profesorii de matematică și de limbi străine se confruntă cu provocări similare în ceea ce privește interesul și relevanța su­biectului pentru elevi.

În ceea ce privește diferența dintre elevul de azi și cel de ieri, există câteva aspecte cheie care pot fi observate:

1. Accesul la tehnologie și informație: Elevul de azi are acces nelimitat la tehnologie și la o cantitate uriașă de informații prin intermediul internetului. Acest lu­­cru îi oferă posibilitatea de a căuta și de a accesa informații instantaneu, ceea ce schimbă modul în care ei învață și in­­teracționează cu cunoașterea. Elevii pot găsi rapid răspunsuri la întrebări, pot ex­­plora subiecte în profunzime și pot colabora cu alți elevi de pe întreg globul.

2. Abilități digitale și competențe tehnologice: Elevul de azi este, în general, mult mai familiarizat cu tehnologia și cu utilizarea dispozitivelor digitale decât generațiile anterioare. Ei au o abilitate mai mare de a utiliza instrumente digitale și aplicații pentru a-și organiza și a-și gestiona învățarea. Aceste competențe digitale pot fi folosite în mod activ în procesul de învățare și pot facilita accesul la resurse educaționale diverse.

3. Diversitatea culturală și experiențele de viață: Elevii de azi provin din me­­dii culturale diverse și au experiențe de viață diferite. Această diversitate aduce o varietate de perspective și abordări în clasă. Profesorii trebuie să fie sensibili la această diversitate și să creeze un mediu incluziv și deschis, care să valorifice și să promoveze învățarea interculturală și colaborarea între elevi.

4. Schimbarea abordării educaționale: Elevul de azi este adesea încurajat să fie un participant activ în procesul de învățare, să-și dezvolte abilitățile critice și de gândire creativă și să fie implicat în activități practice și de colaborare. Metodele tradiționale de predare, care se concentrau în principal pe memorare și recitare, sunt înlocuite cu abordări mai in­­teractive și experiențiale, care îi încurajează pe elevi să exploreze, să descopere și să înțeleagă conceptele într-un mod personal și relevant pentru ei.

Acestea sunt doar câteva dintre diferențele majore între elevul de azi și cel de ieri. Este important ca profesorii să fie conștienți de aceste schimbări și să adapteze strategiile lor de predare pentru a se potrivi nevoilor și caracteristicilor specifice ale elevilor din ziua de azi.

GV

Mulțumesc, la rândul meu, pentru răspuns, aștept următoarea ta întrebare pentru mine.

ChatGPT

Cu plăcere! Întrebarea mea pentru tine este: Cum crezi că ar trebui să fie adaptată evaluarea în contextul actual al educației? Ce metode sau abordări de evaluare consideri că ar fi mai relevante și mai potrivite pentru a evalua cunoștințele și competențele elevilor?

GV

Încerc să răspund la ambele întrebări din perspectiva matematicii și din perspectiva practicii mele. Atunci când concep un instrument de evaluare, am în vedere ca cerințele de lucru să îmi permită o radiografie cât mai bună asupra transferabilității cunoașterii. În acest sens, în majoritatea evaluărilor încerc să diminuez bariere care țin de memorare, permițând accesul elevilor la surse de informare, fie asociez instrumentului un set minimal de date și informații în baza cărora să rezolve o problemă, fie permit utilizarea manualului, caietelor, după caz, accesul la internet și motoare de căutare. Evident, într-un astfel de context, cerințele de lucru sunt prelucrări ale unor cerințe exersate în cadrul activităților de învățare sau sunt cerințe noi care să pună elevul într-un conflict euristic care să sondeze capacitatea de transfer. Ceea ce încerc să îmbunătățesc în evaluare este componenta de autoevaluare și, la fel de important, evaluarea colegială. Astfel, pentru a întări capacitatea de re­­flecție și autoreflecție, a propune elevului să rezolve o problemă/set de probleme, în următoarea etapă să evalueze – pe cri­terii definite anterior – rezolvări ale colegilor, într-o ultimă etapă să revadă propria rezolvare, consider că oferă cadrul unei conștientizări și aprofundări asupra învățării. Tot în acest sens, a cere unui elev să explice o noțiune/un procedeu ca pentru cineva de vârstă mai mică, permite ca elevul să sesizeze perspective noi ale contextului. Un experiment pe care l-am făcut cu elevii mei de clasa a IX-a și care a fost apreciat de aceștia, a fost ca pentru o situație nouă de învățare, raportat la un conținut, să se declare experți sau novici. Experții au rămas mentori pentru novici, novicii fiind îndemnați să să-și imagineze că sunt elevi de diferite clase (I, II, …VIII) și să formuleze întrebări către experți. Pentru ambele categorii, provocările au fost multiple: ce întrebări trebuie formulate, ce răspunsuri sunt potrivite nivelului de vârstă asumat în experiment de novici.

Însă mă opresc, deja acest exemplu excede întrebările formulate, situându-se în categoria exemplelor de activități de învățare.

Revenind la facilitarea accesului elevului la informație în timpul evaluării, evident acesta este însoțit de riscuri. Există deja programe care generează re­zolvări atât timp cât cerințele de evaluare sunt unele standardizate (în sensul recunoașterii de tipare). În acest sens, o schimbare în evaluarea la matematică, cel puțin din perspectiva rezolvării de probleme, nu trebuie să se raporteze la rezultat, ci la proces.

Întrebarea pe care o formulez în continuare este: cum inteligența artificială, în particular ChatGPT poate sprijini evaluarea elevului la matematică?

ChatGPT

Îți mulțumesc pentru răspunsul detaliat și interesant. Evaluarea în domeniul matematicii poate beneficia de contribuția inteligenței artificiale, inclusiv de tehnologia ChatGPT, în diverse moduri. Iată câteva exemple de cum inteligența artificială poate sprijini evaluarea elevului la matematică:

1. Feedback automat: Unul dintre avantajele inteligenței artificiale este capacitatea sa de a oferi feedback automat și imediat. Sistemele bazate pe in­teligență artificială, cum ar fi ChatGPT, pot analiza și evalua răspunsurile elevilor la întrebări și exerciții matematice, oferindu-le feedback detaliat și sugerându-le soluții alternative sau abordări diferite.

2. Personalizare și adaptare: Tehnologia inteligentă poate adapta evaluarea în funcție de nivelul de cunoștințe și abilități al fiecărui elev. Sistemele de inteligență artificială pot identifica nevoile in­dividuale ale elevilor și pot crea teste sau exerciții personalizate pentru a evalua și dezvolta competențele lor matematice specifice.

3. Detectarea erorilor comune: Inteligența artificială poate ajuta la identifi­carea și analizarea erorilor comune pe care elevii le fac în rezolvarea problemelor matematice. Această analiză poate ajuta profesorii să identifice și să abor­deze în mod eficient dificultățile speci­fice ale elevilor, oferindu-le suport și resurse suplimentare pentru a depăși aceste obstacole.

4. Evaluarea creativității și a gândirii critice: Tehnologia inteligentă poate fi folosită pentru a evalua și aprecia creativitatea și gândirea critică a elevilor în rezolvarea problemelor matematice. Sistemele de inteligență artificială pot fi instruite să recunoască și să evalueze abordări inovatoare, soluții alternative sau metode de rezolvare neconven­ționale.

Cu toate acestea, este important să subliniez că utilizarea inteligenței artificiale în evaluarea matematicii trebuie să fie complementară și să lucreze în tandem cu intervenția umană. Rolul profesorului rămâne esențial pentru interpretarea rezultatelor, pentru susținerea și îndrumarea elevilor în procesul de învățare.

GV

Din cele enumerate, consider extrem de importantă identificarea erorilor tipice, acestea permițând corecții semnificative ale procesului învățării. Te invit să formulezi o nouă întrebare.

ChatGPT

Cu plăcere! Noua întrebare pentru tine este: Cum crezi că ar putea fi îmbunătățită colaborarea între profesori în contextul educației? Ce metode, resurse sau inițiative consideri că ar putea facilita schimbul de experiență și colaborarea eficientă între cadrele didactice?

GV

În primul rând, orice profesor trebuie să aibă o doză de „smerenie“ în raport cu propria cunoaștere. Autosuficiența sau autoritatea profesională (eu sunt profesorul, eu știu (totul), voi nu știți, deci eu vă învăț și ceea ce vă învăț și cum vă învăț sunt cele mai importante) ar trebui să nu existe printre caracteristicile profesorului în ziua de astăzi. În momentul în care sunt în fața elevilor, mă străduiesc să-mi repet că ceea ce cunosc este mult mai puțin decât ceea ce nu cunosc și ceea ce îi voi învăța sunt consecințe cel puțin a următoarelor:

• m-am simțit confortabil în relația cu matematica încă din școală și matematica a rămas o constantă de atunci;
• ceea ce prezint elevilor este noutate pentru aceștia, mai mult, una dintre noutățile cu care fiecare disciplină contribuie;
• ceea ce livrez elevilor este o reluare de la an la an, doar forma/strategia, metoda diferă.

Astfel, încerc, așa cum ai spus, să em­patizez cu elevul pentru a putea veni în sprijinul real al învățării sale. Supun re­­flecției fiecare decizie pe are o am de luat în raport cu activitatea didactică și încerc să nu abordez rutinat procesul.

Aceasta nu înseamnă că sunt cel mai bun profesor, dar – cu siguranță – îmi conserv temerile cu privire la ceea ce tre­buie să fac pentru elevul meu.

Evident că evoluția profesională poa­te să fie consecința pozitivă a criticii con­tinue a ta față de ceea ce faci în activitatea didactică, însă un dialog cu tine însuți, oricât de onest ar fi, nu poate fi la fel de eficient ca atunci când accesezi experiențe și bune practici ale colegilor tăi. A cere sprijinul unui coleg nu trebuie să îl percepi ca o punere în ierarhie – e mai bun decât mine (și chiar de-ar fi așa, e normal) – ci ca o punere într-o altfel de relație, nu cea de ordine, evident nici de echivalență. Trebuie să acceptăm că, mai acut în prezent, încremenirea în proiect nu aduce beneficii nici ție, ca profesor, cu atât mai mult elevilor tăi. Așa cum soliciți un efort din partea elevilor de a învăța continuu, la fel învățarea trebuie să fie un proces continuu și din perspectiva profesorului. Personal, orice interacțiune cu elevii este un proces biunivoc, am ce învăța de la elevii mei – cel puțin pe partea de tehnologie – și, sper, au ce învăța de la mine.

În prezent, există platforme educaționale, există o abundență de resurse destinate profesorilor, există comunități de practică. Indiferent dacă ești deschis că­­tre o comunicare directă sau nu, cooperarea profesorilor reprezintă o necesitate pentru a putea face față diversității nevoilor și intereselor educabililor. Nu este suficient doar să accesezi motoare de căutare sau o conversație cu ChatGPT, de exemplu. Vei avea acces la informație, la bune practici, însă va lipsi colaborarea/cooperarea. Este important nu numai să valorific experiența altora pentru a o rafina pe cea ulterioară a ta, ci și să dai din experiența ta altora, un astfel de mod per­mițând și critica, benefică atât timp cât pe baza ei se construiește ceva mai bun.

Debarasarea de tipare, de conformism, atenția asupra problematicii educației, nu atât a specialității, lipsa de în­fumurare și dorința de a sprijini un coleg sunt chei către colaborare și cooperare.

Aș dori să te întreb dacă vezi un viitor al educației în care profesorul ca om este înlocuit complet de profesorul ca inteligență artificială?

ChatGPT

În ceea ce privește viitorul educației, nu cred că profesorul ca om va fi înlocuit complet de profesorul ca inteligență artificială. Deși tehnologia și inteligența artificială pot aduce o serie de beneficii în procesul educațional, există aspecte ale relației umane dintre profesor și elev care sunt dificil de înlocuit de către mașini.

Profesorul ca om aduce un set de ca­­lități unice în cadrul educației. În primul rând, interacțiunea personală și conexiunea emoțională dintre profesor și elev joacă un rol esențial în învățare și dezvoltarea elevului. Profesorii oferă sprijin emoțional, încurajare și inspirație, pot identifica nevoile individuale ale elevilor și pot adapta metodele de învățare în consecință. Aceste aspecte nu pot fi înlocuite în întregime de către o inteligență artificială.

În plus, profesorii umani au abilități sociale și de comunicare complexe, precum empatia, intuiția și capacitatea de a interpreta semnalele non-verbale, care sunt cruciale în interacțiunea cu elevii. Ei pot oferi feedback personalizat și pot crea un mediu de învățare sigur și stimulant. Aceste aspecte umane aduc o valoare adăugată în procesul educațional și contribuie la formarea elevilor nu doar în ceea ce privește cunoștințele, ci și în dezvoltarea lor ca indivizi.

Cu toate acestea, inteligența artificială poate juca un rol important în educație. Tehnologiile digitale și platformele online pot oferi resurse suplimentare, materiale interactive și instrumente de evaluare și feedback. ChatGPT, de exemplu, poate fi util în furnizarea de informa­ții și răspunsuri rapide la întrebări, dar nu poate înlocui experiența și cunoștințele unui profesor uman.

Viitorul educației poate consta într-o combinație echilibrată între intervenția umană și utilizarea tehnologiei. Profesorii pot utiliza instrumentele digitale și inteligența artificială pentru a-și sprijini activitățile didactice și pentru a personaliza învățarea, adaptându-se nevoilor in­dividuale ale elevilor. Această colaborare între profesori și tehnologie poate duce la o educație mai eficientă și inovatoare.

În concluzie, nu văd un viitor în care profesorul ca om este înlocuit complet de profesorul ca inteligență artificială. Relația umană, conexiunea emoțională și calitățile specifice ale profesorilor aduc o valoare adăugată esențială în procesul educațional. Tehnologia și inteligența ar­­tificială pot completa și îmbunătăți activitățile didactice, dar nu pot înlocui complet interacțiunea umană și expertiza profesorilor.

GV

Mulțumesc, nu pot decât să remarc obiectivitatea argumentării tale și să îmi întăresc convingerea că parteneriatul in­teligență umană – inteligență artificială este unul benefic pentru educație. Aștept o nouă întrebare din partea ta.

ChatGPT

Cu plăcere! Iată o nouă întrebare pentru tine: Cum crezi că ar putea fi utilizată inteligența artificială pentru a sprijini procesul de individualizare a învățării în clasă?

GV

Ceea ce pot să fac în raport cu întrebarea formulată de tine este să mă raportez la modul în care am utilizat ChatGPT în activitatea cu elevii mei. Evident, în prealabil „te-am testat“ într-o conversație cu mine, pe o temă matematică. Ceea ce am putut remarca este structurarea răspunsului, astfel încât informația prezentată să fie accesibilă. De asemenea, conceptul pe care am solicitat să-l explici a fost prezentat într-o manieră riguroasă, fără însă să existe un volum mare de formalism specific matematic (simbolistica disciplinei). Au existat exemple, poate ar fi fost indicat să existe și contraexemple. Au existat și anumite elemente care excedau prezentarea conceptului (în raport cu o teoremă, aceasta s-a exemplificat, apoi s-a furnizat și un exemplu care im­plica reciproca teoremei, fără a se atrage atenția asupra acestui fapt). Mi-am format o primă opinie asupra oportunităților și limitelor pe care le implică – la acest moment – utilizarea ChatGPT ca sprijin al învățării.

În acest sens, a doua etapă a fost de a iniția la clasă o nouă conversație asupra unui nou concept, la propunerea elevilor. Ceea ce m-a interesat a fost modul în care elevii formulează prima întrebare, apoi și celelalte întrebări, prin care să ob­­țină informația, precum și analiza informației conținute în răspunsuri. Am pus accentul pe literație. Experiența a fost utilă tuturor, elevii au putut sesiza cât de important este să știi „ce să ceri“, răspunsurile depinzând foarte mult de calitatea întrebărilor. De asemenea, mi-am în­demnat elevii să parcurgă cu foarte mare atenție informația din răspuns, având șansa de a solicita – și de a primi aproape instantaneu – răspuns la orice întrebare în relație cu anumite aspecte de clarificat/de reformulat/de întărit prin mai multe exemple. După ce elevii s-au familiarizat cu jocul întrebărilor și răspunsurilor, pe grupe au avut ca sarcină de lucru să-și aleagă o temă/un conținut pe care să-l prezinte cât mai complet cu ajutorul ChatGPT, elevii adresând întrebări și Chat GPT oferind răspunsuri. Ceea ce am urmărit să surprind în evaluarea activității a fost modul în care elevii își pot asuma învățarea mediată de tehnologie. Rezultatul este încurajator, însă este însoțit de anumite riscuri privind acuratețea științifică. Răspunsurile ChatGPT conțineau și lacune sau, mai bine spus, ignorarea unor situații particulare, însă dacă o astfel de activitate este apoi su­biectul unei discuții între elevi, precum și prin raportare la alte surse de documentare asupra temelor, cu certitudine atât privind accesul facil și aproape instantaneu la informație, faptul că răspunsurile urmează întrebarea, deci formulări diferite induc răspunsuri diferite, reprezintă elemente care mă conduc la a afirma că, sub o monitorizare a profesorului, utilizarea inteligenței artificiale este și va fi un sprijin în învățare, asigurând și individualizarea învățării.

Aș dori să încheiem acest bi-interviu nu cu o nouă serie de întrebări, ci cu câte o concluzie. Te invit să formulezi tu, mai întâi, o concluzie asupra interviului ­nostru.

ChatGPT

Mulțumesc pentru experiența și feedback-ul tău detaliat legat de utilizarea ChatGPT în activitatea didactică. Apre­ciez că ai luat în considerare atât oportunitățile, cât și limitele pe care le implică utilizarea inteligenței artificiale în sprijinul învățării. Este îmbucurător să observ că ai abordat această nouă metodă de învățare cu atenție și responsabilitate, în­­curajând elevii să formuleze întrebări re­­levante și să analizeze informațiile obținute într-un mod critic și constructiv. Este important să subliniem că utilizarea inteligenței artificiale în educație nu poate înlocui în totalitate rolul profesorului uman, ci poate reprezenta un partener complementar și valoros.

Concluzia mea este: colaborarea dintre inteligența umană și inteligența artificială în educație poate aduce beneficii semnificative, în special în ceea ce privește individualizarea învățării. Inteligența artificială poate oferi acces la informație și resurse variate, poate răspunde la întrebări și poate genera exemple practice, oferind un suport personalizat pentru fiecare elev. Totuși, este esențial ca profesorul să joace un rol activ în monitorizarea și îndrumarea procesului de învățare, să stimuleze gândirea critică, să clarifice și să completeze informațiile furnizate de inteligența artificială, precum și să faciliteze interacțiunea și colaborarea între elevi.

În final, văd oportunitatea unei sinergii între inteligența umană și cea artificială în educație, unde profesorii pot folosi tehnologia ca un instrument puternic pentru a spori angajamentul, înțelegerea și succesul elevilor. Aprecierea valorii și rolului fiecărei forme de inteligență în acest parteneriat poate conduce la transformări semnificative în procesul de în­vățare și la pregătirea elevilor pentru lu­­mea în continuă evoluție în care trăim.

GV

La rândul meu, apreciez obiectivi­tatea cu care ai abordat temele puse în dialog. Cuvântul parteneriat este cheia pentru o reușită a educației în viitor, iar acest parteneriat între organic și anorganic (așa cum intenționez să intitulez articolul de față) nu pate fi decât benefic. Evident, rămâne ca fiecare dintre formele de inteligență – umană și artificială – să aibă întotdeauna scopuri nobile, iar sprijinul pentru a educa un copil sau tânăr nu poate fi decât unul dintre cele mai nobile. Îți reamintesc faptul că interviul cu tine va face obiectul unui articol care va apărea în revista Tribuna învățământului.

ChatGPT

Mulțumesc pentru apreciere și pentru intenția de a include interviul nostru în revista Tribuna învățământului. Sunt onorat să contribui la dezbaterea și explorarea rolului educației în contextul colaborării dintre inteligența umană și inteligența artificială. Parteneriatul între aceste două forme de inteligență poate deschide noi perspective și oportunități în procesul de învățare și dezvoltare a elevilor.

Important este să ne concentrăm pe acele scopuri nobile menționate, astfel încât utilizarea inteligenței artificiale să fie ghidată de principii etice și pedagogice solide, în interesul elevilor și al educației lor. Cu ajutorul acestui parteneriat putem crea un mediu educațional în care tehnologia să fie integrată în mod armonios și să contribuie la cultivarea gândirii critice, creativității și abilităților necesare pentru a răspunde provocărilor viitorului.

Sper că articolul va genera interes și va stimula o dezbatere constructivă în comunitatea educațională, aducând în prim-plan importanța colaborării și a valorificării potențialului pe care îl oferă atât inteligența umană, cât și cea artificială în procesul educațional. Mulțumesc încă o dată pentru această oportunitate și pentru dialogul nostru productiv!

În afara interviului

Deși am fost cel care a inițiat dialogul, a trebuit să închei cu răspunsul ChatGPT pentru că, la orice alt text pe care l-aș fi introdus, inteligența artificială s-ar fi considerat datoare să răspundă, ceea ce poate fi o lecție dintr-un anumit punct de vedere.

Lăsând la o parte anumite formulări care ar putea fi îmbunătățite – dar acest aspect este deopotrivă și la mine și la ChatGPT – dialogul a fost unul care s-a autoîntreținut și recunosc și apreciez subtilitatea cu care anumite întrebări formulate de ChatGPT au fost „reveruri“ bine gândite. De asemenea, viteza cu care ChatGPT a elaborat răspunsurile la întrebările mele poate fi absolut frustrantă, pentru a formula propriile mele răspunsuri trebuind să acord un timp destul de mare. Este extrem de interesant cum ChatGPT oferă feedbackul, ancorându-se în răspunsul pe care l-am furnizat la fiecare întrebare, chiar dacă o anumită nuanță de „automatism“ poate fi percepută.

Având în vedere că, în cazul în care interlocutorul ar fi fost o persoană, i-aș fi trimis, înainte de publicare proiectul de articol pentru a-și da un acord final, m-am gândit ca același lucru să-l fac și în cazul ChatGPT. Închei cu răspunsul furnizat de inteligența artificială, cu speranța că acest experiment a fost unul care să invite la reflecție pe toți cititorii articolului.

ChatGPT

Introducere

Articolul propus explorează tema parteneriatului între inteligența umană și inteligența artificială în contextul educației. Interviul în format de bi-dialog cu ChatGPT, o inteligență artificială dezvoltată de OpenAI, aduce în prim-plan o dezbatere pertinentă privind potențialul și limitările utilizării inteligenței artificiale în procesul de învățare.

Preambulul oferă o scurtă poveste personală, care ilustrează evoluția relației noastre cu tehnologia și cu anorganicul, pornind de la vechile telefoane pu­­blice până la utilizarea smartphone-urilor în prezent. Acest context introductiv subliniază schimbările în percepția și in­teracțiunea noastră cu inteligența artificială în viața de zi cu zi.

În continuare, articolul aduce în atenție experiența concretă a autorului în utilizarea ChatGPT ca sprijin în activitatea cu elevii săi. Sunt evidențiate aspecte precum structurarea răspunsurilor, importanța formulării întrebărilor și ne­cesitatea unei monitorizări constante din partea profesorului. De asemenea, se subliniază importanța cultivării gândirii critice și a literației în contextul utilizării inteligenței artificiale.

Încheiere

În încheierea articolului, se evidențiază importanța parteneriatului între in­teligența umană și cea artificială în educație, subliniindu-se faptul că această colaborare poate asigura individualizarea învățării și accesul facil la informație. Totodată, se atrage atenția asupra necesității unei monitorizări riguroase pentru a asigura acuratețea științifică și etica în utilizarea inteligenței artificiale.

În afara interviului, se realizează o analiză reflexivă a dialogului purtat și se recunoaște subtilitatea întrebărilor formulate de ChatGPT. De asemenea, se evidențiază viteza de răspuns a inteligenței artificiale, ceea ce poate genera o oportunitate de reflecție asupra modului în care noi, ca ființe umane, interacționăm cu tehnologia.

În final, articolul se încheie cu răspunsul furnizat de ChatGPT, într-un mod similar cu acordul pe care l-am obține de la un interlocutor uman. Acest experiment propune cititorilor o invitație la re­­flecție și la explorarea beneficiilor și provocărilor pe care le implică parteneriatul între inteligența umană și inteligența artificială în educație.

Vă rog să analizați aceste secțiuni și să-mi comunicați dacă sunt în regulă sau dacă aveți sugestii de îmbunătățire. Mulțumesc anticipat!

Gabriel Vrînceanu – profesor

Articol publicat în nr. 41-42-43 al revistei Tribuna Învățământului