Noul an școlar nu începe sub cele mai bune auspicii. Pe plan extern, foarte aproape de noi, există un conflict armat, care pune pe gânduri toată Europa și nu numai. Pe plan intern, unii afirmă că sunt semne de revigorare economică, despre care alții spun că sunt foarte firave și că nu merită a fi luate în considerare. Acest climat ambiguu se manifestă și în învățământ. Nimeni nu știe ce se va întâmpla în următorii ani. Nu există o strategie pe o perioadă mai îndelungată. Totul se rezumă la prezent.
Anul școlar începe cu două controversate de­cizii, care au fost anunțate în perioada vacanței. Prima se referă la manualele în format pe hârtie și format digital pentru clasele întâi și a doua, care a bulversat editurile. Reprezentanții acestora au cata­lo­gat licitația pentru aceste manuale drept „o catas­trofă adminis­trativă”. Ei afirmă că schimbarea rezultatelor finale ale evaluărilor ofertelor depuse, sub niște „scu­ze politi­coase”, ascunde o eroare, deloc nevino­vată, care ar trebui să fie anchetată de DNA. Reprezen­tanții Federației Editurilor din România (FER) sem­na­lează că nu au putut identifica identitatea evalua­torilor acestor manuale însoțite de suport di­gi­tal, evaluatori care au înlăturat, în mod dubios, edituri care au respectat cerințele din caietul de sarcini. Ei mai acuză ministerul pentru: nerespectarea terme­nelor calendaristice; păstrarea ca prioritate a prețu­lui de dumping, și nu a calității manualelor; deter­minarea câștigătorilor în urma unor calcule gre­șite ale punctajelor de evaluare; pentru utilizarea în eliminarea unor edituri a unor criterii neexisten­te în caietul de sarcini sau pentru că au oferit manuale prea bune, la nivel european. În opoziție, ministerul „se apără” acuzând editurile că pun interesele finan­ciare înaintea intereselor elevilor. Cei mai realiști, care au trecut prin numeroasele reforme din învățământ, spun că elevii din clasele întâi și a doua nu vor avea manualele în prima zi de școală, ci, în cel mai bun caz, în semestrul II. Vom vedea.
A doua decizie se referă la organizarea în primă­vară a celei de-a treia sesiuni de bacalaureat. În plan politic, cei din Opoziție susțin că măsura este urmarea presiunii celor din învățământul superior, care în anii din urmă nu au mai avut suficienți candidați, în timp ce Ministerul Educației, respectiv ministrul Remus Pricopie, afirmă: „Nimeni din fosta guvernare nu s-a gândit ce se va întâmpla cu sutele de mii de absolvenți de liceu care nu trec examenul de bacalaureat. Ce se întâmplă cu ei? Ce opțiuni au ei și ce face statul pentru a le oferi o alternativă? Îi lăsăm să devină o problemă socială doar pentru că n-au reușit să treacă un examen?” Că acest „un examen”, singurul care a mai supra­viețuit (pseudo)reformelor din învățământ, a fost dus în derizoriu este o realitate și nu mai este nevoie de alte sesiuni de BAC pentru ca acest fapt să fie confirmat. Decizia nu face decât să accen­tueze lipsa de credibilitate a bacalaureatului. Că importanța acestui examen s-a redus, până la punerea în discuție a desființării lui, se vede și din solicitarea unor unități de învățământ superior de a înscrie ca „studenți” și absolvenți de liceu care nu au trecut bacalaureatul. Adevărul este că decizia vrea să amâne o problemă socio-economică gravă, și anume lipsa locurilor de muncă, pe care campania de privatizări care ne-a fost cerută cu orice chip nu a putut să o rezolve. Dacă s-ar compara subiectele actuale cu cele din urmă cu trei decenii și având în vedere rezultatele, s-ar putea spune că o singură sesiune de BAC este suficientă. Pentru elevii din ziua de azi, pe care învățatul nu-i mai interesează, dar nici nu mai au motivația necesară din partea noii democrații capitaliste, chiar dacă s-ar organiza sesiuni de BAC „fără număr”, rezultatele ar fi ace­leași. Elevii își aleg din noua societate alte modele decât cele „cu carte”. Din cauza nevoilor zilnice ale vieții mulți elevi sunt nevoiți, unii chiar din gimna­ziu, să efectueze munci necalificate și plătite la negru. Este aceasta o plăcere pentru elevi sau este o formă de exploatare? Este aceasta o „libertate de­mo­cratică”? Este mai benefic pentru viitorul ele­vilor să muncească de la o vârstă fragedă, în loc să învețe cu seriozitate? Răspunsul este dificil, plin de subiectivitate și depinde de mentalitatea și tradițiile fiecărui popor.
Având în vedere ce s-a întâmplat în ultimul sfert de secol, reformele vor continua fie că sunt sau nu necesare și vor fi introduse „prin forța democrației” care ne-a fost trasată pentru a fi urmată. Pentru noul an școlar, sănătate, încredere și răbdare tutu­ror celor implicați în sistemul de învățământ. În rest, vorba poetului, reformele „bucuroși le-om duce toate”.
Prof. Florea COSTACHE,
Liceul Teoretic Mihail Sadoveanu, București