Alisa în Țara Oglinzii Retrovizoare. Alisa cât cuprinde

28

Alisa în Țara Oglinzii Retrovizoare. Alisa cât cuprinde.

Vorbeam luna trecută despre familiaritatea complice a unui public matur cu cărți pentru copii care girează sintagme, aluzii, metafore, toposuri, teme etc., folosite în literatura pentru adulți. Cărțile referențiate pot fi, desigur, mai „mainstream“ sau mai obscure, dar în ambele cazuri mizează pe reacția „pavloviană“ a cititorului la sintagmele, aluziile, metaforele, toposurile și temele respective. Cartea pentru copii, invocată mai discret sau mai concret, devine astfel un ingredient de neignorat în rețeta cărții pentru adulți. „Ingredientul“ cel mai frecvent folosit în astfel de situații – în cantități variind de la alchimicul „vârf de cuțit“ până la generosul „cât cuprinde“ – pare să fie cel extras din cărțile lui Lewis Carroll despre Alisa. 

În cel aproape un secol și jumătate de ficțiune care a urmat publicării lor, „Alisele“ lui Carroll sunt invocate cu o frecvență susținută, confirmând amprenta pe care au lăsat-o asupra unor generații succesive de scriitori și cititori. În recenta carte a lui William Gibson, Agency (2020), autorul apelează la figura carrolliană a Motanului de Cheshire din Țara Oglinzii pentru a descrie o iluzie optică – Her eyes and… lips seemed to float there, a disembodied Cheshire goth (William Gibson, Agency, Penguin Books Limited, 2020, p. 35) – sugerând pe această cale neliniștitoarea imaterialitate a corpului uman într-un iminent spațiu virtual.

În romanul Catfishing on CatNet (2019) de Naomi Kritzer, apare entitatea virtuală CheshireCat, o formă de inteligență artificială care administrează rețeaua CatNet. Motanul de Cheshire al lui Carroll fascinează prin statutul său paradoxal. Dispare când vrea, începând din vârful cozii, până când din el rămâne doar zâmbetul, care adastă independent în aer, făcând-o pe Alisa să remarce că, deși a văzut adesea o pisică fără zâmbet, nu a mai văzut niciodată un zâmbet fără pisică. Oamenii de știință nu au ezitat să preia acest paradox, inventând formula „Motan de Cheshire cuantic“ pentru a descrie situația paradoxală, nou-descoperită la nivel subatomic, în care o particulă este separată temporar de una dintre proprietățile ei fizice (Tobias Denkmayr et al., Observation of a quantum Cheshire Cat in a matter-wave interferometer experiment în Nature Communications, 29 iulie 2014 (https://www.nature.com/articles/ncomms5492).

Tot la o figură din Țara Oglinzii recurge și Tade Thompson (autor anglo-nigerian), în romanul Rosewater (2018), când vrea să infuzeze atmosfera cu doza de suprarealism necesară ambalării optime a mesajului: She smiles, and with her wide mouth it reminds me of something I read in a book. If the ends of her smile reach all the way around her head, will the top fall off? Through the Looking Glass. Lewis Carroll. I am definitely through the looking glass here (Tade Thompson, Rosewater, Orbit, 2018, p.222). Aici referința este la Humpty Dumpty, oul antropomorf (sau omul ovomorf?) a cărui fragilitate îi provoacă Alisei o constantă stare de anxietate, exacerbată atunci când personajul zâmbește larg și colțurile gurii amenință să i se întâlnească la spate, secționându-l fatal și iremediabil. Aluzia la Lewis Carroll semnalează în acest caz atât anxietatea personajului care observă zâmbetul, cât și vulnerabilitatea personajului care zâmbește fără să știe ce pericole îl amenință.

Alisa în Țara Oglinzii Retrovizoare. Alisa cât cuprinde.

Materialul carrollian este asimilat și prelucrat copios și în cărțile autorului britanic contemporan Jeff Noon, ale cărui romane sunt atribuite genurilor cyberpunk și urban phantasy. Într-un interviu din revista Asociației Britanice de Science Fiction (BSFA), Noon mărturisește fără rețineri că este atât de „îmbibat“ de lecturile poveștilor cu Alisa, încât referințele recurente la ele se manifestă „spontan“ în cărțile lui (Andrew M. Butler, The Quality of the Afterlife: an interview with Jeff Noon, Vector, ianuarie/februarie 2004, p. 12.). În Vurt (1993) aceste referințe sunt esențiale pentru structura și funcționarea romanului. Restaurantul Slithy Tove (sintagmă preluată din poemul în limba „oglindeză“ Jabberwocky) este spațiul unde converg lumea reală și cea psihedelic-virtuală. Ușa localului este păzită de un corpolent iepure alb, purtând mănuși albe și un ceas de buzunar care arată ora trei (foarte probabil momentul în care Alisa își începe descinderea în Țara Minunilor). După ce iepurele îi scanează cartela, protagonistul romanului Vurt tastează codul de acces și intră în restaurant printr-o galerie de pământ flancată de rafturi pe care se află borcane de gem. Galeria iepurelui, prin care cade Alisa în Țara Minunilor, are și ea rafturi pe pereți, iar Alisa, în lenta ei cădere, chiar culege de pe un raft un borcan (gol) de gem de portocale.

În cartea lui Noon, aluziile la poveștile cu Alisa se țin lanț. Ajuns în restaurant, protagonistul se întâlnește cu o variantă a Motanului de Cheshire – the Game Cat. Acesta este maestrul de ceremonii și totodată mesagerul nivelului Vurt, a cincea, și cea mai înaltă, dintre stările de existență pură înregistrate în carte, nivel pe care Game Cat îl numește… Alice! Iar în miezul acestui nivel doarme somptuos misterioasa „Miss Celia Hobart“ (Celia este anagrama numelui Alice), din al cărei vis emană toate personajele cărții și acțiunile lor,  la fel cum, în Țara Oglinzii, personajele (cu excepția Alisei) există doar pentru că le visează Regele Roșu. Dacă acesta s-ar trezi, ele ar înceta să existe. Iar când lucrurile devin prea bizare până și pentru bizarul Game Cat, comentariul acestuia reiterează celebra replică a Alisei din Țara Minunilor – curiouser and curiouser – în efortul de a face limba să țină pasul cu psihomorfoza spațiului pe care încearcă să-l redea.

O variantă modificată, dar congruentă cu originalul, a Alisei devine personaj central în romanul din 1996 al lui Noon, Automated Alice. Într-un interviu din 2017 (Joel Cunningham, My travels with Alice: How Lewis Carroll Inspired the Mad Genius of Jeff Noon, The B&N Sci-Fi and Fantasy Blog, 31 iulie 2017 (https://www.barnesandnoble.com/blog/sci-fi-fantasy/lewis-carrollinspired-mad-genius-jeff-noon/), autorul mărturisește că titlul i-a fost inspirat de citirea eronată a cuvintelor Annotated Alice pe coperta cărții lui Martin Gardner, faimosul exeget al Aliselor (Martin Gardner, The Annotated Alice: Alice’s Adventures in Wonderland & Through the Looking Glass by Lewis Carroll, Illustrated by John Tenniel (1960), New York, Bramhall House. Alisa „automatizată“ ajunge în dimensiunea alternativă urmându-l (împreună cu păpușa ei, Celia!) pe papagalul mătușii Ermintrude prin cadranul unei pendule. Această lume este o versiune futuristică a orașului Manchester, din care însă nu lipsește un motan evanescent, modelat după cel de Cheshire.

Articol de Florin BICAN, scriitor

Articolul integral poate fi citit în numarul 6-7, serie nouă, al revistei Tribuna învățământului.