Adolescența poate fi numită perioada de căutare și construire a propriului sens, fapt concretizat prin răspunsurile pe care adolescentul încearcă să și le dea la întrebări de genul: „Cine sunt eu?“, „Ce fac acum“, „Unde vreau să ajung?“, „Ce vreau să devin?“ etc. Adolescentul este interesat în primul rând să se regăsească, să se schimbe sau să se compare pe sine cu ceilalți.
Adolescența poate fi numită perioada de căutare și construire a propriului sens, fapt concretizat prin răspunsurile pe care adolescentul încearcă să și le dea la întrebări de genul: „Cine sunt eu?“, „Ce fac acum“, „Unde vreau să ajung?“, „Ce vreau să devin?“ etc. Adolescentul este interesat în primul rând să se regăsească, să se schimbe sau să se compare pe sine cu ceilalți.
Întrebări de genul „Ce profesie vrei să-ți alegi?“, „Ce facultate vrei să urmezi?“, „Unde vrei să lucrezi după ce termini studiile?“ își capătă abia acum conturul. Adolescența aduce cu ea acea dorință a individului de a-și depăși propria copilărie, de a nu mai fi dependent de părinți și de a-și răspunde la întrebări legate de viitoarea viață de adult. Identitatea personală capătă noi valențe, deoarece este influențată de părinți, prieteni sau comunitatea/vecinătatea cu care individul intră în contact. Se face posibilă crearea unor identități ce fie completează, fie încearcă să „expliciteze“ instabilitatea sinelui (criză de identitate). Adolescența reprezintă și perioada propulsării în social, nivelul expectațiilor sociale, a diversității cerințelor pentru relațiile interpersonale sunt mult mai intense decât cele prezente la celelalte vârste; în esență, adolescența este perioada confruntării dintre valorile sociale și realitatea socială.
Performanța joacă un rol important în dinamica motivațională. Ea este și o consecință a motivației, deoarece cu cât un elev este mai motivat, cu atât performanța sa va fi mai bună. Un elev motivat va persevera mai mult, va utiliza strategii de învățare adecvate, care îi vor influența performanța.
Problema alegerii profesiei debutează în jurul vîrstei de patru sau cinci ani, de la întrebarea „Tu ce vrei să te faci când o să fii mare“? În şcoala gimnazială se pune problema dezvoltării interesului elevului pentru o anumită profesie şi a pregătirii în vederea unei orientări (astfel, se face un prim pas în alegerea unei forme de continuare a studiilor).
Mai târziu, în adolescență, una dintre cele mai importante decizii pe care orice adolescent trebuie să o ia este aceea a alegerii carierei. Pe parcursul celor patru ani de liceu se va gândi şi răzgândi de nenumărate ori, pe măsură ce îşi descoperă noi abilităţi şi preferinţe, pe măsură ce strânge informaţii mai mult sau mai puţin relevante despre un anumit domeniu sau profesie. Alegerea carierei reprezintă procesul prin care elevii își conturează o direcție de carieră, își stabilesc scopuri și obiective în legătură cu propria carieră și inițiază acțiuni în vederea atingerii acestor scopuri sau obiective. Planificarea carierei nu reprezintă o acțiune singulară, ci un proces continuu de ajustare a scopurilor de carieră la caracteristicile personale și la oferta educațională și ocupațională aflate în continuă dezvoltare. Eficiența acestui proces depinde, într-o mare măsură, de abilitățile pe care le dobândesc elevii în următoarele domenii de competență:
a) autocunoaștere – explorarea și structurarea informațiilor despre sine în vederea dezvoltării conceptului de sine; b) explorare educațională și ocupațională, colectarea informațiilor despre oportunitățile educaționale și ocupaționale; c) decizie de carieră – alegerea unei cariere; d) promovare personală – sistematizarea și prezentarea informațiilor despre abilități, interesele și experiențele educaționale și profesionale proprii în vederea atingerii scopurilor de carieră.
În alegerea și dezvoltarea carierei, un tânăr adolescent trebuie să parcurgă următorul traseu:
Punctul de plecare în alegerea carierei îl constituie autocunoașterea, adică o bună conștientizare a trăsăturilor de personalitate. Reprezintă o componentă esențială în procesul de planificare a carierei și, de cele mai multe ori, constituie primul pas în acest proces. Autocunoașterea se referă la explorarea și structurarea informațiilor despre propria persoană în vederea conturării concepției de sine a individului. Autocunoaşterea reprezintă un produs al maturizării şi diversificării experienţelor sinelui în contact cu lumea şi un proces discontinuu de acumulări, restructurări, adaptări reciproce ale individului la realitatea socială.
Pentru realizarea autocunoașterii de către un individ, acesta va utiliza întrebări cum ar fi: Cine sunt? Ce pot face? Ce vreau să fiu? Ce mă motivează? Ce trebuie să fac? Cum să ajung acolo? Răspunsurile date acestor întrebări permit identificarea aptitudinilor, identificarea punctelor slabe și a capacităților dezvoltate până în prezent, identificarea valorilor și a intereselor personale. Informațiile despre sine cele mai relevante pentru planificarea carierei sunt:
Interesele – Constituie unul dintre cele mai importante elemente pentru decizia în carieră. Interesele reprezintă preferințele cristalizate ale unei persoane pentru anumite domenii de cunoaștere sau de activitate.
Interesele corespunzătoare celor șase tipuri de personalitate sunt:
– interesele realiste (R) – reprezintă tendința individului de a se orienta spre activități care presupun manipularea obiectelor, mașinilor și instrumentelor;
– interesele investigative (I) – presupun preferințe pentru cercetare și investigare sub diverse forme și în cele mai diverse domenii;
– interesele artistice (A) – se manifestă prin preferințe pentru activitățile care presupun o rezolvare creativă și oferă posibilitatea de autoexpresie;
– interese sociale (S) – presupun orientarea spre activități care necesită relaționare interpersonală;
– interese antreprenoriale (E) – se manifestă prin preferința pentru activități care presupun inițiativa și posibilitatea de coordonare a activității personale sau de grup;
– interese convenționale (C) – presupun preferința pentru activități care necesită manipularea unor date sau obiecte într-un cadru organizat și definit.
Valorile – Reprezintă convingerile bazale ale unei persoane referitor la ceea ce este important în viață, în relațiile interpersonale și în muncă.
Valorile sunt surse motivaționale ale standardelor individuale de performanță într-un domeniu de activitate. Acestea pot fi: responsabilitatea, inițiativa, confortul, mediul familial plăcut, timpul liber, banii, frumosul etc.
Valorile sunt aspecte importante în alegerea carierei. La fel ca și interesele, valorile sunt un fel de grile prin care oamenii analizează și interpretează oportunitățile de carieră.
Aptitudinile și deprinderile – Aptitudinea reprezintă potențialul unei persoane de a învața și de a obține performanță într-un anumit domeniu. Pentru ca aptitudinea să se manifeste în performanță, ea trebuie să se dezvolte prin învățare și exersare. În acest fel, pe baza aptitudinii, elevul dobândește abilități, care prin aplicarea în practică și prin exersare devin apoi deprinderi. Acest proces permite transformarea aptitudinii din potențial în performanță și explică astfel rolul învățării și al exercițiului în dezvoltarea deprinderii.
Instrumente pentru identificarea aptitudinilor – în afara testelor psihologice, care pot fi utilizate doar de către specialiștii în domeniu, aptitudinile pot fi identificate prin două modalități:
a) Inventarierea activităților pe care o persoană știe sau poate să le facă cel puțin la un nivel mediu și fără a depune un efort deosebit.
b) Completarea unor chestionare destinate în mod special identificării aptitudinilor. În general, deprinderile și abilitățile sunt transferabile, însă diferă gradul de transferabilitate care este dat de generalitatea lor. Cele mai cerute abilități de către angajatori sunt: de comunicare, interpersonale, de planificare și rezolvare de probleme, de utilizare a tehnologiilor informatice, de investigare, de manipulare, dar și abilitățile fizice.
După analiza propriilor abilități și dorințe, individul trece la confruntarea acestor imagini cu realitatea. Următorul pas îl constituie realizarea unui plan de carieră. În realizarea acestui plan, individul va ține seama de cerințele angajatorilor, de competențele solicitate de aceștia și de propriile resurse, abilități și capacități. Principalii factori care condiționează alegerea profesiei, și anume: mediul familial, școlar, potențialul aptitudinal și nivelul de inteligență, acționează într-o strânsă legătură asupra deciziei de alegere a carierei tinerilor.
Alegerea carierei la adolescenți este o problemă şi o acţiune complexă, de o importanță majoră pentru societate, în măsura în care, în funcție de deciziile acestor tineri, piața muncii de mâine are asigurată forţa de muncă şi specialiştii.
Prof. Sonia Florentina ALEXE,
Grădinița nr. 268, București
