Harvard. Harvard College, mai precis.

Pe românește, excelență în stare pură. Referință educațională academică de clasă. Top 3 universitar zeci de ani la rând. Retortă de cunoaștere și caractere validată în timp, inclusiv pe criteriul esențelor tari ce stau în flacoane mici. Metrica incontestabilă, la zi, procentul candidaților admiși în seria 2021-2025 (Class of 2025): 3,43% – recte, 1.968 admiși din 57.435 de aplicanți (record de aplicanți, în condițiile în care numărul acestora s-a situat în jur de 35.000, cel puțin în deceniul 2010-2020).

Pentru că – vrem-nu vrem, ne place-nu ne place, ne convine ori nu – esențele tari stau în flacoane mici. Elitele – instituționale ori individuale – există, pur și simplu, și ele, statistic, pe o distribuție „normală“-clopot al lui Gauss a performanței, au fost, sunt și vor fi dincolo de „două-trei deviații standard“ la dreapta mediei acestei performanțe. Dacă, așa cum ne învață statistica, aproximativ 95% din populațiile distribuite normal se manifestă între două deviații standard de-a stânga și de-a dreapta mediei, atunci diferența până la 100% rămâne de 5%. Pe din două, peste „două deviații standard la dreapta mediei“ rămân 2,5% din populație.

Esențele tari stau în flacoane mici.

Vrem-nu vrem, ne place-nu ne place, ne convine ori nu.

Mutatis mutandis…

Colegiul Național „Frații Buzești“ Craiova.

Și toate celelalte, din aceeași clasă.

Colegiile noastre naționale, adică, validate centenar (subliniez accentul validării (cvasi)-centenare). Au fost, sunt și în mod cert vor fi „flacoanele mici“ prevalent depozitare ale „esențelor tari“, adică ale devenirii de început a elitelor nației noastre. Luați la rând absolvenții acestora și veți ști ce spun. În această constelație a excelenței – consacrate ori așteptate în mod firesc de la fiecare colegiu în parte –, Alianța Colegiilor Cente-nare reunește o parte consistentă a subiectului colectiv al argumentului meu din acest text.

Deloc întâmplător, am exemplificat clasa prin Colegiul Național „Frații Buzești“ Craiova. Mulți dintre cei care citiți acest text o puteți face din propria perspectivă de liceene/liceeni, numind colegiul vostru centenar de suflet. Eu am absolvit acest liceu în 1980 – și am făcut-o foarte bine, nu bine – la vremea când profesori din alt film, precum de curând-ridicatul–la-stele, pururi luminată fie-i memoria, Ștefan Brânzan (fizică), ori dr. Marian Barbu (română) – M.B. mi-a fost profesor – setau Nordul corect al busolei menirii de profesor. Douăzeci de ani mai târziu, în 1999, am absolvit și una dintre școlile Universității citate la în-ceput. Și timp de aproape douăzeci de ani după, în răstimpul 2000-2019, am predat într-un program de vară al școlii pe care am absolvit-o. Așa încât pot pune în Agora, acum, gândul meu privind menirea Cole-giilor Centenare în secolul XXI.

Eu văd Colegiile Centenare ca pe veritabile universități in nuce, școli de clasă croite pe principii fundamental universitare, deopotrivă accesibile dar și riguroase, așa cum educația acade-mică o cere, menite să crească, să modeleze și să șlefuiască vârfurile genera-țiilor aflate la începuturile adolescenței lor, oferind acestora arhitecturi curricu-lare de top, pe măsura performanței așteptate de la viitorii profesioniști și lideri de elită ai României.

În cultura învățământului liceal de la noi, colegiile noastre centenare sunt in-dividualizate limpede, fără echivoc, mărci consacrate ale performanței au-tentice. E un moment excepțional acum, deosebit de propice, pentru ca etosul numelui transformat în renume să treacă pe nivelul său următor, redefinit de arhitecturi curriculare de secol XXI pentru Colegii Centenare de secol XXI.

Cum ar putea arăta aceste arhitecturi curriculare?

Ca să zic așa, n-am găsit referință mai potrivită decât… Harvard.

Iată de ce.

Aspectul fascinant al oricărei construcții curriculare armonioase este cel al dinamicii interne inerent intense între componente mereu polare între ele, componente ce generează prin definiție tensiuni reciproce de fond și cer reconcilieri principiale asumate ca atare. Iată câteva astfel de dileme filosofice, enunțate pentru studiul de caz al istoriei ofertei curriculare Harvard, dar cu siguranță adevărate per se, dincolo de universul H:

What does it mean to be broadly educated? What skills, knowledge, and habits of thought have general and lasting value? Given the diversity of students’ abilities and preparation for college work, is it possible to set a standard of academic achievement for all students? Should the undergraduate curriculum give free play to the intellectual interests of faculty and students, or should educational choices be guided by common and specific goals?

Ce înseamnă a fi educat, în sens larg? Ce deprinderi, cunoștințe și rutine de gândire au valoarea generală, perenă? Dată fiind diversitatea abilităților studenților și pregătirea lor pentru munca intelectuală în colegiu, este posibilă stabilirea unui standard al rezulatelor academice pentru toți studenții? Ar fi bine ca modelul curricular să dea mână liberă intereselor intelectuale ale profesorilor și studenților sau ca opțiunile educaționale să fie ghidate prin obiective comune și specifice?

Vi se par cumva temele deschise enunțate mai sus inaplicabile unei conversații despre arhitecturi curriculare de secol XXI pentru Colegii Centenare de secol XXI? Mie nu, deloc. Dimpotrivă!…

Pentru Harvard College, numele constructului curricular ce dă răspunsuri întrebărilor de mai sus – atât prin arhitectura de ansamblu, cât și prin cursurile specifice fiecărei arii de învățare în parte – este General Education program. Gen Ed.

De aici puteți porni să explorați universul Gen Ed, potrivit propriilor preferințe și interese. Pentru că arhitectura curriculară este, în opinia mea, cromozomul critic necesar unei schimbări sănătoase de paradigmă a sistemului public al Educației în România, voi folosi sintagma cu care Universitatea Harvard caracterizează această componentă acade-mică fundamentală pentru pregătirea studenților săi: transformarea curriculară este piatra unghiulară a transformării Școlii ca sistem.

The Program in General Education is the cornerstone of the Harvard College curriculum. Focusing on urgent problems and enduring questions, Gen Ed courses are unusually explicit in connecting the subjects you study to the people you will become and the world beyond the classroom. Transcending disciplinary divisions, they demonstrate the value of embedding what you will learn in your concentrations within the broader context of the liberal arts.

Pe românește:

Programul de Educație Generală este piatra unghiulară a curriculumului oferit de Harvard College. Fiind focalizate deopotrivă pe probleme urgente, dar și pe întrebări mereu actuale (de fond, esențiale), cursurile Gen Ed sunt neobișnuit de explicite în a conecta subiectele pe care le studiați cu oamenii care veți deveni și cu lumea de dincolo de sala de clasă. Depășind segmentările disciplinare, ele demonstrează valoarea încorporării organice în ariile voastre de concentrare a contextului generos, larg, al artelor liberale.

de Marian STAȘ – profesor

Articolul integral poate fi citit în revista Tribuna Învățământului nr. 18-19 – iunie/iulie 2021.