Activități cu rost în Școala Altfel la Școala Gimnazială ,,Mircea Sântimbreanu” București
Ce mai fac profesorii în Săptămâna Altfel? Cum mai poate fi menținută atenția copiilor la astfel de activități? Ce este eficient și de folos în educația elevilor astfel încât ei să deprindă mai multe competențe de viață? Plantări de arbori, vizite la muzee, mall, excursii costisitoare? Lecții despre prevenirea violenței și a consumului de substanțe nocive? Cum le facem însă pentru ca ele să aibă cu adevărat efect asupra copiilor, să ajungă la mintea și la sufletul lor?
Am întrebat-o pe prof. dr. Alina Karina Nițu, de la Școala Gimnazială ,,Mircea Sântimbreanu”, cum reușește în fiecare an să aducă în fața elevilor ei profesioniști de la care elevii să aibă de învățat. Cu minimum de resurse financiare, dar cu maximum de investiție în creativitate, energie bună și efecte pe termen lung.

„Că le numim Școala verde sau Săptămâna altfel, n-are a face pentru că au devenit tot una. Se cheamă programe naționale, cu anumite impuneri și reguli, dar fiecare școală poate alege perioada de desfășurare și fiecare cadru didactic are libertatea să-și stabilească activitățile. Ca orice „treabă” românească și asta se face „românește”. Adesea, pe hârtie. De când au fost inițiate, le-am organizat cu mare entuziasm și risipă de resurse de toate felurile. Pentru mine, sunt două săptămâni epuizante și în ultima vreme m-aș cam lipsi de ele, mai cu seamă că trebuie să te descurci pe cont propriu, pe unii copii nu-i interesează nimic, în ciuda strădaniilor, pentru alții e doar o vacanță prelungită și tot așa.
Iar dacă în acest peisaj pestriț se petrec tot felul de activități – de la descinderi picarești prin Dubai ori cine știe pe unde, până la stat doar pe-acasă – noi am făcut activități când mai cuminți, când mai năstrușnice.
Managementul timpului din persectiva unui sociolog și specialist în Resurse Umane
Săptămâna aceasta, am discutat despre gestionarea timpului, în cadrul unui atelier susținut de un tânăr excepțional, Iulian Truşcă, lector al Fundației Calea Victoriei, sociolog, specialist în HR și Științe administrative. Le mulțumesc din toată inima, în nume personal, dar și în numele copiilor mei, pentru disponibilitate, pentru profesionalism și pentru neobosita strădanie de a scoate la lumină ceea ce contează, atât Fundației, cât și domnului Iulian Trușcă, nutrind convingerea că toți am avut de învățat ceva esențial din această întâlnire.
Tradiții în vestimentația populară cu o specialistă în etnografie
Apoi am avut „Lecția de tradiție”, predată de Madalina Cojocariu, jurist de formație, etnograf de vocație, autoare a numeroase studii dedicate portului popular românesc, doctorand în Studii culturale. Invitata Consiliului Elevilor ne-a dăruit o perspectivă neprețuită asupra identității noastre, vorbindu-ne despre ie ca valoare națională, despre cum s-a născut pasiunea dumneaei pentru costumul popular, despre cum putem recunoaște o ie autentică și ne-a călăuzit pe drumul cunoașterii tradițiilor, spre o lume pură, străveche și plină de lumină, departe de lumea plină de umbre în care trăim. Mai cu seamă că bat la ușă Sărbătorile Pascale. Îi mulțumim pentru tot ce ne-a dăruit cu generozitate și cu bucurie.

Când prevenirea violenței și a consumului de droguri nu funcționează, răspundem pentru alegerile greșite – vizită la Penitenciarul Rahova
De departe, experiența cu totul inedita a Săptămânii Altfel a fost lecția informală despre consecințele faptelor și ale alegerilor noastre. M-am gândit să-i duc pe copii la Penitenciarul Rahova, unde am găsit o lume pe care doar o bănuim, dar la care cel mai adesea nu ne gândim sau o facem superficial. Am întâlnit oameni care ne-au inspirat, atât ofițeri, cât și deținuți, iar pentru copii a fost o lecție care nu poate fi predată cu folos decât într-un asemenea loc. Nu avem poze și e lesne de înțeles de ce. Pentru două ceasuri, am trăit într-un spațiu în care oameni care au făcut alegeri greșite trăiesc poate aproape întreaga viață. Am vizitat incinta penitenciarului, unul dintre cluburile de activități, am aflat care sunt regimurile de detenție, cum este organizată o asemenea instituție, care este programul deținuților, potrivit condamnării primite, apoi am intrat într-o aripă în care se aflau deținuți în regim semideschis, cei mai mulți consumatori și traficanți de stupefiante, iar discuția cu ei, căința, sfaturile, căldura cu care le-au vorbit copiilor au însemnat mai mult decât orice demers teoretic și steril, de discursuri anoste și recomandări care le intră pe-o ureche și le ies pe cealaltă. Copiii mei veșnic nerăbdători, curioși, plictisiți de orice și disperați să-și recapete telefoanele, au uitat cu desăvârșire de ele și au fost reduși la tăcere pentru jumătate de oră. Știu că a contat imens și știu că vor fi mai atenți și mai cumpătați. Așa că, oricât de istovitoare ar fi găselnița cu aceste săptămâni, pentru cei mai mulți dintre copii, cântăresc greu. Și e tot ce are rost.”
Foto: Școala Gimnazială ,,Mircea Sântimbreanu” București
Tribuna Învățământului