Acele posturi didactice ca niște obiecte „cu existenţa efemeră”

Posturile didactice „cu existenţa efemeră” sunt acele posturi care, în contextul mișcării personalului didactic, apar cu mențiunea că au viabilitate de 1 an, ceea ce înseamnă că, de fapt, nu sunt viabile, nu au viitor, deci nu pot fi scoase la concurs pentru titularizare. Și nu sunt scoase. Un profesor aspirant la titularizare poate el să aibă o notă cât de mare la concursul de titularizare, un asemenea post nu și-l poate apropria.

De la asta se trage rămânerea unor profesori fără post ani la rând, cu toate că iau note mari la concurs, se trage și „criza” de profesori la unele discipline.
A declara un post ca fiind cu viabilitate de 1 an înseamnă, practic, a-l pune la păstrare, a-l ține pentru folosire preferențială.

Declarate ca viabile 1 an, astfel de posturi apar cu acest atribut și în anul următor, și în anul următor… și tot așa. Vorba lui Ion Minulescu în „Romanță fără ecou”:

„Iubire, bibelou de porţelan,
Obiect cu existenţa efemeră,
Te regăsesc pe-aceeaşi etajeră
Pe care te-am lăsat acum un an…”

Posturile își diminuează și își pierd viabilitatea când scade numărul elevilor și nu mai sunt clase, nu mai sunt ore. Or, pot apărea astfel de probleme la școli din zone bine populate, la licee suprasolicitate, care-și ocupă locurile dintr-un foc, licee din cele la care se intră în clasa a IX-a cu mediile cele mai de sus de pe listă?! Se pune problema traiului de pe un an pe altul al unor asemenea școli și licee, încât să nu aibă posturi viabile, titularizabile?! Chiar că e de zis, citând mai departe din poezie:

„Dar cum?… Ce s-a-ntâmplat?…
Ce suflet caritabil te-a păstrat
În lipsa mea,
În lipsa ei,
În lipsa noastră?…”

Soluția Raportului QX

„Raportul de diagnostic al educației și cercetării din România. Realizările prezente și implicații pentru noi reforme în domeniu (Raportul QX)”, elaborat și prezentat de ministrul educației și cercetării, prof. univ. dr. psih. Daniel David, încearcă un răspuns – o soluție – la problema ocupării posturilor didactice, inclusiv referitor la viabilitatea lor:

„Ideea centrală este că pozițiile pe perioadă determinată, care nu sunt rezervate în condițiile legii, se tratează în logica tenure-track, acestea putând deveni poziții pe perioadă nedeterminată în funcție de viabilitatea lor și de calitatea cadrului didactic (evaluată complex de beneficiarii principali!).

Principiile de bază sunt următoarele (vor fi operaționalizate printr-o procedură detaliată a ministerului, unde lucrurile se mai pot nuanța/adapta):

• În etapa I, ministerul organizează anual un examen național pentru licențierea în învățământ.
• Toți candidații care obțin cel puțin nota 7 devin licențiați în cariera didactică, conform legii, și au automat dreptul de a ocupa un post pe durată nedeterminată în sistem. Examenul nu trebuie repetat, admiterea în cariera didactică se face o singura dată.
• Licențiații pot participa ulterior, în orice moment al carierei, la concursurile pentru posturile disponibile, organizate de unitățile școlare. Concursurile se pot organiza la nivelul unității școlare sau într-un centru de concurs care reunește mai multe unități școlare care nu au resursele necesare organizării concursurilor (ex. infrastructură, resursă umană calificată), după o metodologie-cadru care va fi stabilită de minister.
• Toate posturile disponibile în unitățile școlare, pe perioadă nedeterminată sau pe perioadă determinată, cu normă didactică completă sau cu minimum 50% din norma didactică completă, se anunță public de către minister.
• Posturile libere pe perioadă determinată pot să fie rezervate în condițiile legii sau nerezervate (tenure-track).
• Posturile care nu sunt anunțate ca disponibile la concurs nu se bugetează dacă apar ulterior, decât în situații excepționale (ex. ieșirea legală din sistem, pe perioadă nedeterminată sau determinată).
• Licențiații care obțin post pe perioadă determinată își păstrează postul dacă viabilitatea acestuia este prelungită anual de către unitatea școlară, cu condiția unei evaluări interne pozitive, organizată după o metodologie cadru stabilită de minister.
• Licențiații care obțin post pe perioadă determinată – tenure-track – își păstrează postul pe perioadă nedeterminată, cu acordul unității școlare, în baza unei evaluări interne, organizată după o metodologie cadru stabilită de minister, dacă acesta devine viabil prin prisma criteriilor pentru posturile pe perioadă nedeterminată.
• Cei angajați pe perioadă nedeterminată (titulari) sunt evaluați pe baza unor standarde minimale la fiecare 5 ani. Un calificativ nesatisfăcător pentru cadrul didactic va conduce la parcurgerea unor formări obligatorii gratuite, finalizate cu o evaluare riguroasă – dacă această evaluare nu este trecută în timp de doi ani, contractul nu va mai fi pe perioadă nedeterminată.
• În etapa a II-a, posturile neacoperite în prima etapă de licențiații se scot la concurs și pot participa toți cei care la examenul de licențiere în cariera didactică au luat nota între 5 și 6,99 în ultimii 3 ani, ocupându-le în regim de suplinitori.
• Posturile rămase neacoperite și după etapa a II-a sunt oferite în regim de plata cu ora de fiecare unitate școlară, după o procedură ce va fi stabilită de minister”.

„Aşteaptă-ne la fel încă un an…”

Propusă astfel, rezolvarea alunecă pe lângă tema viabilității posturilor. Ministrul educației și cercetării subliniază că „posturile care sunt scoase la concurs de către școli vor trebui anunțate public și raportate la minister”. Dacă nu se întâmplă așa și posturile sunt, întâi, nedeclarate și, apoi, date la plata cu ora, nu se mai alocă finanțare pentru ele. Spune ministrul: „Ne putem uita la câte norme apar la plata cu ora. Noi, pe partea financiară, știm câte norme sunt și câte se acoperă în diverse forme. Putem să monitorizăm lucrul acesta.” Astfel pot fi descoperite posturile ascunse. Dar nu ascunse sunt posturile în discuție, ci etalate restrictiv, cu viabilitate limitată la 1 an, încât să nu fie titularizabile, iar aspiranților să nu le rămână decât să fredoneze (dacă știu melodia trupei Mondial pe versurile lui Minulescu) „Aşteaptă-ne la fel încă un an…”