Alegerea profesorului Ioan Aurel Pop în fruntea Academiei Române nu e, cu siguranță, pe placul tuturor. Prezența marelui istoric, profesor, cărturar și patriot român la conducerea celui mai înalt for de știință și cultură al României promite o implicare mai mare a Academiei în treburile Cetatii și în existența românească. O participare substanțială mai mult decât necesară, îndelung așteptată. Avem nevoie, cu toții, dar mai ales tinerele generații, de consolidarea conștiinței naționale, de (re)descoperirea și afirmarea identității românești în Uniunea Europeană și în lumea de azi. Educația fundamentată pe studiu academic, recursul la istoria corectă, supusă numai adevărului, promovarea valorilor românești din toate ariile culturii, științei și civilizației, unele (și nu puține) de anvergură universală, intrate în patrimoniul umanității, sunt mijloace de redeșteptare sau de formare a conștiinței identitare la poporul român.
Ne aflăm astăzi, ca națiune, într-o perioadă de răscruce a istoriei, într-un timp de criză morală și spirituală. Am ajuns obiectul a diverse strategii de manipulare, care urmăresc disoluția memoriei, mândriei, demnității, conștiinței și identității naționale românești. Un intelectual european ca Ioan Aurel Pop, Președintele Academiei Române, prin recursul la educație și la cunoașterea istoriei, prin încurajarea reconstruirii conștiinței de sine la nivelul societății românești într-o eră marcată, pe plan global, de tensiuni politice, conflicte internaționale și fenomene sociale fără precedent, prin promovarea necesității de a ne afirma identitatea națională în concertul diversității europene, poate încurca astfel de procese și tendințe. De aceea apar, ca din senin, atacuri la adresa domniei sale, unele depășind orice limită admisibilă.
Credem că există, în poporul român de azi, prostit, insultat, batjocorit, umilit, mimimalizat de atâția, în diferite forme, o sete adâncă a redeșteptarii, încă latentă, o dorință a redescoperirii de sine, care poate avea în Președintele Academiei Române și în înaltul for un sprijin, un reper, o forță a regăsirii demnității naționale. Cărturar transilvan, coborâtor din Școala Ardeleană – instituția, care, prin corifeii ei (Ioan-Inochentie Micu, Samuil Micu-Klein, Gheorghe Șincai, Petru Maior, Ion Budai-Deleanu și cei care le-au urmat), a avut un rol fundamental în formarea conștiinței românești și în descoperirea identității naționale –, academicianul Ioan Aurel Pop are, fără a spune vorbe mari, o misiune istorică, de importanță majoră pentru România de azi și de mâine. Împărtășim, din nou, convingerea, cunoscând potențialul poporului român și mai ales al tinerilor, că nu este singur în această luptă. Nu în ultimul rând, trebuie să privim într-o lumină simbolică alegerea domniei sale în fruntea Academiei Române în anul Centenarului MARII UNIRI.
Sorin IVAN