Spiritus Rector al culturii româneşti contemporane

Academicianul Eugen Simion, preşedintele Academiei Române pentru două mandate, în perioada 1998-2006, a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Titu Maiorescu din Bucureşti. Ceremonia a întrunit atributele unui eveniment cu ecou dincolo de spaţiul şi de ritualul clasicizate. A fost în măsură s-o dovedească observarea – intenţional fugară, dar devenită admirativă –  prezenţei în Aula Magna (plină până la ultimul loc), în spaţiile rezervate oaspeţilor de onoare şi la prezidiu, a unei diversităţi participative cu greutate intelectuală şi reprezentativă: academicieni şi conducători de institute ale Academiei Române, profesori universitari, cercetători, critici literari, susţinători ai promovării culturii naţionale, lideri organizaţionali, studenţi actuali, studenţi în timp ai profesorului Eugen Simion, unii ei înşişi deveniţi profesori. Au fost reprezentate Biserica Ortodoxă Română, prin Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar Patriarhal, şi Biserica Romano-Catolică, prin IPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti. Elocvent pentru anvergura evenimentului poate fi considerat numărul mare de mesaje transmise de personalităţi ale culturii din ţară şi din străinătate, precum PF Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, prof. univ. dr. Gisèle Vanhese, de la Universitatea din Calabria, scriitorul Virgil Tănase, de la Paris, acad. Ioan Aurel Pop, rectorul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, prof. univ. dr. Tudorel Toader, ministrul justiţiei, rectorul Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi (actualmente, suspendat, pe durata mandatului ministerial), acad. Răzvan Theodorescu, prof. univ. dr. Mircea Duţu, directorul Institutului de Cercetări Juridice Acad. Andrei Rădulescu al Academiei Române, lector univ. dr. Liliana Ţuroiu, preşedintele Institutului Cultural Român.
Eminentă şi prodigioasă activitate de promovare a valorilor naţionale
Participanţii au fost salutaţi de prof. univ. dr. Smaranda Angheni, rectorul Universităţii Titu Maiorescu din Bucureşti, care a evidenţiat onoarea reprezentată pentru instituţie de un asemenea eveniment, cu semnificaţie în ansamblul culturii noastre actuale. Totodată, rectorul Smaranda Angheni a elogiat personalitatea şi opera academicianului Eugen Simion.
Reafirmând, la rândul său, profunzimea şi valoarea activităţii complexe a criticului literar, profesorului şi academicianului Eugen Simion, prof. univ. dr. Iosif Urs, preşedintele Universităţii Titu Maiorescu, a subliniat semnificaţia specială pe care evenimentul o are pentru cadrele didactice, studenţii şi cercetătorii reuniţi sub spiritul tutelar maiorescian: „Încheiem, astfel, apoteotic anul aşezat de noi sub semnul centenarului trecerii în eternitate a lui Titu Maiorescu“.
A urmat momentul  de încărcătură emoţională al prezentării Hotărârii Senatului Universităţii Titu Maiorescu din Bucureşti de decernare a titlului de Doctor Honoris Causa academicianului Eugen Simion „pentru excepţionala operă de critic literar, pentru eminenta şi prodigioasa activitate de promovare, în ţară şi în străinătate, a valorilor culturii şi spiritualităţii româneşti, desfăşurată în calitate de autor, profesor universitar, academician, preşedinte al Academiei Române, preşedinte şi director de instituţii academice“. Hotărârea a fost prezentată de preşedintele Senatului Universităţii, prof. univ. dr. Dan Florin Ungureanu.
Intelectual de elită, din speţa cărturarilor europeni
De la tribuna adunării solemne, prof. univ. dr. Sorin Ivan, decanul Facultăţii de Ştiinţe Sociale, Politice şi Umaniste a Universităţii Titu Maiorescu din Bucureşti, a expus Laudatio, cu titlul „Academicianul Eugen Simion – Spiritus Rector al culturii româneşti contemporane“. Structurată într-o succesiune de capitole, expunerea a oferit o perspectivă cuprinzătoare, articulată, asupra autorului, creatorului de operă, formatorului de-a lungul a generaţii şi omului Eugen Simion, „critic şi istoric literar, profesor universitar, personalitate de prestigiu a culturii româneşti“. Prin Laudatio, a fost oferită o panoramă a multiplelor responsabilităţi onorate în prezent, cu profesionalism şi nobleţe, în mod activ şi prolific, de academicianul Eugen Simion: „Preşedintele Secţiei de filologie şi literatură a Academiei Române, directorul Institutului de Istorie şi Teorie Literară G. Călinescu al Academiei Române, preşedintele Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă a Academiei Române“.
Dezvoltând în Laudatio aprecieri asupra lucrărilor de esenţă ale criticului şi istoricului literar şi enumerând doar o parte din acestea, profesorul Sorin Ivan a spus: „Eugen Simion este autorul unei opere prodigioase, care cuprinde titluri fundamentale pentru literatura română şi cultura românească: E. Lovinescu, scepticul mântuit, Scriitori români de azi, Timpul trăirii, timpul mărturisirii: jurnal parizian, Dimineaţa poeţilor, Întoarcerea autorului, Sfidarea retoricii, Mircea Eliade, un spirit al amplitudinii, Fragmente critice I-VI, În ariergarda avangardei, Ficţiunea jurnalului intim I-III, Genurile biograficului I-II, Tânărul Eugen Ionescu, Cioran, o mitologie a nedesăvârşirilor, Ion Creangă. Cruzimile unui umorist jovial, Alexandru Odobescu, un romantic erudit şi anxios, iubitor de reverii clasicizante, Posteritatea critică a lui Lovinescu“.
Un capitol dens în Laudatio l-a constituit prezentarea modului în care Eugen Simion şi-a onorat misiunea de preşedinte al Academiei Române, iniţiind „o serie de proiecte, de importanţă majoră pentru cultura noastră: continuarea şi încheierea Dicţionarului Tezaur al Limbii Române (început de B. P. Hasdeu, în 1884), Dicţionarul General al Literaturii Române, Dicţionarul Etimologic al Limbii Române, Dicţionarul Ortografic, Ortoepic şi Morfologic (DOOM), Gramatica Limbii Române, Micul Dicţionar Academic“. În egală măsură, au fost evidenţiate, ca realizări în aceeaşi calitate, „editarea manuscriselor lui Eminescu: cele 45 de caiete ale poetului, însumând 14.000-15.000 de pagini, au fost scanate şi tipărite în 38 de volume şi transpuse pe CD-uri“, precum şi „Colecţia Opere fundamentale, în format Pléiade, care cuprinde pe cei mai importanţi autori români. Iniţiată în 1999, aceasta numără până în prezent 207 volume, în ediţii ştiinţifice“.
Sintetizând aceste merite, profesorul Sorin Ivan a conchis în Laudatio: „Academicianul Eugen Simion este o personalitate ilustră a culturii româneşti şi europene, recunoscută ca atare în instituţiile academice din România şi din străinătate, un intelectual de elită, din speţa cărturarilor europeni, un adevărat spiritus rector al literaturii române, al culturii şi civilizaţiei noastre contemporane“.
„Viitorul criticii literare în societatea tehnologizată“
Primind însemnele titlului de Doctor Honoris Causa şi Diploma de învestire, acad. Eugen Simion a susţinut Cuvântul de răspuns, cu tema „Viitorul criticii literare în societatea tehnologizată“, pe care a definit-o „un fel de confesiune“ a sa în jurul întrebării „la ce e bună critica literară, la ce mai poate servi astăzi, în epoca internetului, la concurenţă cu tehnologiile superioare“, mai ales „într-o lume care se globalizează rapid şi tinde să elimine din ecuaţie spiritul naţional“. Cadrul şi pretextul au fost argumentate în sensul că „trăim în epoca postumanismelor, epoca «postistorică», într-o societate numerică, societatea în care totul se computerizează. Este o lume în mişcare, în aglomerare, în care cultura nu mai are un rol esenţial, literatura şi-a pierdut statutul şi în care forma mentis sau tipul reprezentativ în epoca noastră este omul de ştiinţă“. În acelaşi timp, cercetătorul şi exegetul fenomenului literar a reamintit că „moartea literaturii“ este dată ca iminentă „de vreo trei secole, după epoca iluminismului“. Dincolo de „postmodernitatea noastră tulbure, în care modele ţin puţin“ şi în pofida „revizioniştilor est-etici“, a afirmat academicianul Eugen Simion, fără lectură, omul nu este desăvârşit şi nici întreg“. Potrivit credinţei reafirmate în Aula Magna maioresciană, „Critica literară nu este o dogmă scolastică. Ea trebuie să rămână o conştiinţă liberă a literaturii, să fie naţională, cu faţa spre universalitate, să apere autonomia esteticului“. Pledând pentru permanenţa lecturii, profesorul Eugen Simion a spus: „Cartea este esenţială, pentru că înseamnă educaţie, înţelepciune, legătura cu ce a fost, de care nu avem dreptul să ne desfacem. Critica literară are rostul să însoţească literatura. Critica nu poate trăi fără literatură, nici literatura adevărată nu poate trăi fără critică“.
F. IONESCU