Avem argumente științifice că abandonul școlar înseamnă pierdere de bani. Sunt argumente susținute printr-o analiză realizată de Universitatea din București pentru Camera de Comerț Americană în România – AmCham România. Este o cercetare care demonstrează impactul economic al abandonului școlar în România, o cercetare adevărată (există pe piață și multă emisie de păreri și de „studii“ dovedind analfabetism în domeniile în care se bagă), o cercetare de luat în seamă pentru datele ei, ca și pentru faptul că este realizată de oameni stăpâni pe meseria lor, ceea ce-i face autorizați să se pronunțe asupra temei. Prin abordarea impactului economic al abandonului școlar, Universitatea din București – Serviciul de Training și Consultanță ­UniBuc Consult oferă o temă nouă, tratată interdisciplinar, după cum subliniază prof. univ. dr. Romiță Iucu.

„Oportunități ratate, potențial neîmplinit“

Un om care abandonează școala obligatorie („școala generală“) câștigă în viață cu 30-40% mai puțini bani decât unul care merge dincolo de opt clase și termină liceul: „Luând în considerare și diferențele de durată a vieții active, câștigurile medii pe parcursul vieții ale unei persoane care a abandonat școala sunt de 353.736 de euro, comparativ cu cele ale unui absolvent de liceu, care sunt de 544.210 euro“, spune cercetarea asupra impactului economic al părăsirii școlii. Dincolo de raportarea numerică, este vorba „de oportunități ratate, de potențial neîmplinit“, remarcă Elisabeta Moraru, membru în Consiliul Director al AmCham România, președinte al grupului de lucru dedicat domeniului educației din cadrul AmCham.

Raportarea a fost făcută la absolvenții de opt clase din perioada 2013-2024, re­­prezentând 12 cohorte. În această perioadă, ar fi trebuit să termine opt clase aproximativ 275.000 de persoane. Nu s-a în­­tâmplat așa din cauză că, pe parcurs, au abandonat școala, în toată țara, în medie, 23.000 de elevi pe an.

Abandonul școlar în România este 16,6%, la nivelul anului 2023, caracterizat ca „una dintre cele mai ridicate rate de părăsire timpurie a școlii din Uniunea Europeană“. E de reținut că abandonul școlar este definit ca „încetarea prematură și definitivă a frecventării școlii în învățământul de zi de către un elev înainte de finalizarea unui ciclu educațional obligatoriu“, iar părăsirea timpurie a școlii este un indicator utilizat la nivelul Uniunii Europene, care denumește „procentul tinerilor cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani care au finalizat cel mult ciclul se­­cundar inferior (clasa a VIII-a) și care nu mai urmează nicio altă formă de educație sau formare profesională“.

În mediul rural, abandonul școlar ajunge la o rată de 27,5%. Pe regiuni de dezvoltare economico-socială, în regiunea Centru este consemnată cea mai ridicată rată a abandonului școlar; cea mai mică este în București-Ilfov. În perioada 2004-2023, România a fost înregistrată cu cea mai mare rată a abandonului școlar din zona sud-est europeană: 22,4%.

Școală puțină, pierdere mare

Munca puțină, ca pentru școală pu­țină, înseamnă câștig puțin și pentru economie, și pentru societate. Din muncă puțină, cu știință puțină și cu plată pe măsură, ies producție măruntă și fiscalitate slabă. Rezultă pierdere. Raportată la perioada 2013-2024, această pierdere este de aproximativ 15,7 miliarde euro, sumă echivalentă cu 5,23% din PIB-ul anual al României, socotit la 300 de miliarde de euro. Cheltuielile anuale cu abandonurile din cele 12 cohorte analizate sunt de aproximativ 2,3 miliarde euro, adică aproximativ 0,77% din PIB-ul anual al României.

În calitate de coordonator al echipei de cercetare, prof. univ. dr. Dragoș Iliescu, de la Facultatea de Psihologie și Științele Educației a Universității din București, atrage atenția că educația este normal să fie văzută ca o investiție aducătoare de câștig, făcând în acest sens o comparație cu domeniul medical: „Dacă nu ai timp să te ocupi de sănătatea ta, vei fi forțat să te ocupi de boala ta. Uitați-vă la modul în care România sângerează zi de zi pentru a acoperi gaura lăsată de copiii care au abandonat școala și observați că, dacă am fi investit din timp niște bani, ne-ar fi ­costat mult mai puțini bani decât cei pe care-i pierdem în acest mod“. În aceeași ordine de idei, coordonatorul cercetării infirmă și un stereotip referitor la „asistații“ pe care-i ține societatea, datele arătând ce pierderi provoacă participarea scăzută la producția economică: „Cel mai mare cost nu este cu asistența socială. Taxele neîncasate reprezintă cea mai mare problemă!“. Pierderile din taxarea muncii pe care cei care au abandonat școala în perioada 20213-2024 nu au cum s-o ­presteze pentru că nu au școala necesară se ridică la 22,2 miliarde de euro.

Cei mai mulți șomeri sunt absolvenți de liceu

Cercetarea arată că „persoanele care abandonează școala se confruntă cu rate ale șomajului mai ridicate în comparație cu cele care își finalizează studiile. (…) Pe lângă nivelul de educație, mediul de proveniență este în strânsă legătură cu vulnerabilitatea la șomaj, majoritatea șomerilor fiind localizați în mediul rural. Aceste date sugerează că persoanele care au abandonat școala se confruntă cu rate ale șomajului mai ridicate în comparație cu cele care și-au finalizat studiile“.

În 2022, populația de 15 ani și peste această vârstă cu statut de populație inactivă la nivel național a depășit 7,5 mi­­lioane de persoane. Dintre acestea, cea mai mare parte a populației inactive a rămas la nivel de educație liceal (aproape 2,5 milioane de persoane) și gimnazial (peste 2 milioane de persoane). Din datele cercetării, rezultă că „persoanele care au absolvit studii universitare sunt mai puțin numeroase în cadrul populației inactive (aproape 400.000 de persoane). Cel mai puțin numeros grup din cadrul populației inactive este reprezentat de persoanele care nu au absolvit nicio școală (peste 130.000 de persoane). Cel mai numeros grup din populația inactivă este format din persoane cu un nivel de educație scăzut sau mediu“.

Acces restrâns la servicii de sănătate

Cercetarea asupra consecințelor abandonului școlar duce spre constatări îngrijorătoare și dincolo de cadrul economic: „(…) la nivel individual, avem în vedere o perspectivă generală asupra impactului pe care îl are abandonul școlar asupra educației ulterioare a individului, asupra stării de sănătate și asupra calității vieții în ansamblu. Din perspectivă economică, avem în vedere impactul abandonului școlar asupra oportunităților de angajare și asupra traiectoriei profesionale, asupra venitului personal/familial, precum și asupra diferențelor de venituri față de cei cu alte niveluri educaționale. Din perspectivă socială, avem în vedere mobilitatea socială și impactul intergenerațional al abandonului școlar“.

Cu venituri mai mici, oamenii cu școală mai puțină au mai mic și accesul la servicii de sănătate: „Cercetările arată că persoanele care au abandonat școala au costuri de sănătate de 1,5 până la de două ori mai mari decât cele cu un nivel de educație mai ridicat, din cauza stării de sănătate mai proaste și a dependenței mai mari de asistența medicală. Raportul a luat în considerare o creștere medie de 1,75 ori (75% mai mare), de unde rezultă un cost anual al asistenței medicale de aproximativ 3.602 euro pentru o persoană cu abandon școlar“. O consecință a neputințelor materiale privind accesul la asistență medicală este scăderea speranței de viață a oamenilor cu școală puțină și cu exprimare profesională puțină.

Predispoziție crescută pentru infracționalitate

Abandonarea școlii se face, frecvent, în favoarea infracționalității: „Persoanele cu un nivel educațional mai scăzut sunt mai susceptibile să se angajeze în activități infracționale și să fie încarcerate“. Ponderea celor care ajung în detenție dintre cei care abandonează școala înainte de scadența ei obligatorie este de 65,4% după vârsta de 18 ani. La consum de droguri ajung 43,9%. Din datele cercetării reiese că „probabilitatea ca o persoană care a abandonat școala să fie ur­mărită penal pentru o infracțiune este de 0,413%“.

Sub aspectul gravității, semnalează cercetarea, „cei care abandonează școala sunt mai asociați cu infracționalitatea măruntă decât cu infracționalitatea violentă – de exemplu, jaf, agresiune agravată, furt și furt de vehicule“. Oricum, costurile cu criminalitatea (proceduri juridice și încarcerare) s-au ridicat, în perioada investigată, la 35,19 milioane de euro.

O sută de miliarde de euro pierdere

În ansamblu, după cum conchid autorii cercetării, cu o probabilitate de 90%, „costurile totale pe care România le va avea de-a lungul vieții celor aproape 275.000 de elevi care au abandonat școala în ultimii 12 ani nu vor fi mai mici de aproximativ 90 de miliarde de euro și nici mai mari de aproximativ 140 de miliarde de euro, fiind, așadar, plasate între 30-46% din PIB-ul anual al României. Costurile anuale cu acești 275.000 de cetățeni sunt plasate (cu o probabilitate tot de 90%) nu mai jos de 1,8 miliarde de euro și nu mai sus de 3,0 miliarde de euro pe an, așadar între 0,60-1,03% din PIB-ul anual al României“.

Articol publicat în nr. 58-59-60 al revistei Tribuna Învățământului