Domnule președinte al Sindicatului brăilean „Corneliu Gheorghe Caranica”, au luat sfârșit deja concursurile pentru ocuparea funcțiilor de conducere în instituțiile de învățământ preuniversitar din țară, concursuri care au generat multe reacții nefavorabile, legate de modul în care au fost organizate și de o sumă de temeri mai mult sau mai puțin justificate. Cum au stat lucrurile în județul Brăila?
Cred că era timpul să se dea stabilitate managementului la nivelul unităților/instituțiilor din învățământul preuniversitar românesc. Acest concurs despre care vorbim a rezolvat în bună parte acest deziderat. La Brăila, în urma concursului, acum, înainte de contestații, sunt ocupate funcțiile de conducere în aproape 80% din totalul unităților/instituțiilor de învățământ.
Ce s-a întâmplat cu procesul de învățământ în această perioadă? Anii terminali din liceu și gimnaziu, de pildă, se apropie vertiginos de simulările, de evaluările naționale.
Pe întreaga perioadă de desfășurare a concursului: 12 octombrie – 7 noiembrie 2016, în județul Brăila procesul de învățământ s-a desfășurat în condiții firești, de normalitate.
Federația Sindicatelor Libere din Învățământ nu a fost de acord cu organizarea „în grabă” a acestor concursuri, cu puțin înainte de intrarea în campania electorală, și a cerut ca ele să fie amânate pentru primăvara lui 2017. Era un moment mai bun decât acum?
Nu doar FSLI. Și noi, Federația Sindicatelor din Educație Spiru Haret, am exprimat un astfel de punct de vedere dacă ne referim la organizarea „în grabă”, cu puțin înainte de declanșarea campaniei electorale, a concursului de ocupare a funcțiilor de director și director adjunct în învățământul preuniversitar. Da, poate că ar fi fost mai nimerită această activitate în primăvara 2017, dar, ce credeți, atunci nu s-ar fi găsit voci care să spună „nu-i bine”? Dar dacă analizăm implicarea, determinarea și seriozitatea tuturor factorilor chemați în organizarea și desfășurarea concursului – candidați, cadre didactice, reprezentanți ai autorităților publice locale, ai sindicatelor din Educație, ai asociațiilor de părinți și elevi – coroborate cu rezultatele finale – trebuie să recunoaștem că a fost bine și acum.
Cât de mult se va depolitiza școala după concursurile actuale?
După știința mea, în școală nu se face politică. Școala nu a fost și nu va fi politizată. Din acest motiv nu am fost de acord cu o afirmație a domnului ministru al Educației, Mircea Dumitru, exprimată cu puțin timp înainte de 12 octombrie, că toți directorii școlilor din România, la acel moment, erau numiți politic.
Guvernul „de tehnocrați” al lui Dacian Cioloș se mândrește că a dat cei mai mulți bani Educației, peste un miliard de lei. Când vorbim despre bani alocați Educației, unul dintre cele mai nevralgice puncte se regăsește în buzunarul cadrelor didactice. S-a simțit o îmbunătățire la nivelul salariilor după rectificarea bugetară din august?
Nicidecum. Începând cu luna august 2016, prin Ordonanța nr. 20, Guvernul României a reușit doar să înlăture disfuncțiile de la începutul grilei de salarizare din Educație, care era aplatizată la maxim, în rest nicio schimbare, niciun fel de creștere salarială. Și mai grav, prin acest act normativ, Guvernul „de tehnocrați” a înlocuit noțiunea de salariu tarifar de încadrare cu aceea de salariu de bază, artificial umflat prin alipirea la acesta a tuturor creșterilor salariale din ultimii ani (3%+3% din 2013; 5%+5% din 2014 și 5%+5%+15% din 2015), ținute până atunci la nivelul venitului brut, lângă care au inclus și sporul de vechime, ca să arate celor care criticau România pentru salariile mici din Educație cât de mult au mărit nivelul de salarizare din învățământ. Nimic mai fals. Trăim într-o veșnică minciună, cu un sistem educațional menținut într-o subfinanțare crasă și, probabil, cu cel mai scăzut nivel de motivare a muncii dascălilor din întreaga Uniune Europeană.
Aceeași Ordonanță 20/2016 a Guvernului României, ignorând orice normă legală sau morală, a diminuat nivelul venitului salarial al lunii august 2016 față de cel al lunii iulie 2016 pentru multe categorii de salariați din Educație. Am în vedere aici situația funcțiilor de conducere didactic-auxiliare, personalul nedidactic din inspectoratele școlare etc.
Bani mai mulți pentru Educație și pentru medici, în condițiile în care la nivelul Educației nu se simte nimic, iar în ceea ce privește Sănătatea, peste 100 de milioane de lei din buget au fost pur și simplu dați înapoi… Avem de-a face cu o păcăleală electorală sau cu un grotesc exercițiu de cinism?
Categoric DA. Și cinism, și păcăleală, dacă avem în vedere că pentru toți cei din fruntea țării și pentru multe alte categorii sus-puse s-au găsit bani pentru salarii astronomice și pensii speciale. Categoric DA, cinism și păcăleală, atâta timp cât suntem doar amăgiți cu promisiuni!!! Avem negociate încă din 2015: un Proiect al legii de salarizare unitară al tuturor celor plătiți din fonduri publice; un Statut al întregului personal din învățământ și Norme metodologice pentru acordarea de sporuri pentru condiții de muncă, pentru care s-au făcut nenumărate demersuri de adoptare și aplicare a acestora, dar în zadar!!! Am fost serviți în schimb, în luna august, cu acea Ordonanță 20, devenită acum subiect de luptă și ambiții electorale…
Cum comentați, domnule președinte, atitudinea publică a președintelui Iohannis și a premierului Dacian Cioloș, a unor reprezentanți ai unor partide politice, ca urmare a amendamentelor aprobate de comisiile de muncă și de finanțe din Camera Deputaților privind creșterea salarială a profesorilor cu 15% începând cu 1 ianuarie 2017 și majorarea salariilor din sectorul sanitar, cele mai subfinanțate sectoare bugetare?
Cum aș putea comenta? Când am văzut un profesor din preuniversitar președinte al României, mi-am pus și eu, ca orice om al școlii, speranțe de mai bine, dar… Constat de la o zi la alta o mare dezamăgire! Și președintele Klaus Werner Iohannis, și premierul Dacian Julien Cioloș, ca toți ceilalți, nu prea dau doi bani pe educație. Și e păcat! Președintele așteaptă legea de majorare cu 15% a salariilor de la 1 ianuarie 2017 „pentru promulgare”. Premierul a găsit deja „n” motive să supună această lege controlului de constituționalitate! Cât despre cei care au părăsit plenul Camerei fără să-și exprime votul, oricare ar fi fost, cred cu tărie că vor primi tot atât cât au dat…
Cum aș mai putea comenta? A văzut o țară întreagă cât preț pun mai-marii acestei țări pe ceea ce le place să numească „priorități naționale”, Educația și Sănătatea!
Concluzionând: subfinanțarea acestor două sectoare vitale începe să prindă conturul unei politici de stat, a cărei finalitate pare să fie aceea de a ne lăsa fără medici și absolvenți de învățământ superior de calitate. Spre ce credeți că ne îndreptăm? La ce trebuie să ne așteptăm? Nu în cele din urmă, ce se mai poate face acum pentru a stopa această tendință?
Nicio noutate. Subfinanțarea Educației și Sănătății este de mult politică de stat. Și e păcat că-i așa. Fără medici am rămas deja, iar către Educație, către profesia de dascăl nu se mai îndreaptă elevii și studenții valoroși ai țării… Spre ce ne îndreptăm? La ce trebuie să ne așteptăm? Ce se mai poate face pentru a stopa subfinanțarea Educației și Sănătății? Sunt întrebări la care trebuie să răspundă oamenii politici. Cei care vin acum promit orice pentru a ne câștiga votul, iar când vor ajunge la butoane vor face și ei ca toți cei din ultimii 26 de ani! Și astfel, Educația și Sănătatea vor rămâne și pe mai departe două „priorități naționale”!
Vă mulțumesc.
Interviu realizat de Marcela GHEORGHIU
