Discuţiile şi protestele asociate primelor trei variante ale planului-cadru au ilustrat în plan secund şi eşecul de fond al grupului de lucru (eterogen, cum s-a văzut, alcătuit în egală măsură din experţi – unii necunoscuţi zonei didactice şi a căror prezenţă în spaţiul public, cel puţin până acum, a fost discretă sau chiar nulă –, dar şi din profesori, inspectori din Minister etc.). Au putut fi deduse recent – prin „spargerea” grupului şi prin lansarea celei de-a patra variante – diferenţele enorme de concepţie chiar în interiorul grupului de lucru, presupunând că fiecare membru al grupului avea o imagine despre cum trebuie să arate un nou plan-cadru şi despre problematica asociată planului-cadru. Cele mai evidente diferenţe s-au conturat în jurul unor întrebări (despre care nu ştim totuşi dacă s-au pus cu adevărat în interiorul grupului de lucru!) de genul:
- Au elevii prea multe discipline de studiu în gimnaziu?
- Sunt aceştia supraîncărcaţi? (problemă deopotrivă a planurilor-cadru, dar, atenţie, şi a conţinuturilor programelor)
- Cât de mare trebuie să fie numărul de ore la o disciplină de studiu (dincolo de considerente naţionale, ideologice, identitare etc.) dacă în unele cazuri conţinuturile şi/sau soluţiile didactice sunt nepotrivit alese în predarea-învăţarea cotidiană?
- Au elevii posibilitatea de a opta pentru anumite discipline dacă introducem în planurile-cadru opţionalitatea?!… (opţionalele şi „cultura” acestora fiind la noi palidă şi compromisă în bună măsură, cu toate că acest concept a apărut încă din 1991-1992)
- Este învăţământul de tip integrat o soluţie în a remotiva elevii pentru studiu?
Fragmentarea grupului de lucru s-ar putea dovedi până la urmă un fapt pozitiv, fiindcă lansarea „pe piaţă” a celei de-a patra variante nu poate fi decât un lucru benefic. Dar iată, preluată de pe un site, structura noii variante de plan-cadru, lansat la un post de televiziune şi înaintat Ministerului ca posibilă variantă de lucru.
Potrivit noii variante, „numărul de materii studiate de elevi s-ar micşora şi ar apărea materii noi, prin cuplarea unora existente, precum Matematică-Informatică, Ştiinţele Vieţii sau Ştiinţele Mediului. De asemenea, se doreşte introducerea mai multor ore de Educaţie Fizică şi a unui număr de patru-cinci opţionale”. Propunerea noului grup de experţi (unii dintre ei puţin cunoscuţi totuşi, unde au fost până acum?!…) îşi găseşte justificarea în „contestarea vehementă a celor trei planuri-cadru lansate în dezbatere publică de Ministerul Educaţiei la mijlocul lunii decembrie”.
Se are în vedere, aşadar, ca prin planul propus de aceştia să se acorde un număr fix de ore pe săptămână pentru fiecare materie(?!…) şi apariţia unor noi materii, formate prin combinarea celor vechi: Matematica şi Informatica ar deveni o singură materie – Matematică-Informatică – şi ar fi studiată timp de patru ore pe săptămână de elevii clasei a V-a şi timp de cinci ore pe săptămână de cei din clasele VI-VIII. De asemenea, Chimia, Biologia şi Fizica ar fi combinate sub numele de Ştiinţele Vieţii. Acestei materii i-ar fi alocate două ore pentru elevii claselor a V-a şi a VII-a şi câte o oră pentru cei din clasele a VI-a şi a VIII-a. Alte materii studiate ar fi: Ştiinţele Mediului (două ore pentru clasele a VI-a şi a VIII-a şi o oră pentru celelalte clase) şi Educaţie pentru Societate (două ore pe săptămână), Educaţie Fizică şi Sport, cu trei ore pe săptămână. Limba şi Literatura Română, patru ore pe săptămână, iar Geografia, Religia, Educaţia plastică şi Consiliere şi Orientare – câte o oră pe săptămână. Se vor adăuga 3-4 materii opţionale.
Am serioase îndoieli că această a patra variantă va beneficia de o dezbatere reală, în condiţiile în care concepte precum „învăţământ integrat” sunt relativ străine unei părţi importante a corpului profesoral, chiar dacă autorii susţin că o asemenea arhitectură ar avea numeroase avantaje: ar stimula, subliniez, ideea de a reduce numărul foarte mare de materii obligatorii şi ar suplini numărul foarte mic de materii opţionale, compensând în acelaşi timp „inexistenţa materiilor interdisciplinare, prea puţine ore de sport, ca şi lipsa interesului pentru informatică”.
În ceea ce priveşte resursa umană, autorii propun ca pentru viitorii profesori să „existe programe dedicate de licenţă şi master, iar pentru cei care sunt deja în învăţământ să se organizeze cursuri speciale. Cei şase experţi care au propus această variantă sunt: Tincuţa Apăteanu, Florin Colceag, Radu Gologan, Manuela Prajea, Marian Staş şi Ştefan Vlaston.
Fără a face o analiză de fond a acestei variante, trebuie să recunosc că ea mi se pare ca fiind ceva mai bine articulată şi oricum mai motivată (cerinţă expresă) în raport cu starea de acum a şcolii, cu rezerva totuşi că învăţământul de tip integrat, ca şi opţionalitatea, trebuie să fie caracterizate de o anumită prudenţă, apropo de numărul de opţionale încă din clasa a V-a. Acum apare cu claritate că celelalte trei variante de plan-cadru nu au fost altceva decât un compromis inutil şi în cele din urmă o „sublimă” improvizaţie. Dar, aşa cum am mai spus, nu reuşesc să identific în această a patra variantă-cadru Istoria ca disciplină de studiu în cuprinsul căreia trebuie introduse, după opinia mea, module de educaţie pentru societate, şi nu invers, realizându-se astfel profilul unei discipline de studiu construită pe un principiu al diacroniei şi sincroniei în acelaşi timp şi cu rol formativ uriaş. Dacă ea într-adevăr nu apare, aşa cum ar rezulta din draftul la care am avut acces, atunci nu pot spune decât că autorii au gafat inexplicabil.
Sigur, sunt şi alte observaţii, minore pentru unii, dar importante pentru alţii. Mi se pare, de pildă, că şi în clasa a VI-a Matematica şi Informatica trebuie ă beneficieze tot de patru ore, ca şi în clasa a V-a, iar Limba şi literatura română, căreia trebuie să i se adauge şi un modul numit „Comunicare”, trebuie să fie prezentă în clasa a V-a şi a VI-a cu cinci ore, după care ar urma ca la sfârşitul gimnaziului să se evalueze competenţele de comunicare care se evaluează acum la sfârşitul liceului, ceea ce e aberant…
Celelalte discipline de studiu precum Istoria şi Educaţia pentru societate/civică/cetăţenească, ca şi Ştiinţele Mediului, ar trebuie să beneficieze în clasele a V-a şi a VI-a de trei ore săptămânal, apoi de câte două ore în clasa a VII-a şi a VIII-a.
Mă voi opri însă aici cu observaţiile – pentru că sunt şi altele (dar nu ştiu ce şansă va avea această variantă!), muzica şi desenul, împreună, ar trebui să beneficieze, de exemplu, de trei ore săptămânal în clasa a V-a şi VI-a, aşa cum geografiei, la rându-i, trebuie să i se găsească o „integrare”, eventual cu elemente de geologie(?!…). Mă opresc aici şi făcând în cele din urmă şi o observaţie de fond: nici în cazul acestui grup nu există vreun reprezentant al ştiinţelor socio-umane.
Adrian COSTACHE
P.S. Mi se pare mai mult decât curios faptul că niciun membru al grupului de lucru care a scos la iveală cele trei variante nu a ieşit public să-şi apere „opera”. Să fi fost oare cu adevărat o lucrare efectuată în regim de „somnambulie”?! Sau au intenţionat de la început s-o semneze, „dar s-o dea anonimă”?!…
