Foto: dreamstime

Începem cu aprecierile pentru Tribuna învățământului, revistă care își exprimă clar și deschis dis­ponibilitatea de a fi agora pentru o dezbatere coerentă și echilibrată asupra proiectelor planurilor-cadru pentru învățământul liceal, puse în consultare publică de curând (31 ianuarie 2025).

Apreciem, de asemenea, interesul larg suscitat de planurile-cadru de învățământ, posibil fiind privite ca reprezentând fundamentul curricular prin care se definește structura și conținutul învățării pentru viitoare generații. Într-adevăr, planurile-cadru nu trebuie privite doar ca simple documente ad­­ministrative, ci piloni ai dezvoltării personale și profesionale ale elevilor. Acestea reprezintă o completare a primei de­clarații de intenție de continuare a reformei curriculare, cea referitoare la profilul de formare al absolventului.

Având în vedere că, față de intențiile anterioare de a pune în consultare pu­­blică doar parțial și doar schemele care conțin discipline și ore alocate acestora, la momentul de față am reușit să venim în fața tuturor cu un pachet consistent care fundamentează decizia de politică în domeniul curriculumului, considerăm că este necesară o sumarizare a in­­formațiilor din cele peste 200 de pagini.

În primul rând, ceea ce am urmărit a fost să realizăm un construct bine și în­delungat gândit, care să ofere un echilibru între disciplinele fundamentale și noile competențe necesare într-o societate în continuă schimbare. În același timp, am avut ca țintă să asigurăm grade multiple de flexibilitate și adaptabilitate, pregătind tinerii pentru provocările economiei globale, pentru noile realități tehnologice și pentru o societate bazată pe cunoaștere și inovație. Este esențial ca aceste planuri să contribuie la dezvoltarea unei Românii competitive, oferind elevilor atât cunoștințe so­­lide, cât și gândire critică, creativitate, autonomie și sprijin în învățare.

Insistăm, încă de la început, pe faptul că propunerea noastră este cu titlu de proiect și nu reprezintă un produs final care să nu poată suferi modificări. De asemenea, am avut în intenție nu doar o revizuire a planurilor-cadru, ci încă un pas de reformare a curriculumului, poate unul dintre cei mai semnificativi având în vedere complexitatea și provocările specifice acestui nivel de învățământ, cel liceal, caracterizat prin variabilitate crescută a parcursurilor educaționale. Astfel, în aceste condiții, ne-am asumat că proiectele planurilor-­cadru vor suscita multiple comentarii și vor fi însoțite de multiple doleanțe, ge­nerate de nivelul de inovare a curriculumului pe care l-am țintit. Am dorit să dăm importanța cuvenită acestei etape de consultare publică, rezervându-i un interval de timp dintre cele mai ample (31 ianuarie-06 martie), pentru a acorda timpul necesar de informare, lectură, analiză și reflecție asupra documentației, pentru exprimarea punctelor de vedere și pentru decantare, în sensul în care, după o primă impresie, fiecare dintre cei interesați în mod real, fiecare dintre cei care înțeleg că punctul focal rămâne elevul, cu nevoile, interesele și aspirațiile sale, să aibă timp pentru a diminua din orgolii și de a deveni cât mai obiectiv la raportarea la proiectele propuse. Reiterăm și pe această cale faptul că așteptăm propuneri și observații constructive la adresa de e-mail consultare@rocnee.ro, până la data de 6 martie 2025, și că invităm toți actorii educaționali – profesori, elevi, părinți, specialiști în educație, reprezentanți ai mediului economic și ai organizațiilor non-guvernamentale – să contribuie cu idei și propuneri pentru a contura cele mai potrivite direcții de dezvoltare a curriculumului pentru învățământul liceal.

Mai mult, am considerat, ca pe un firesc al unui parteneriat între opinia creatorilor de curriculum și opinia publică, mai mult sau mai puțin abilitată, dar în întregime co-interesată și de bună credință, că este oportun să asociem perioadei de consultare și o serie de dezbateri publice, atât într-un sistem formal, asumat la nivelul Ministerului Educației și Cercetării, cât și mai puțin formal, prin acceptarea, în limita posibilităților, a participării reprezentanților noștri la contexte inițiate de terți (instituții, asociații, organisme și/sau mass-media), atât timp cât sunt ge­­neratoare de dialog constructiv, în limitele respectului reciproc. Seria de dezbateri va presupune patru întâlniri cu prezență fizică, organizate în mari centre academice, precum București – 11 februarie 2025, Cluj-Napoca – 14 fe­­bruarie 2025, Iași – 25 februarie 2025, respectiv Timișoara – 4 martie 2025. Ca un sumum al întregii perioade, în ultima zi rezervată consultării publice (6 martie 2025), Ministerul Educației și Cercetării va organiza o dezbatere finală, în mediul online, pentru a asigura o dimensiune națională și accesibilitate pentru toți cei interesați.

În acest amplu context, oferim tuturor cadrul pentru a dialoga asupra proiectelor planurilor-cadru și a căuta cea mai bună soluție pentru copiii noștri și pentru sistemul nostru de educație, într-un mod participativ și deschis. Această etapă este esențială pentru a ne asigura că planurile-cadru reflectă realitățile din sistemul de educație și răspund nevoilor elevilor și, în mod egal, ale profesorilor, nu în ultimul rând ale societății. Este un moment definitoriu pentru viitorul educației liceale în Ro­mânia, iar reușita acestui demers de­pinde de implicarea fiecăruia dintre noi. Avem șansa să construim împreună un sistem de învățământ modern, solid, sustenabil și coerent, adaptat cerințelor societății contemporane și capabil să pregătească elevii pentru provocările viitorului.

Revenind la proiectele planurilor-­cadru, din cele semnalate în această primă săptămână a perioadei de consultare publică, am înțeles nevoia opiniei publice de a fi informată, de a se oferi explicații asupra intențiilor și condițiilor care au conturat proiectele. Astfel, folosim această tribună pentru a contribui la orientarea celor interesați către punctele-cheie ale constructului curricular.

Față de produsele intenționate anterior, care corespundeau unei legi a educației cu un interval semnificativ de implementare, deci și de maturizare prin multiple modificări și completări, procesul de elaborare a proiectelor din prezent a fost consecutiv imediat promulgării Legii învățământului preuniversitar nr. 198/2023.

Astfel, etapa de fundamentare a presupus o lectură reflexivă asupra textului legii, în vederea identificării prevederilor direct și indirect legate de domeniul curriculumului. După identificarea acestor prevederi, a urmat raportarea planurilor-cadru în vigoare la acestea, pentru a determina nivelul de impact al schimbărilor obligatorii ce trebuie adu­se, impact care permitea fie doar o revizuire, fie o reformă profundă a curriculumului liceal.

Elementele-cheie care au conturat ideea unei abordări de tip reformă, în relație directă cu elaborarea planurilor-­cadru, au fost următoarele: generalizarea învățământul preuniversitar obligatoriu (art. 13, alin. (1)), absorbția învățământului profesional în învățământul liceal tehnologic și reorganizarea acestuia și, implicit, ieșiri variabile din liceu (parcursuri educaționale de 3 sau 4 ani de studiu) (art. 33, alin. (9)), o re­definire a specializărilor corespunzătoare profilului pedagogic (art. 52, alin. (2)), formarea competențelor elevilor într-un spectru mai cuprinzător, precum și mo­­dul de formare a acestora (art. 85, alin. (1) și (2)), o nouă definiție a trunchiului comun (art. 86, alin. (2)), obligativitatea includerii unor discipline și teme (art. 88, alin (3), (5) și (10)), libertăți consemnate privind posibilitatea reorganizării efectivelor școlare în raport cu disciplinele de tip opțional, precum și privind implementarea modulară a opționalelor (art. 86, alin. (4)), o nouă structură a examenului național de Bacalaureat (art. 102), o deschidere asupra modului de constituire a normei didactice, respectiv a normei de predare-învățare-evaluare (art. 207 și 208). Evident, unele dintre acestea au reprezentat condiții sau restricții, necesitând abordări fixe, in­­flexibile, iar altele reprezintă libertăți noi în curriculum, permițând flexibilitate și autonomie.

În baza acestei radiografii și interpretării acesteia, un următor pas a fost identificarea altor aspecte cu impact asupra curriculumului, prin asumarea lor în cadrul unor documente strategice ale ministerului sau în care ministerul are responsabilități (a se vedea titlurile din lista care se referă la direcții recente de strategie și politică educațională, pp. 173-174 din documentul postat spre consultare). Un alt nivel la care s-a ra­­portat fundamentarea constructului l-au reprezentat studiile și direcțiile de politică educațională la nivel european și internațional (lista documentelor se regăsește la pp. 174-175). Evident, docu­mentele menționate nu reprezintă o raportare exhaustivă, dar am considerat-o reprezentativă, iar recomandările sau asumările conținute de aceste do­­cumente au fost integrate în diferite părți, fie de definire a viziunii asupra constructului, fie punctual.

Nu în ultimul rând, la fundamentarea constructului a fost luată în considerare opinia general formată asupra elementelor sistemice sau procesuale ale învățământului preuniversitar, re­clamând o nevoie de schimbare, o nouă abordare, precum și o comparație cu sisteme educaționale europene sau de la nivel internațional. Astfel, privind opinia generală, aceasta nu este convergentă, nemulțumirea unei părți fiind mulțumirea alteia și reciproc, iar din perspectiva comparabilității cu alte sisteme, acestea nu pot fi replicate prin identificare cu un model (nu prin echivalență, cel mult prin omotetie, nu ho­listic, posibil prin replicarea unor părți) pornind de la viziune, scop, finalități, organizare sistemică și procesuală, fiecare sistem educațional având propriul specific. Totuși, o serie de elemente sta­bile sau relativ comune, precum și o serie de tendințe au putut fi identificate, dintre care s-au luat în considerare următoarele: învățământ centrat pe formarea de competențe, recomandări privind număr minim/mediu de ore/săptămână sau an școlar, discipline și grupaje de discipline, tipuri de discipline – obligatorii, opționale –, teme urmărite a fi abordate în cadrul unor grupe de discipline, niveluri de autonomie și flexibilitate curriculară etc.

În încercarea de a integra toate aceste elemente, unele au devenit bariere, altele s-au dovedit oportunități, în an­samblu toate au devenit jaloane în elaborarea proiectelor planurilor-cadru. În aceste condiții, procesul de construcție curriculară nu a fost deloc lin și a presupus parcurgeri de etape, revenire asupra lor, numărul variantelor intermediare proiectului pus în consultare fiind unul semnificativ.

În rezumat, în baza prevederilor legii, o primă intenție a fost elaborarea unor planuri-cadru cu cât mai puține restricții suplimentare celor prevăzute de lege. Ne referim în special la numărul de ore săptămânal de studiu al elevilor din liceu. Fără a impune o restricție și asigurând bugete relevante de ore pentru fiecare dintre segmentele curriculare, problema sesizată la finalizarea tuturor variantelor de planuri-cadru a fost aceea a unei variații mari a numărului săptămânal de ore între parcursurile educaționale (între un minimum absolut de 26 de ore până la un maximum absolut de 41 de ore), situație care a necesitat o decizie. Decizia o considerăm corectă, reprezentând reluarea procesului de elaborare, în principal cu o reflecție mai atentă asupra echilibrului pe care trebuie să-l asigurăm între multiplele parcursuri educaționale oferite. La aceasta se adaugă realitatea pe care o reprezintă migrarea elevilor între parcursuri, în diferite momente ale acestora, ca urmare a unei decizii care, chiar dacă informate, este luată la o vârstă critică, uneori generată de rezultatul admiterii în liceu, fără a fi în acord nici cu aptitudinile, nici cu zona cea mai bună în care elevul are achiziții prin învățare.

Pentru a nu ajunge într-un nou im­­pas, de această dată s-a considerat ne­cesar definirea de principii/direcții care să orienteze și să calibreze constructul, precum și să fie agreate la nivel majoritar al grupurilor de lucru. Vorbim astfel de stabilirea unor elemente de standardizare, privite ca elemente fixe (de exemplu, structura standard a anului școlar, comună tuturor, indiferent de filiere) sau ca ținte care pot avea abateri, dar controlate, menținute într-un interval acceptabil, astfel: numărul me­­diu de ore/liceu, țintă de 30 de ore/săp­tămână, procentaje-țintă din bugetul total de ore/săptămână pentru cele trei segmente curriculare – trunchiul co­­mun (TC, 50%), curriculumul de specialitate (CS, 35%), curriculumul la decizia școlii (CDEOȘ, 15%), procentaje di­­ferite corespunzătoare primilor doi ani de studiu (clasele a IX-a și a X-a), res­pectiv ultimilor doi ani de studiu (clasele a XI-a și a XII-a), descrescătoare pentru TC, respectiv crescătoare pentru CS și CDEOȘ.

S-a acordat o atenție prioritară unei asocieri de sens pentru fiecare dintre segmentele curriculare, înțelese ca grupaje de discipline cu adresabilitate diferențiată. Astfel, dacă două dintre grupaje sunt explicit menționate în lege, referindu-ne aici la trunchiul comun și la curriculumul la decizia elevului din oferta școlii, un punct major de reflecție a fost cel asupra introducerii unui segment care să corespundă și prin care să se dea sens fiecăruia dintre multiplele parcursuri educaționale, după filieră, profil și specializare/calificare profesională. În acest sens, s-a conturat segmentul reprezentat de curriculumul de specialitate, diferit ca semnificație față de grupajul actual de discipline ce constituie curriculumul diferențiat. Reprezentând o cheie pentru lectura și înțelegerea constructului, vom lua pe fiecare dintre cele trei segmente curriculare pentru a le explica.

Prin Legea 198/2023 (art. 86, alin. (2)), trunchiul comun capătă un alt sens decât cel dat prin Legea 1/2011, trebuind să fie format din disciplinele/domeniile de studiu/modulele de pregătire obligatorii pentru toți elevii, indiferent de filieră, profil și specializare/calificare profesională. Acest element de noutate aduce o presiune suplimentară asupra curriculumului, cel puțin din două perspective: prima, orice disciplină și orice oră inclusă reprezintă un element fix și obligatoriu pentru orice elev; a doua, trunchiul comun trebuie să fie calibrat astfel încât să producă rezultate ale în­vățării pentru orice absolvent de gimna­ziu care își continuă studiile prin liceu, aici având în vedere că absolventul de gimnaziu nu mai are alternativa opțiunii pentru învățământul profesional, deci în fiecare generație de elevi care continuă studiile liceale, nivelul achizițiilor anterioare prin învățare pornește de la foarte slab până la nivel de excelență. Ținând cont de noile condiții im­­puse de lege, au fost necesare schimbări majore asupra acestui segment, urmărindu-se ca disciplinele și bugetele de timp alocate să asigure formarea competențelor de bază și elementele-cheie ale culturii generale, cu o pondere mai mare la nivelul claselor a IX-a și a X-a, mai mică în clasele a XI-a și a XII-a, pentru a putea permite o semnificație corectă a specializării și opționalității. În acest sens, elevii primilor doi ani de studiu au un număr de 19 ore/săptămână (pentru maximum 15 discipline în TC), urmând ca în anii mari de liceu (XI-XII), în TC să studieze un număr de 11 ore/săptămână (pentru maximum 8 discipline).

Tot prin lege, se revizuiește denumirea segmentului curricular în care sunt grupate disciplinele de tip opțional, de­­numirea de curriculum la decizia școlii (CDȘ) devenind curriculum la decizia elevului din oferta școlii (CDEOȘ). Sensul dat acestui segment se conservă, rămânând o zonă de flexibilitate și au­tonomie curriculară, cu abordări diferențiate pentru filierele teoretică și vo­cațională, respectiv pentru filiera tehnologică. Ponderea sa în construct este crescătoare, cu un buget țintă de 1-3 ore la clasele a IX-a și a X-a, respectiv cu un buget de 5-8 ore la clasele a XI-a și a ­XII-a. Aceste ore vor corespunde ofertei fundamentate și stabilite de fiecare unitate de învățământ, prin raportare la resurse proprii, în consultare cu beneficiarii direcți/indirecți, precum și cu re­­prezentanții autorităților locale și/sau ai partenerilor educaționali, în cazul învățământului tehnologic cu operatorii economici.

Dacă trunchiul comun este cel prin care se asigură formarea tuturor compe­tențelor-cheie la un nivel de bază, contribuind substanțial la profilul general al absolventului, dacă CDEOȘ se dorește un răspuns potrivit nevoilor și intereselor elevilor, curriculumul de specialitate devine segmentul prin care se asigură nevoile de specializare, conținând disciplinele/domeniile de studiu și/sau modulele de pregătire proprii fiecărei specializări, fiind personalizat pentru fiecare dintre parcursurile educaționale proprii învățământului liceal. Și acest segment are ponderi în creștere, la clasele a IX-a și a X-a cu o țintă medie de 8 ore/săptămână, respectiv la clasele a XI-a și a XII-a cu o țintă medie de 13 ore/săptămână.

Pe aceste noi coordonate, în care fiecărui segment curricular i se asociază categorii de nevoi și interese distincte și pentru care se urmărește formare de competențe fie de bază, fie de specialitate, fie care să le susțină/întărească pe cele anterioare sau în domenii complementare, putem spune că se asigură elevului o semnificație crescută a fiecărui parcurs ales, deci implicând și un grad mai mare a responsabilității fiecăruia în luarea deciziilor educaționale, dar și posibilitatea ca, în cazul neadaptării la caracteristicile parcursului, acesta să poată face o schimbare de traseu, mai ales în primii doi ani de studiu.

Înainte de a încheia prezentarea elementelor-cheie ale proiectelor planurilor-cadru, considerăm important să mai punctăm două zone prin care am urmărit creșterea nivelului de autonomie curriculară și flexibilitate. Primul se referă la un element de noutate, privind rezervarea unei părți a bugetului de ore alocat curriculumului de specialitate pentru a fi repartizat activităților de predare-învățare-evaluare în specialitate, dar fără alocarea distinctă pe discipline de specialitate, ci rămasă la decizia unității de învățământ, pentru a va­­lorifica anumite zone de experiență a cadrelor didactice și care să poată defini mult mai puternic specificul unității în plaja locală/regională/națională de oferte educaționale. Pe scurt, este vorba de o noutate care ar putea fi implementată la filiera teoretică, permițând unității de învățământ să diversifice paleta de clase cu specific, similar celui de tip intensiv (dezvoltată anterior doar pentru studiul unei limbi moderne sau al informaticii). A doua zonă de flexibilizare, nu neapărat ca element de noutate, dar care în prezent a fost doar abordată de școlile-pilot, se referă la flexibilitatea orară. Pe actualele planuri-cadru, dar și în proiectele propuse în dezbatere, rămâne o pondere mare a disciplinelor cu alocare orară săptămânală redusă (1 oră/săptămână). Pornind de la această realitate, prin proiectele planurilor-cadru încurajăm unitățile de învățământ să facă un transfer de bune practici privind abordarea modularizată a unora dintre discipline/a tuturor acestora, cu orare care să fie realizate pe alte frecvențe a bugetelor de ore alocate disciplinelor față de cele menționate în tabelele propriu-zise de prezentare a planurilor-cadru. Elevii au posibilitatea de a studia unele discipline mai concen­trat ca interval de timp, în orarul zilei și al săptămânii regăsindu-se un număr mai redus de discipline, deci cu un efort mai redus de adaptare a elevului de la un specific al disciplinei la altul, de la un stil și metodă didactică la altul/alta.

Suntem conștienți că proiectele planurilor-cadru deschid noi oportunități, dar sunt însoțite și de unele provocări la momentul transpunerii lor în practică. Însă sperăm că explicațiile noastre privind intențiile și paradigma în raport cu care s-a realizat noul construct curricular vor fi utile în această perioadă de consultare și că, prin propunerile constructive pe care le vom primi, documentul final va fi unul care să repre­zinte un răspuns la nevoia de reformă curriculară atât de mult așteptată de fiecare dintre dumneavoastră.

Să încercăm să fim reflexivi, proactivi și orientați pe soluții, acest îndemn fiind către noi înșine și către fiecare dintre dumneavoastră, numai astfel vom evita să schimbăm totul fără a schimba nimic, să rămânem doar la nivel declarativ cu clamarea nevoii de inovare. Este o mare provocare pentru toți, este o mare responsabilitate a noastră, dar considerăm că este și o mare oportunitate, prin dimensiunile majore de schimbare, de a ne privi obiectivi în oglindă și a ne decide în mod real asupra ce dorim să reprezinte educația.

Gabriel Vrînceanu – Șef Serviciu Dezvoltare Curriculum, Centrul Național de Politici și Evaluare în Educație

Articol publicat în nr. 61-62 al revistei Tribuna Învățământului