Directorul, un manager iscusit, un superior în a cărui subordine se află mai mulţi sau mai puţini profesori, în funcţie de numărul claselor dintr-o şcoală.
Directorul, un om sobru, care deţine o funcţie respectată şi respectabilă şi în a cărui sarcină sunt puse numeroasele şi variatele probleme ale şcolii.
Directorul, omul care menţine o atmosferă plăcută la nivelul relaţiilor dintre colegi în unitatea de învăţământ pe care o conduce.
Şi cam atât, aceasta este o temă care, în aparenţă, nu merită să fie luată în discuţie şi care, tot în aparenţă, nu prezintă niciun element de singularitate, fiind încărcată de povara rutinei zilnice.
Şi totuşi, eu consider că această temă, departe de a fi una banală, poate fi considerată nu doar o poveste despre educaţie, ci şi una despre moralitate, despre individualism, despre relaţiile interumane, despre corectitudine, despre chinul de a fi şi a rămâne om atunci când deţii funcţia, despre felul în care reuşim să trăim o viaţă care, în anumite împrejurări, nu ne mai aparţine în totalitate.
Plecând de la aceste afirmaţii, precum şi de la titlul pe care am reuşit să-l stabilesc cu o oarecare dificultate, mă întreb: Ce înseamnă să fii un director bun în adevăratul sens al cuvântului? Este suficient să deţii funcţia şi să îndeplineşti formalităţile cotidiene?
Eu consider că a îndeplini, cu succes chiar, câteva probleme care ţin de organizarea internă a şcolii nu înseamnă nici pe departe a fi un director bun, ci doar unul pe care natura sau munca asiduă l-a înzestrat cu anumite calităţi organizatorice.
Plecând de la premisa că într-o şcoală toate cadrele didactice beneficiază de aceeaşi pregătire, mă întreb: Este oricare dintre profesori capabil să îndeplinească cu succes funcţia de director?
Din dorinţa de a răspunde într-un mod cât mai pertinent întrebărilor pe care le-am lansat o să încerc în rândurile următoare să schiţez câteva din calităţile pe care un director-model este obligat să le deţină pentru a-şi merita funcţia.
În primul rând, directorul trebuie să fie un om integru şi sobru, caracterizat prin menţinerea unui echilibru comportamental. (Pe cât posibil, să nu manifeste stări contradictorii, într-o zi să fie exagerat de vesel, iar în cealaltă foarte nervos, deoarece lipsa constanţei în comportament poate dăuna grav funcţiei.)
Directorul trebuie să deţină capacitatea de a realiza el însuşi toate sarcinile pe care le dă subalternilor şi de a fi un exemplu în acest sens. (Dacă directorul cere profesorului de serviciu să fie în şcoală înainte de ora 8, el trebuie să vină la 7.30, conform regulamentului, cu excepţia zilelor în care datoria îi impune să fie în altă parte decât în şcoală; dacă directorul pretinde ca toată lumea să fie la zi cu condica, el însuşi trebuie să fie la zi; dacă pretinde seriozitate în ceea ce priveşte realizarea documentelor şcolare, directorul trebuie să poată prezenta oricând unor profesori debutanţi nişte documente şcolare realizate în mod exemplar etc.)
Directorul trebuie să aibă o atitudine imparţială în relaţiile cu subalternii. (Este exclus faptul ca un director-model să favorizeze în vreun fel anumiţi profesori şi să îi defavorizeze pe alţii; dacă în timpul serviciului pe şcoală au loc evenimente care perturbă buna desfăşurare a orelor, directorul ar trebui să-i găsească vinovaţi pe toţi profesorii care au fost de serviciu pe şcoală în ziua respectivă, nu doar pe unul singur; dacă este interzis ca profesorii să aibă zi liberă, ar fi normal ca toţi dascălii să fie zilnic în acea şcoală, cu excepţia faptului când predau în mai multe şcoli; dacă are obiceiul să învoiască din diferite motive, de acest lucru ar trebui să beneficieze fiecare cadru didactic atunci când are nevoie etc.)
Directorul nu trebuie să manifeste lipsă de respect faţă de un cadru didactic din şcoală în faţa elevilor sau a părinţilor elevilor. (Orice greşeală ar comite un profesor, directorul are obligaţia de a purta o discuţie cu acesta în cabinetul său sau, în cel mai rău caz, în cancelarie. Discuţiile violente care au loc în faţa elevilor duc la discreditarea şi la pierderea autorităţii atât a profesorului, cât şi a directorului.)
Directorul trebuie să fie un exemplu şi în viaţa de zi cu zi. (Un om care este implicat în diferite scandaluri, care are o viaţă de familie dezastruoasă sau un trecut nu tocmai imaculat nu ar fi indicat să fie desemnat liderul unei şcoli deoarece aceste atitudini pot influenţa în mod negativ educaţia copiilor.)
Un director-model trebuie să gândească mult înainte de a lua o decizie şi să nu-şi ia niciodată înapoi cuvântul dat (nerespectarea cuvântului dat generează haos la nivelul instituţiei, cadrele didactice începând să manifeste nemulţumire şi stări de nedumerire cu privire la anumite dispoziţii date).
Directorul trebuie să ştie să facă diferenţa între viaţa profesională şi cea personală. (Dacă în viaţa personală directorul are o problemă cu un profesor care se află în subordinea sa, iar acest profesor are o conduită exemplară şi este un profesionist, directorul trebuie să îi recunoască aceste calităţi fără a lăsa să se observe în cadrul şcolii disensiunile dintre cei doi; dacă în şcoala pe care o conduce există cadre didactice care îi sunt rude – soţ, soţie, frate, soră, fiu, fiică, verişor, verişoară –, acest lucru nu trebuie să se observe, relaţia dintre aceştia şi director trebuie să fie una strict profesională. Afişarea relaţiilor personale ar duce la discreditarea directorului în faţa celorlalte cadre didactice.)
Directorul trebuie să aibă capacitatea de a gestiona cu calm chiar şi situaţiile dificile. (Atunci când un director strigă şi se răsteşte în cea mai mare parte a timpului, problemele pe care le are nu reprezintă decât un pretext, adevăratul motiv al acestei atitudini constând în dorinţa de a impune o autoritate pe care de fapt nu o are, de a induce teama în rândul profesorilor, acesta fiind singurul mod prin care se poate face respectat.)
Un director cu calităţi şi principii nu trebuie „să ţină cu dinţii” de scaun, în ciuda unor evenimente care îi indică faptul că ar trebui să renunţe (atunci când din motive personale sau de orice altă natură un director nu mai reuşeşte să îşi îndeplinească sarcinile cel mai indicat ar fi să se retragă, fără să creeze vreun factor de disconfort în rândul profesorilor; atunci când peste 90% dintre cadrele didactice nu îl doresc pe X în funcţia de director, acesta ar trebui să se conformeze, în acest fel neimpunând tuturor să vină la muncă cu scârbă din cauza unor ambiţii măreţe).
A fi sau a nu fi un director model? aceasta este întrebarea. Iar acestea au fost răspunsurile. Răspunsurile mele personale, sincere şi obiective şi, mai presus de toate, lipsite de vreo urmă de interes, răspunsurile mele extrase din realitatea pe care o trăiesc, o simt şi o gândesc în fiecare zi, răspunsuri care îmi dau speranţa că într-o zi lumea în care trăim va avea ca ideal major onestitatea, corectitudinea, respectul faţă de celălalt şi respectul faţă de sine.
Prof. drd. Raluca COVACI, Şcoala Gimnazială Anghel Saligny, Banloc, Şcoala Gimnazială Livezile