Noile planuri-cadru ar urma să fie aplicate din toamna lui 2023, așa că timp de un an și trei sferturi, ele ar trebui să fie prioritare, inclusiv cu derivatele lor – programe școlare, manuale, încadrări, poate și structură a anului școlar. Este vorba despre planurile-cadru pentru liceu. Evident, ele trebuie să vină în continuarea planurilor-cadru pentru gimnaziu, aflate în vigoare, numai că și planurile-cadru pentru gimnaziu au fost lansate în proces de înnoire. Atunci, planurile-cadru pentru liceu nu ar deveni bune de schimbat de bine ce tocmai vor fi fost schimbate?! Ori ar fi să se renunțe la schimbarea planurilor-cadru pentru gimnaziu?

Modificarea modificării pentru 2023

„Noile planuri-cadru de liceu ar urma să fie aplicabile din 2023“, spune ministrul Educației, Sorin-Mihai Cîmpeanu, accentuând că din toamna lui 2023, deci din anul școlar 2023-2024. Planuri-cadru noi de liceu ar fi trebuit să fie aplicate din 2020 (din anul școlar 2020-2021), pentru că atunci se încheia primul ciclu de aplicare a noilor planuri-cadru de gimnaziu, intrate în vigoare în 2016 (în anul școlar 2016-2017) și înnoirea era normal să aibă continuitate. De aceea, în 2017, a și început realizarea noilor planuri-cadru pentru liceu. În 2019, continuitatea a rămas ignorată, din moment ce iar a început modificarea planurilor-cadru pentru gimnaziu. Cu alte cuvinte, planurile-cadru pentru liceu ar fi urmat să se lege de ceva ce nu ar mai fi fost valabil; altfel zis, nu ar mai fi pornit de la nimic, ar fi rămas în vânt.

Să luăm o mică pauză

Acum, la început de 2022, cu planurile-cadru nu se mai întâmplă nimic. Cele pentru gimnaziu au rămas în fază incipientă de modificare, după ce tocmai fuseseră modificate și nu apucaseră măcar un ciclu întreg de aplicare; scurt spus, li s-a pierdut urma. Cele pentru liceu au fost găsite ca defectuoase încă din faza de proiect inclusiv de către cei care le proiectaseră, așa că și ele au rămas pe loc. Ministrul Sorin-Mihai Cîmpeanu zice chiar că „poate e momentul să luăm o mică pauză și să ne mai gândim un pic“, văzând că s-au strâns vreo zece mii de propuneri de modificare. O asemenea avalanșă, apreciază ministrul, „este un lucru inadmisibil“.

Observația asupra abundenței de modificări propuse imediat ce proiectul a fost lansat dă o idee și despre felul în care este gândită stabilirea planurilor-cadru: printr-un soi de referendum botezat „dezbatere publică“ ori „proces de consultare“, adică prin datul cu părerea de către orice doritor, indiferent de competență în chestiune. Fiindcă veni vorba, este de observat că la fel se întâmplă și în legătură cu alte aspecte din domeniul educațional, precum stabilirea de organigrame, regulamente, statute, metodologii de aplicare, stabilirea structurii anului școlar, a programelor școlare, a tezelor etc. Ca urmare, este de apreciat că Monica Anisie, președinte al Comisiei pentru învățământ, tineret și sport din Senatul României, reamintește că „realizarea planurilor-cadru este strict atributul specialiștilor“.

În același spirit se pronunță și ministrul Sorin-Mihai Cîmpeanu: „Legea educației naționale prevede la articolul 65, alineatul (4), că planurile-cadru și programele școlare sunt elaborate de către organismele abilitate ale Ministerului Educației“.

Eșafodajul gata să cadă

Din perspectiva proiectului România Educată, planurile-cadru de învățământ sunt definite ca făcând parte din „ansamblul coerent“ al curriculumului național, împreună cu programele școlare. Trecând peste nedumerirea cum poate fi un ansamblu altfel decât coerent, este bine-­venit că părțile sunt evidențiate în felul acesta, având în vedere dezinvoltura cu care-n stânga și-n dreapta se vorbește despre planuri-cadru și programe școlare ca și cum ar fi același lucru.

Totodată, proiectul România Educată consideră planurile-cadru și programele școlare ca fiind „noi documente curriculare“, apărute „odată cu anul 2011“, de când „avem o nouă concepție asupra curriculumului școlar“. De fapt, planurile-cadru și programele școlare nu sunt invenții ale anului 2011. Că din 2011 ele sunt „proiectate unitar pentru nivelurile de învățământ primar și gimnazial“ poate fi socotit drept noutate, având în vedere că sincronizarea programelor de la diferite discipline de învățământ și coerența planurilor-cadru reprezintă deziderate vechi, anterioare perioadei din 1990 încoace. De bine ce, în sfârșit, se realizase ceva în sensul acesta între ciclul primar și cel gimnazial, a survenit o întrerupere la nivelul următor, cu posibile urmări perturbatoare și în jos. Altfel zis, eșafodajul stă să cadă precum funicularul lui Alexis Zorbas din romanul lui Nikos Kazantzakis.

Rezultate așteptate după un an de pilotare

Până la urmă, schimbările de planuri-cadru au primit un context de aplicare pilot, ca într-un fel de laborator, pe niște eșantioane, la câteva unități de învățământ. Ministrul Sorin-Mihai Cîmpeanu spune că după obținerea unor prime rezultate ale pilotării, vor fi elaborate noile planuri-cadru: „Pilotarea va dura mai mulți ani, însă primele rezultate sperăm să fie relevante încă după un an. Se va pilota reorganizarea materiei din trunchiul comun la clasa a XII-a, astfel încât în semestrul al doilea să li se permită elevilor să se concentreze asupra materiilor care sunt de interes pentru examenul de Bacalaureat și pentru admitere la facultate. Se facilitează astfel dreptul elevului de a-și alege anumite discipline sau, altfel spus, curriculumul la dispoziția școlii va avea o pondere mai mare decât este acum. În măsura în care rezultatele vor fi cele la care sperăm și cele pe care le așteptăm, este posibil să se generalizeze la nivelul întregului învățământ liceal. Rezultatele ne vor ajuta foarte mult să decidem în momentul în care vom aproba planurile-cadru pentru liceu“.

Concentrarea în ultima parte a liceului asupra disciplinelor de învățământ pentru Bacalaureat este practicată și acum, printr-un consens elevi-profesori-părinți și așa se întâmplă de zeci de ani, de când probele de examen acoperă o arie restrânsă și, mai ales, unidirecțională la nivelul disciplinelor. Perspectiva tot mai apropiată ca liceul să se generalizeze ca formă de educație și de cultură ar trebui să îndemne la precauție în decretarea concentrării elevilor asupra interesului numai pentru câteva componente ale învățăturii de carte din liceu, adică pentru câteva discipline.

Elevii „pot opta între opțiuni“

În noile planuri-cadru de învățământ, „va crește ponderea curriculumului la decizia școlii“, scrie în proiectul România Educată (scrie întărit cu abreviere din ca­tegoria formelor inestetice, acelea cu păstrarea diacriticelor, CDȘ). Creșterea este indicată ca prima măsură pentru îndeplinirea obiectivului „asigurarea flexibilității curriculare, astfel încât fiecare elev să poată studia și aprofunda ariile și disciplinele față de care manifestă apetență și potențial“. Proiectul România Educată arată că numărul de ore „de CDȘ“ (sic!) ar trebui să fie 4 ore la ciclul de la clasa pregătitoare la a IV-a, 5 ore la gimnaziu, 6 ore la clasele a IX-a și a X-a, 9 ore la clasele a XI-a și a XII-a. Tot România Educată ac­centuează că „orice arie curriculară va avea între 3 și 5 opțiuni de CDȘ; elevii pot opta între minimum 2 opțiuni de CDȘ – parte din clasă la CDȘ1, parte la CDȘ2, sau alcătuiri de grupe formate din elevi din clase diferite, în orar, cu evidențiere simplă «CDȘ»“ (citat din textul proiectului, inclusiv cu virgula dinaintea conjuncției „sau“). Este de remarcat posibilitatea de a exista curriculum la decizia școlii „monodiciplinar (sic!)/interdisciplinar/transdisciplinar“. Că-i o literă mâncată în text (din „monodisciplinar“) poate fi trecut cu ve­derea. Importantă și lăudabilă este acordarea libertății de structurare a curriculumului prin recursul la asocierea unor discipline. Și acesta este un deziderat vechi al școlii noastre, mereu încâlcit în birocrație, orgolii și limitări. Abordarea interdisciplinară și transdisciplinară ar deschide calea flexibilității programului de lucru și al elevilor, și al profesorilor. Ar putea duce la revizuirea structurii anului școlar, în sensul segmentării în trimestre, între altele, pentru că un segment (semestru) de an școlar întins din toiul iernii până în plină caniculă apare ca dezechilibrat.

Articolul integral poate fi citit în revista Tribuna Învățământului nr. 25-26 / ianuarie-februarie 2022