O bază pentru decizii ministeriale și locale în condițiile școlii de azi

FLORIN ANTONESCU

Profesorii nu sunt de acord cu eventuala repetare a anului școlar în curs, nici cu recuperarea părții pierdute acum prin restructurarea anului școlar viitor – acesta este răspunsul majoritar al participanților la „cercetarea evaluativă privind practicile didactice și dificultățile în desfășurarea activităților cu elevii în această perioadă” desfășurată de o echipă de cercetători și cadre didactice de la Universitatea din București, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, Universitatea de Vest din Timișoara și Institutul de Științe ale Educației. Cercetarea s-a desfășurat în perioada 25-31 martie 2020, pe baza a 6.436 de chestionare completate online de cadre didactice din învățământul preuniversitar. Colectivul de cercetare a fost format din cerc. pr. I dr. Petre Botnariuc (Institutul de Științe ale Educației), prof. univ. dr. Constantin Cucoș (Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași), conf. univ. dr. Marian Ilie (Universitatea de Vest din Timișoara), drd. Daniel Iancu (Universitatea de Vest din Timișoara), conf. univ. dr. Olimpius Istrate (Universitatea din București), conf. univ. dr. Adrian Labăr (Universitatea Alexandru Iona Cuza din Iași), prof. univ. dr. Ovidiu Pânișoară (Universitatea din București), Doru Ștefănescu (Universitatea din București/proiectul CRED), cerc. pr. I, dr. Simona Velea (Institutul de științe ale Educației).

Cercetarea poate constitui o bază pentru decizii locale și ministeriale în ceea ce privește depășirea situației actuale. De asemenea, arată felul în care elevii și profesorii s-au adaptat mijloacelor și condițiilor de lucru.

Disfuncțiile semnalate cel mai mult de către profesori se referă la comunicare autentică și relaționare umană (65%), sprijin personalizat pentru elevii cu nevoi speciale de învățare (64%), monitorizarea ritmului învățării (52%), feedback pentru corectarea promptă sau pentru confirmarea achizițiilor (45%), explicații pentru înțelegerea conceptelor, relațiilor, fenomenelor (45%), consiliere individuală (36%).

Învățarea la distanță se face prin intermediul Internetului, profesorii și elevii folosesc cel mai frecvent aplicații precum Whatsapp sau Messenger (cu o pondere de 91%), apeluri telefonice (83%), resurse educaționale deschise și conținut digital de felul site-uri cu informații și ilustrații, biblioteci online, simulări, soft educațional, laboratoare virtuale, muzee virtuale, Digitaliada, LearningApps etc., platforme specializate de elearning, aplicații pentru apeluri video/videoconferințe precum Webex, Zoom, Meet, Teams.

În ceea ce privește ținerea ritmului cu planificările în condițiile școlii la distanță, elevii cu rezultate bune și foarte bune reușesc în proporție de 77%. Dintre elevii cu rezultate slabe, doar 50% țin pasul cu programa.

Cercetarea arată că „printre dificultățile în a realiza activități didactice la distanță, cadrele didactice semnalează, în ordine: lipsa instrumentelor pentru gestionarea clasei, pentru feedback și evaluare (64%), dificultăți de ordin tehnic – platforme care trebuie instalate, care nu funcționează (62%), lipsa suportului pedagogic pentru realizarea de activități de învățare suficient de eficiente și/sau atractive pentru toți elevii (58%), lipsa instrumentelor potrivite pentru predare-învățare-evaluare la disciplina lor (57%), lipsa conținutului educațional (resurse digitale) în domeniul disciplinei (57%), lipsa unui computer suficient de performant (56%), lipsa timpului necesar pentru înțelegerea și utilizarea adecvată a instrumentelor și resurselor digitale (54%)”.

Elevii reclamă ca impedimente pentru învățare: „Dificultăți tehnice – conectare complicată pe anumite platforme, restricții de acces, limitări de browser, instalări de programe suplimentare (73%), lipsa obișnuinței de a învăța cu ajutorul noilor tehnologii (71%), nivelul insuficient al competențelor digitale (68%), lipsa unui computer/tabletă/telefon smart (65%), lipsa unui program bine structurat, determinând sincope în învățare (65%), lipsa controlului și monitorizării constante a activității lor (65%), acces limitat la Internet (64%), lipsa suportului/lipsa de interes/interdicții din partea adulților (59%)”.  

Ca știință proprie de utilizare a tehnologiei, cadrele didactice chestionate se situează la nivel mediu în proporție de 53%, în timp ce 4% se declară începători în utilizarea instrumentelor și resurselor digitale. Pentru ședințe și discuții cu colegi, cadre didactice utilizează grupuri de discuții asincrone, precum Whatsapp (94%), apel telefonic (75%), email (72%) și videoconferințe prin Zoom, Webex, Skype, Meet etc. (58%); pentru managementul claselor și al activităților de învățare, recurg la platforme de elearning: Google classroom (68%), Moodle (3%), Edmodo (3%), Easyclass (2%).

Îndrumare cadrele didactice declară că au primit de la directorul școlii (35%), Ministerul Educației și Cercetării, inspectorate școlare, case ale corpului didactic, centre județene de resurse educaționale (25%), colegi cadre didactice (23%), colegi de informatică (9%), ONG-uri și companii private (4%), părinți (2%) și elevi (2%).

Cele mai importante experiențe și inițiative de sprijin pentru profesori sunt: propriile încercări anterioare de introducere a TIC în activități didactice (82%), diverse tutoriale găsite online (78%), grupurile de suport colegial precum grupuri ale profesorilor de pe Facebook (77%), programele de formare în domeniul TIC desfășurate prin CCD-uri (60%), portalul deschis de Ministerul Educației și Cercetării pe digital.educred.ro (60%), ideile de activități cu suport digital de pe digitaledu.ro (59%), atelierele CRED desfășurate prin videoconferință (57%), resursele educaționale deschise colectate de inspectoratele școlare în ultimii trei ani (56%), programele de formare în domeniul TIC desfășurate de ONG-uri/companii (50%), platforma eTwinning (47%).

Opinii din perspectivă academică asupra mijloacelor de abordare a procesului didactic în etapa actuală

Prof. univ. dr. Constantin Cucoș, directorul Departamentului pentru pregătirea personalului didactic, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași: „Orice proiect de educație la distanță este, de bună seamă, un demers pedagogic ce presupune redimensionări de conținut și de strategie comunicațională. Profesorii noștri sunt, într-o bună măsură, pregătiți să facă față acestei provocări și să compenseze inconvenientul și deficiențele instrumentelor digitale disponibile prin creativitate didactică, proiectare minuțioasă, instruire personalizată. Oricum, vorbim despre un compromis și o încercare de a face tot posibilul într-un context de educație atipic și incomod, mai ales pentru clasele mici.”

Prof. univ. dr. Ovidiu Pânișoară, directorul Departamentului de formarea profesorilor, Universitatea din București: „Motivația rămâne un factor esențial în tot acest proces. Este vorba despre motivația cadrelor didactice de a proiecta și a desfășura activități de învățare semnificative, autentice, dar și de motivația elevilor pentru învățare.  Diferența este că acum feedbackul elevilor este mai dificil de obținut, iar dificultățile tehnice constituie câteodată un impediment serios. Cadrele didactice trebuie să dea dovadă de creativitate pedagogică pentru a trece dincolo de zona de confort pentru a face lucrurile ALTFEL în această perioadă.”

Conf. univ. dr. Marian Ilie, directorul Departamentului pentru pregătirea personalului didactic, Universitatea de Vest din Timișoara: „Experiențele tuturor țărilor avansate arată că cele mai eficiente politici educaționale și mecanisme de suport sunt cele care iau în considerare cercetarea, iar deciziile bazate pe dovezi și pe consultarea tuturor actorilor implicați sunt cele care funcționează într-adevăr. Investigația noastră arată că profesorii și elevii au nevoie de sprijin diferențiat pentru a performa în situația atipică actuală. Nu ne referim aici doar la sprijin de ordin tehnic, ci pedagogic. Aproximativ 37% – însemnând peste 2400 de cadre didactice din eșantionul studiului nostru – au pus nevoia de sprijin pedagogic în prim plan în aceste momente. Indiferent că educația se face la distanță sau nu, în esență rămâne un act pedagogic, și colegii ne-au semnalat explicit acest aspect. Cercetarea noastră este proiectată pentru a ajuta Ministerul Educației și IȘJ-urile să ia măsuri adecvate și ne oferim să continuăm demersurile colaborative.”

Conf. univ. dr. Olimpius Istrate, Universitatea din București: „În România, aveam deja în derulare un proiect național de inovare curriculară și educație deschisă, proiectul CRED, dedicat profesorilor din ciclul primar și gimnaziu. Expertiza acumulată în acest proiect și resursele disponibile au fost utilizate pentru un răspuns relativ rapid, care însă trebuie acum nuanțat și extins pe mai multe paliere. Copiii noștri au nevoie de sprijin, în această perioadă, iar noi – cadrele didactice și părinții – avem nevoie de ajutorul concertat al specialiștilor și al guvernanților pentru a compensa educația «convențională» și pentru a face educație intelectuală, socială, emoțională în cadre noi, în care trebuie să colaborăm și să învățăm noi înșine.”