Coronavirusul. Pandemia care schimbă lumea și ne modifică viitorul

Marcela GHEORGHIU jurnalistă

Destul de departe de zona în care ne ducem existențele, la începutul anului o știre traversa mări și oceane scoțând din anonimat, pentru mulți, un oraș din China, care ajunge rapid în prim-planul atenției publice din întreaga lume, un oraș al cărui nume avea să capete în următoarele săptămâni sonorități apocaliptice: Wuhan – cel mai mare oraș din provincia chineză Hubei și unul dintre cele mai populate din China Centrală. Totul a început pe 12 decembrie 2019, când, în centrul acestuia, mai multe persoane s-au îmbolnăvit de o pneumonie rară, de cauză necunoscută. Foarte repede, oamenii de știință chinezi au realizat că au de-a face cu un nou tip de coronavirus, care, la scurt timp de la depistarea sa, avea să se dovedească cel puțin la fel de periculos ca antecesorul său, SARS-ul 2002-2003.

În doar câteva săptămâni, epidemia de coronavirus face ravagii în China. Wuhanul devine un oraș închis. Măsurile luate de autoritățile chineze îngrozesc și stârnesc în același timp revoltă la scară mondială. Imaginile din orașul izolat de restul lumii, cu străzile pustii, militari și oameni închiși în case, strigând după ajutor, fac înconjurul globului. Stilul inuman în care autoritățile chineze înțeleg să gestioneze situația, pentru restul lumii amintește de modul în care se proceda în evul întunecat cu oamenii în timpul epidemiilor de ciumă, holeră sau vărsat negru.

Situația din Wuhan bagă frica în întreaga lume

Cu aproape 500 de milioane de oameni în carantină – oficial sau nu – singurul mod de a răspunde în fața unei epidemii atât de masive este organizarea de „centre de carantină“. Astfel, stadioanele, hotelurile dezafectate sau nefolosite, sălile de sport devin spitale de campanie în care se instalează șiruri de paturi.

Propaganda de partid nu reușește să ascundă lumii realitatea cutremurătoare și, în ciuda tuturor asigurărilor că epidemia a atins maximul și bate în retragere, într-o seară, neștiut, virusul Wuhan pătrunde în capitala Beijing. Lupta cu necunoscutul continuă, dar rezultatele întârzie să apară.

COVID-19 se răspândește rapid la nivel mondial

Către sfârșitul lunii ianuarie, primele cazuri își fac apariția și în afara Chinei. Ajunge în Hong Kong, unde se raportează primele cinci cazuri și unde se decide anularea legăturilor de transport cu China. Se închid școlile. Curând, în Australia apar patru cazuri. Epidemia se răspândește cu o rapiditate uluitoare în Singapore, Thailanda, Vietnam, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, Statele Unite ale Americii… În Europa, primele persoane contaminate sunt raportate în Norvegia, Franța, Germania, Danemarca, Macedonia. De departe, cea mai afectată este Italia, care ajunge a doua țară, după China, ca număr de îmbolnăviri și decese cauzate de noul coronavirus. Forța și rapiditatea cu care se împrăștie epidemia dă impresia unei scăpări de sub control a situației, a unei neputințe generalizate de a lupta cu noul inamic. Teama este cu atât mai mare cu cât omenirea se află în fața unei mari necunoscute, iar timpul curge în defavoarea oamenilor.

Fugind din calea virusului, românii dau năvală în țară cu miile

Criza sanitară este dublată, rapid, de o criză a migranților. De teama epidemiei, cetățenii români din Italia se întorc acasă în România. Autoritățile nu se trezesc imediat. În țară intră sute și mii de români veniți din zonele afectate ale Europei. Carantina care se instituie este ineficientă. Mulți dintre cei care ajung în această situație, la întoarcerea în țară, nu o respectă și astfel mai multe contaminări cu COVID-19 sunt înregistrate în timp record. Iar extinderea vitrusului la nivelul întregii Europe pune din ce în ce mai mulți români pe fugă. Atitudinea celor din țară față de aceștia diferă, de la caz la caz. Ne împărțim în două categorii: românii din țară care consideră că frații noștri din afară trebuie să fie lăsați să revină acasă, cu condiția să fie ținuți 14 zile în carantină, și românii care consideră că statul ar trebui să închidă granițele și să nu le mai permită celor care fug din calea noului virus să mai intre pe teritoriul României.

Isteria crește proporțional cu numărul de îmbolnăviri și pe măsură ce stat după stat din Europa își închide granițele, la toate punctele de intrare în Româna cresc cozile de mașini. Într-o singură zi, după ce Ungaria anunță închiderea granițelor, peste șase mii de români așteaptă să intre în țară. Pentru aceștia se deschide culoarul verde între orele 21.00 și 5.00. Pe măsură ce numărul contaminărilor crește în țară, oamenii se simt din ce în ce mai neprotejați.

O criză economică de proporții se prefigurează

Dar nu doar pandemia de coronavirus stârnește îngrijorarea românilor, și nu numai, ci și viitorul. Pentru mulți, viitorul se prefigurează sumbru. O criză economică de proporții – mai mare decât cea din 2008, spun mulți analiști politici – prinde contur. Oamenii sunt trimiși în concediu de odihnă sau în șomaj tehnic. Pentru evitarea creșterii numărului de contaminări, cei care pot, lucrează de acasă. Criza coronavirusului va avea efecte grave în economia statelor afectate.

La noi, la nivelul tuturor instituțiilor se înființează câte un grup de lucru menit să analizeze riscurile economice generate de epidemie. La prima reuniune a Grupului de Lucru Interinstituțional, de la Palatul Victoria, Klaus Iohannis spune: „E foarte clar și asta am aflat de la ceilalți lideri europeni, că lumea se așteaptă la un recul în economie după ce se termină criza de coronavirus. Noi nu vrem să pierdem timpul și deja pregătim un plan de măsuri“. Tot președintele anunță că vor începe discuții pe marginea măsurilor de sprijin al firmelor.

Președintele Iohannis instituie starea de urgență

Măsură pentru unii binevenită, pentru alții exagerată, starea de urgență devine realitate. În data de 16 martie, președintele Klaus Iohannis decretează starea de urgență pentru o perioadă de 30 de zile, pe întreg teritoriul României. În acest interval de timp este restrânsă exercitarea mai multor drepturi. Măsurile se aplică gradual, în funcție de evoluția evenimentelor. Școlile sunt închise. Se ia în calcul plafonarea prețurilor la medicamente și aparatură medicală, la alimentele de strictă necesitate și la serviciile de utilitate publică – energie electrică și termică, gaze, apă potabilă, salubritate, carburanți. „În cazul în care Comitetul pentru Situații de Urgență va constata agravarea situației, va decide aplicarea unor măsuri suplimentare“, se spune în anunțul președintelui. Ulterior se va trece la închiderea restaurantelor, cluburilor, barurilor, hotelurilor și la restrângerea circulației vehiculelor în și dinspre anumite zone contaminate.

Românii rămân în case și o stare de așteptare se așterne peste ei. Un lucru bun tot se întâmplă. Planeta respiră! Numărul mic de autoturisme care mai circulă pe străzi reduce considerabil poluarea. Stațiile de măsurat arată că la București este un aer curat ca de munte.

Școala în vreme de criză

Închiderea școlilor ridică o mare problemă: procesul de învățământ nu se poate opri odată cu suspendarea cursurilor. Școala va continua cu lecții în regim de teleconferință! Ministerul Educației și Cercetării și Televiziunea publică anunță că vor realiza cursuri pentru toate nivelurile de învățământ, cu prioritate pentru elevii anilor terminali care urmează să susțină Evaluarea Națională și Bacalaureatul, elevii claselor a VIII-a și a XII-a/ XIII-a. Pe lângă orele difuzate la televiziune, la dispoziția copiilor sunt puse mai multe platforme online, prin care pot avea acces la suport de cursuri, cum este clasaviitorului.ro, în cadrul proiectului CRED. Alți profesori apelează la platformele ZOOM – pentru conferințe video și Google Classroom – pentru teme. Mobilizare magistrală din partea cadrelor didactice, care fac eforturi susținute pentru a continua să predea elevilor.

Profesorii sunt încurajați să facă lecții online, pe diferite platforme. Oricât de mare ar fi amenințarea din umbră, mulți sunt aceia care se mobilizează pentru ca elevii să nu piardă prea mult.

Un exemplu din județul Timiș oferă prof. Aura Danielescu, inspector general școlar la data adoptării măsurilor de urgență: „Întreg corpul profesoral este preocupat de continuitatea activităților instructiv-educative și, de aceea, școlile din Timiș au accesat nenumărate resurse educaționale online, prin intermediul cărora desfășoară lecții de la distanță, dar aproape de copii. Însă mai presus de orice este starea de bine a copiilor și dorința noastră este ca în această perioadă în care ei stau acasă, starea lor emoțională să nu fie afectată major. De aceea, am propus colegilor profesori consilieri și profesori logopezi să gândească activități specifice, iar dumnealor au răspuns pozitiv“.

În Capitală, transmit lecții online Inspectoratul Școlar al Municipiului București și Primăria Municipiului București, prin Centrul de Proiecte Educaționale și Sportive Proedus. Școli, organizații, platforme private oferă de asemenea produse educaționale. Extracurricular, se dovedesc benefice retransmii online ale unor evenimente precum Festivalul Internațional George Enescu, ciclul Clasic e fantastic al Filarmonicii George Enescu.

Există însă o problemă: o treime din copiii României trăiesc în foame și sărăcie. Cum ar putea ei să aibă acces la acest tip de tehnologie? Câte dintre familiile sărace au posibilitatea să cumpere un laptop, o tabletă sau un smartphone copiilor lor? De aceea, pentru acești copii, suspendarea cursurilor va mări decalajul dintre ei și colegii lor din urban.

Suntem pregătiți să înfruntăm această criză?

Într-un raport UNESCO se anunță că noul coronavirus a făcut ca sute de milioane de elevi și studenți din întreaga lume să nu se mai ducă la cursuri. Organizația Națiunilor Unite, care monitorizează educația la nivel global, spune că numărul copiilor care lipsesc de la școală la nivel mondial este fără precedent. Statele lovite de epidemia de coranavirus au întrerupt cursurile în învățământul preuniversitar și universitar. Pretutindeni, elevii și studenții nu pierd timpul. Învață. Cursurile în sistem de videoconferință nu sunt o premieră în aceste state. Școala online este organizată ca elevii și studenții să nu piardă prin întreruperea cursurilor.

La noi, această criză a venit pe fondul unei școli șubrezite. Cadrele didactice sunt minunate și s-au mobilizat exemplar pentru ca elevilor să nu le lipsească „școala“, și astfel „școala de acasă“ să fie prezentă în orice… casă.

Școlile din regiunile rurale ale țării se confruntă, majoritatea dintre ele, cu mari și foarte mari probleme. Multe nu au reușit să facă saltul în secolul 21. Altele nici măcar în secolul 20 nu au pășit. În asemenea situații de forță majoră ne dăm seama cât de vulnerabili suntem, cât de vulnerabile sunt instituțiile țării, cât de vulnerabilă este deci școala care, iată, se dovedește, nu poate acoperi nevoile tuturor elevilor ei, din simplul motiv că nu dispune de mijloacele necesare. Lecțiile în regim de videoconferință și temele online sunt de aplaudat, dar de ele nu pot beneficia toții copiii acestei țări. Ce se întâmplă cu ceilalți? Cu acei copii care nu beneficiază de tehnologia secolului 21, menită să le ofere suport exact în asemenea situații de criză majoră?

Societatea educată – societatea viitorului

300 de milioane de elevi și studenți din întreaga lume stau acasă și își continuă cursurile online. Printre aceștia nu se numără toți elevii noștri, pentru că școala românească, învățământul autohton nu a fost niciodată în ultimii 30 de ani o prioritate pentru niciun partid politic. Viitorul este incert, iar școala pare să se amâne sine die.

Epidemia de coronavirus ne modifică, încetul cu încetul, mentalitățile, viziunea despre lume și despre noi înșine.

Această criză, pentru noi, este fără precedent, iar lumea nu va mai fi cea pe care o știam înainte ca în Wuhan să se îmbolnăvească câteva zeci de persoane de o pneumonie rară de cauză necunoscută. Criza coronavirusului se va stinge mai devreme sau mai târziu, la fel și criza economică. Școala, educația sunt cele care pot construi o societate puternică, menită să facă față crizelor și provocărilor viitorului.

Articol apărut în numarul 3 (martie 2020) al revistei Tribuna învățământului.