Întrebări pe care ni le punem

Cristina ȘTEFAN profesor

Societatea contemporană este diferită față de cele trecute, din multe puncte de vedere: internetul, globalizarea, ritmul accelerat al schimbărilor. Probabil, urmărind să-i surprindă specificitatea, fiecare dintre noi va mai adăuga încă multe alte aspecte.

Dar, dincolo de orice particularitate, o întrebare posibilă ar putea fi următoarea: în ce raport se află societatea de astăzi cu filosofia?

Neuroștiințele, psihologia cognitivă descoperă, pe zi ce trece, cum impactul informației asupra creierului uman este de necontestat. Încă din copilărie, generațiile considerate digitale încep să se abiliteze cu lumea virtuală în paralel cu realitatea concretă în care trăiesc nemijlocit. Atenția și memoria sunt confruntate cu dificultățile rezultate din faptul că prea multă informație se află la discreție în proximitate.

Funcționează mintea noastră asemenea unui computer, care poate fi programat? La limită, cum ne vom apăra de influențarea tendențioasă prin rețelele de socializare, de tehnicile din în ce în mai elaborate de manipulare?

Ipoteza pe care o asum este că ceva a rămas la fel, în pofida schimbărilor semnificative care au loc la nivelul societății: mă refer la natura umană. În corelație cu aceasta, la nivel cultural, s-a promovat de-a lungul timpului, ca o formă de legitimare a condiției umane, reflecția de tip filosofic.

Deși trăiesc în cea mai civilizată formă de conviețuire, totuși oamenii vor continua să-și pună întrebări, la care, de altfel, caută răspuns de mii de ani, cum ar fi: Care este sensul vieții? Cum putem trăi împreună cu ceilalți, dar și păstrându-ne libertatea? În ce fel o societate poate fi considerată dreaptă în condițiile existenței inegalităților între oameni?

Chiar dacă ilustrând concepții diferite despre existență și cunoaștere, Filosofia a însoțit mereu atât comunitatea, cât și persoana, societatea în ansamblul ei, dar și pe fiecare om în parte. Desigur, împotriva acestei perspective pot fi formulate și puncte de vedere opuse.

Cicero, în Tusculane, amintește o explicație pe care o dă Pitagora în legătură cu ce este de fapt un filosof: dacă viața este asemenea unui târg, în care se desfășoară jocurile olimpice și unde întreaga Grecie se adună, atunci vom putea observa că unii dintre cei prezenți se află în competiție, întrecându-se ca sportivi, alții vin să vândă sau să cumpere, dar mai sunt unii care doar vor să înțeleagă cum se petrec lucrurile, ei sunt iubitorii de înțelepciune, filosofii.

Cine mai are în zilele noastre răgazul de a contempla? – ar putea să fie o părere sceptică. Ritmul în care se desfășoară eforturile depuse de fiecare dintre noi pentru a atinge obiectivele înscrise în agenda zilei, avalanșa de informații care presează necontenit, solicitarea continuă, căreia trebuie să-i facem față, nu ne mai permit detașarea, reflecția, generalizarea. Trăim captivi în prezent, marcăm reușite în mod punctual, ne mulțumim într-o superficialitate comodă față de ceea ce societatea ne oferă din plin: consumerism și civilizație.

Dar, în pofida tuturor dificultăților invocate, unele teme de interes se pot desprinde: Care este concepția generală pe care o au contemporanii despre viața lor? Cum poate fi menținută ordinea socială astfel încât să fie funcțională? Care este modalitatea adecvată de împlinire în plan personal? Cum să dăm o educație bună tinerilor?

Existența umană are și o dimensiune interogativă, care ține de nevoia omului de a cunoaște, de a înțelege, de a ordona rațional informațiile. Așa se face că omul își pune mereu întrebări, caută să afle nu doar cum sunt stările de lucruri la un moment dat, ci și care sunt tendințele de evoluție ale acestora.

Întrebările aduc inevitabil un sentiment de incertitudine, pe care ne dorim să o putem depăși, pentru a reveni la o bună stare de siguranță. A căuta posibile răspunsuri nu este ușor; dar cum altfel să deschidem spre viitor, atât noi căi de dezvoltare personală, cât și de progres social?

Utilitarismul – filosofia societății contemporane?

Acțiunile sunt bune în măsura în care aduc fericire și rele în măsura în care provoacă opusul acesteia. Prin fericire înțelegem prezența plăcerii și absența suferinței, iar prin nefericire suferința sau absența plăcerii. Principiul filosofic numit al Celei Mai Mari Fericiri este promovat de toată psihologia reclamei. Acestea par să fie ideile după care se dezvoltă în societatea de astăzi economia de consum. Fiecare vânzător oferă tuturor cumpărătorilor potențiali, pe lângă produsul în sine, și o posibilă cale către fericire. Ca să aibă succes de piață, obiectul sau serviciul oferit vine însoțit de o poveste; una care să atragă, în primul rând, atenția. Mai apoi, să aibă legătură cu ceea ce crede respectivul om că îi este favorabil, îl sprijină în realizarea unei dorințe, îl ajută să-și satisfacă o trebuință, deci că, într-un fel sau altul, îi este util.

Sigur, filosoful britanic John Stuart Mill atenționa în lucrarea sa Utilitarismul asupra relevanței plăcerilor spirituale privind împlinirea în acord cu esența umană într-o formulare devenită celebră: „Este mai bine să fii o ființă umană nesatisfăcută decât un porc satisfăcut; e mai bine să fii un Socrate nesatisfăcut decât un nebun satisfăcut

Socrate, filosoful care nu doar că a trăit în acord cu propriile principii de viață, dar a ales și să moară, pentru a nu se dezice de acestea, este un simbol care ilustrează condiția umană, marcată de frământări, dar care, totodată, cultivă plăcerile spirituale a căror superioritate o recunoaște în chip firesc.

Bunăstarea pe care nu dorim doar să o atingem, ci mai cu seamă să o păstrăm, să o rafinăm, tocmai pentru a crește ceea ce la nivelul politicilor publice este considerată calitatea vieții, trimite în termeni filosofici la plăcere și, de aici, la fericire. Înțelegem că evaluăm faptele, urmărind să stabilim dacă sunt sau nu morale în funcție de consecințele pe care le produc: dacă acestea sunt cele așteptate și scopul poate fi atins, atunci avem de-a face cu o situație morală; iar dacă stările de fapt nu sunt astfel, atunci trebuie să le respingem pentru că sunt lipsite de moralitate.

Cum este dezirabil să procedăm: să ne mulțumim cu plăceri imediate, la care avem cu ușurință acces sau să planificăm cu răbdare activități de anvergură, care însă ne pot scoate din zona de confort momentan?

Ce ar trebui să facem pentru a fi fericiți? Ne putem mulțumi cu o stare de bine individuală sau, mai degrabă, trebuie să fim preocupați de maximizarea unei stări bune pentru un număr cât mai mare de oameni?

Atunci când avem de luat o decizie, pe care o dorim rațională, adoptată cu imparțialitate, mai cu seamă dacă ea implică la nivelul consecințelor un număr mare de oameni, evaluăm după anumite criterii alese astfel încât să fie relevante alternativele posibile, urmărim să stabilim cu atenție posibilele avantaje și dezavantaje. Putem fi de acord că, în prealabil, ne bazăm pe o concepție general acceptată asupra binelui, iar de aici putem desprinde criterii după care să evaluăm consecințele faptelor.

Utilitarismul reia o idee veche în care acțiunile sunt judecate după capacitatea lor de a face posibilă fericirea. Explorând raportul cost-beneficiu, cu o aplicabilitate largă, de la economie la politică, utilitarismul este o filosofie morală cultivată și nuanțată de-a lungul timpului. Să fie ea tipul de gândire dominant în societatea contemporană?

Viața publică

Nu neapărat, ar răspunde un adept al gândirii filosofului american John Rawls. Poate că, într-o democrație constituțională, drepturile și libertățile oamenilor, tratați ca persoane libere și egale, vor fi respectate, dacă în urma înțelegerilor pe care indivizii reușesc să le facă între ei vor găsi și mijloacele prin care va fi asigurată aplicabilitatea principiului egalității de șanse, dacă indivizii care conduc vor urmări înfăptuirea la nivelul relațiilor sociale a dreptății ca echitate.

Cum se poate negocia un bun contract social astfel încât, indiferent de particularitățile celor care vor beneficia de prevederile lui, acesta să le garanteze atât libertatea, cât și accesul egal la beneficii și oportunități? Cum vor putea fi acceptate inegalitățile sociale dintre oameni, iar societatea să fie totuși una dreaptă? De ce unele inegalități sunt permise, iar altele nu? Cum se poate face o repartiție a bunurilor materiale și simbolice pentru ca aceasta să fie considerată dreaptă? Ca persoane capabile de a lua decizii raționale asupra modului în care vor evolua stările de fapt spre viitor, tinerii se vor putea inspira, deci, din ideile profesorului de filosofie politică de la Harvard, John Rawls, care oferă reperele conceptuale pentru a înțelege că O teorie a dreptății înseamnă respectul acordat în mod prioritar libertății, precum și că cei aflați în poziții superioare ar trebui să lucreze în favoarea tuturor. Reprezintă dreptatea ca echitate o concepție rezonabilă social? Utilitarism sau contractualism echitabil? Care dintre valențele societății contemporane vor fi cultivate pe mai departe?

La nivelul democrației europene, alte întrebări decurg din asumarea contractului social. Cum este posibil să fie respectate drepturile individuale în condițiile în care societatea, considerată democratică, susține că punctul de vedere majoritar este legitim să se impună în luarea deciziilor? Este acceptabilă o democrație a minoritarilor, fără a diminua în același timp drepturile majoritarilor?

De la probleme de viață cotidiană, cu trimitere la conviețuirea pașnică în comunitate a oamenilor, care înțeleg importanța respectului față de ordinea normativă, la împărțirea bugetului public între diferite domenii de activitate, apar teme de interes pe care Filosofia le surprinde într-un mod sintetic în concepte cum sunt: dreptatea procedurală, dreptatea distributivă, egalitatea șanselor, statul de drept, libertatea și responsabilitatea social-politică.

Din perspectiva traiului în comun, în societate îi învățăm încă de mici pe copii despre cetățenie, le vorbim despre drepturile lor de cetățeni europeni, suntem preocupați în general de promovarea unei bune educații pentru cetățenie democratică. Mai mult, urmărim să ne ajustăm înțelegerea asupra modului în care evoluează existența umanului; de pildă, suntem receptivi la nuanțele desprinse cu sprijinul publicațiilor UNESCO, care au deschis o nouă dimensiune a înțelegerii conceptului, aceea a educației pentru cetățenia mondială. Chiar ne așteptăm ca mentalitățile să se schimbe ca urmare a globalizării, iar educația să fie una în concordanță cu principiile unei dezvoltări durabile, și, totodată cu valorizarea diversității culturale, cu respectul față de drepturile omului. Provocările referitoare la schimbările privind clima, gestionarea resurselor naturale, implicațiile privind protecția socială determinată de creșterea migrației, generalizarea modelelor de consum ridică ideea de contract social la nivel planetar. .

Dintr-o perspectivă istorică, societatea umană poate fi analizată în diferite moduri; dar, dacă am proceda printr-o simplificare ipotetică, am putea fi de acord că au existat, în termenii lui Karl Popper, două semnificative tipuri: societatea închisă, comparabilă cu un organism, autosuficientă, conservatoare, ierarhizată, dar care conferea membrilor ei o siguranță dată de stabilitate; și o alta, diametral opusă, societatea deschisă, abstractă și impersonală, concurențială, în care indivizii nu contenesc să-și crească performanța pentru a putea accede la poziții sociale cât mai înalte, o societate competitivă, receptivă la schimbare. A ține însă în permanență pasul cu provocările aduse de nou este dificil, presupune un efort greu de susținut în timp.

Dacă societatea închisă poate fi asociată experienței de tip comunist, atunci se poate presupune că societatea deschisă se apropie de principiile unei societăți democratice. Iar cum continuitatea, dar și schimbarea sunt două determinații complementare ale existenței, fiecare dintre cele două societăți are avantajele și dezavantajele sale. Dacă am putea opta, în care dintre cele două tipuri de societăți am alege să trăim?

Continuarea articolului poate fi citită în numarul doi, serie nouă, al revistei Tribuna Învăţământului, ediția tiparită. Revista poate fi achiziționată  aici.