Școală ca ieri pentru meserii de mâine

Florin ANTONESCU jurnalist

Vreau să vă spun ce greu e în uzină (…). Noi, copiii de azi, să învățăm, să nu ajungem acolo. Un copil trebuie să învețe mult mai mult ca să dea la facultate, dacă nu înveți, te duci la uzină să cari fiare“.

Am ajuns în secție alături de colegii și colegele mamei, m-au întâmpinat cu bucurie și mi-au spus să învăț carte că aicea e o muncă grea“.

Sunt fraze din compuneri de pe la mijlocul anilor ’80 pe tema „Meseria părinților mei“. Numele uzinei nu contează. Vremea a trecut, vremurile s-au schimbat. Aceeași a rămas în mintea oamenilor opoziția carte-meserie. Declarativ, ne luptăm cu ea. Practic, o cultivăm.

Cum s-o ștergi de la profesională

Lipsa meseriașilor e notorie. Cauza o tot căutăm pe undeva între școală și familie: școala profesională nu atrage, familia nu vrea să-și dea copilul la o meserie. Ca remedii sunt încercate de zor conștientizarea părinților și cosmetizarea învățământului profesional. Par munci în zadar. În orice caz, arată a fi făcute prost.

Prezentarea învățământului profesional ca să-i atragă pe elevi și să-i convingă pe părinți este făcută cu un soi de jenă, de împăcare și condescendență, din moment ce drept element de atracție apare subliniat insistent ceva ce ține de fapt de respingere: între atuurile învățământului profesional este evidențiată în primul rând ușurința de a-l părăsi, adică posibilitatea de ieșire rapidă de pe ruta profesională și de acces la liceu chiar în mod avantajos, adică direct pe o treaptă nițel mai de sus, atât cât să fie ocolită repartizarea computerizată. De asemenea, argumentele în favoarea statutului de elev la școala profesională arată a jignire în toată regula a elevilor care o urmează și a profesorilor care predau acolo, tot repetându-li-se candidaților că și ei pot să fie „cineva“ chiar dacă sunt la profesională, adică inducându-li-se ideea că pot să-nșele aparențele ca lumea să nu știe că sunt „din ăia“ .

Pentru atragere către școala profesională au existat și intervenții care frizează naivitatea (schimbarea numelui în „școală de arte și meserii“, începerea înscrierilor înaintea repartizării la liceu), s-au încercat și dirijări vulnerabile din punct de vedere legal (interdicția intrării la liceu cu medie sub 5 la Evaluarea Națională, desființarea sau transformarea liceelor cu promovare 0 la bacalaureat).

La urma urmei, criza forței de muncă vine numai din fuga de școala profesională?

Impozitele împiedică salarizarea pe măsura calificării

Un om de afaceri cu vizibilitate și influență, Ștefan Mandachi din Suceava, cunoaște criza forței de muncă și a școlarizării pe dinăuntrul ei, cu tot cu cauze. Aplicarea e la domeniul lui de activitate, hoteluri, restaurante, cazare (HoReCa), învățămintele sunt largi: „Este dificil să găsești bucătari și ospătari pentru restaurante de lux chiar și în București, nu doar în orașele de provincie. Un alt inconvenient este salarizarea, care trebuie să fie pe măsură și unde intervin impozitele foarte mari pe care trebuie să le suporte angajatorul, ceea ce face grea supraviețuirea unui antreprenor pe această piață. Așadar, pe de o parte te confrunți cu lipsa forței de muncă, iar pe de alta, cu un sistem de taxare a salariului net care ajunge la 72%“. Cu trimitere spre sistemul de formare profesională, dar nu numai, Ștefan Mandachi ajunge la posibile soluții: „Oamenii cu experiență preferă să lucreze în străinătate, pentru că unui antreprenor român îi este greu să le ofere salariile corespunzătoare pregătirii și tipului de activitate pe care o au, din cauza sistemului de impozitare. Spre exemplu, eu am preferat să închid un restaurant unde nu mai puteam să le pun clienților la dispoziție serviciile aferente unei unități de patru stele. În cazul Hercule (lanț propriu de restaurante), este mai ușor, pentru că instruirea angajaților, pe care o facem noi, indiferent de experiența prealabilă pe care o au, durează două săptămâni. Cred că posibile soluții pentru această problemă ar fi reducerea impozitelor și o politică solidă în ceea ce privește strategiile de retenție a personalului, în care să beneficiem de sprijinul statului. Primul pas, din punctul meu de vedere, ar fi organizarea unor întâlniri de consultare între instituțiile statului și mediul privat“.

Statul să impună crearea unor fonduri la nivel de industrie pentru formare profesională

Florin Jianu, președintele Consiliului Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România: „Învățământul dual pregătește viitoarele generații de angajați și viitoarele generații de specialiști. Conform Băncii Mondiale, în România există deja prea multe instituții care se ocupă de învățământul profesional, dar la care funcția de leadership și supraveghere a sistemului de învățământ profesional și tehnic inițial lipsește. Sunt de părere că statul ar trebui să ofere stimulente companiilor pentru a se implica sau a contribui la practica elevilor, cu adoptarea unor politici ce impun crearea unor fonduri la nivel de industrie sau a unor centre de formare profesională specifice diferitelor sectoare și industrii. Deficitul forței de muncă este major mai ales în domenii care necesită meserii cum sunt sudor, zidar, lăcătuș, mecanic și în zone de lucru precum servicii, turism. Pentru acestea, angajatorii au foarte mare nevoie de absolvenții unor unități de învățământ dual. Consider că o țară care vrea să performeze din punct de vedere economic investește în primul rând în educație

„Meseria face diferența!“ cu discreție

Reacția Ministerului Educației și Cercetării la cerințele pieței se dovedește mai degrabă discretă: campania „Meseria face diferența!“ s-a desfășurat în vârful picioarelor, prin zona lozincardă la modă. A fost lansată la Liceul Tehnologic Cezar Nicolau din Brănești, județul Ilfov, unde ministrul Educației și Cercetării, Monica Anisie, ne-a reamintit că „dacă suntem cu toții alături de școală și dacă înțelegem cât de importantă este educația, se pot realiza lucruri frumoase, se poate crea starea de bine în școală. Cu toții ne dorim o Românie modernă. Dar pentru a avea o Românie modernă, trebuie să avem o Românie educată“, iar pe elevi i-a îndemnat: „Dragii mei, munciți în spiritul educației! Construiți-vă un parcurs educațional în care să arătați că Meseria face diferența!“. Campania a durat o lună, cu „acțiuni propuse“ în termeni precum „caravane ale meseriilor, concursuri școlare de tip Atelier de creație sau Atelier de robotică, vizite ale elevilor din unitățile de învăță – mânt gimnaziale din județ la operatorii economici care asigură pregătirea și/sau practica în învățământul profesional și profesional dual“; „creșterea vizibilității și atractivității învățământului profesional tehnic și profesional dual“; „parteneriatul între toți factorii“ etc. Probabil unele din – tre acțiuni s-au și petrecut.

Educație și intervenție socială

Deschidere considerabilă către absol – venți de învățământ profesional arată Kaufland România, unul dintre cei mai mari angajatori privați de pe piața româ – nească. De altfel, compania deține de patru ani la rând certificarea „Angajator de Top“ în România și pentru prima dată a primit și recunoaștere internațională, prin titlul de „Angajator de Top“ în Euro – pa. Receptivitatea față de oferta școlii se îmbină inclusiv cu susținerea unor proiecte sociale. Așa este programul-pilot de angajare și includere a persoanelor cu dizabilități, dezvoltat în colaborare cu echipa Motivation. Se desfășoară în magazinele din București, Cluj-Napoca, Sibiu, Timișoara și va fi extins. Angajările sunt ca lucrător comercial, lucrător comercial în raionul de legume-fructe, casier, asistent etichetare, asistent grill.

Multe persoane cu dizabilități din România vor și pot să muncească, dar nu au șansa unui loc de muncă“, remarcă Estera Anghelescu, Recruiting & Employer Branding Director la Kaufland România, și anunță: „Kaufland își propune să răspundă la această problemă și alege să vadă în acești oameni abilitățile lor, puterea și curajul de a depăși obstacolele. Alături de colegi, ne dorim să găsim soluții pentru a fi integrați cu ușurință într-o echipă construită ca o familie, în care fiecare își găsește locul, echipa Kaufland“.

Unui proces de educație și formare îi sunt supuși de asemenea actualii angajați, ca pregătire pentru interacțiune cu noii colegi: dezbateri, jocuri de rol pe teme de comunicare și relaționare cu persoane cu diferite tipuri de dizabilități, evenimente de recrutare propriu-zisă. Urmează să fie făcute și investiții în adaptarea mobilierului și echipamentelor pentru angajații cu dizabilități.

Industria 4.0 și frica de antreprenoriat

Profesionalizarea la nivel superior a fost analizată la Forumul Național al Economiștilor din România (FNER), cu tema „Viitorul economiei românești în contextul evoluțiilor globale“, organizat de Asociația Facultăților de Economie din România (AFER), cu sprijinul Academiei de Studii Economice din București (ASE), în parteneriat cu Asociația Generală a Eco – nomiștilor din România (AGER), Societatea Română de Statistică (SRS), Asociația Absolvenților Academiei de Studii Economice din București (Alumni ASE).

Grupul de lucru „Industria 4.0 și șansele României în contextul locurilor de muncă ale viitorului“, coordonat de prof. univ. dr. Dorel Paraschiv, prorector al ASE, a reamintit că „termenul de Industry 4.0 (Industrie 4.0) a apărut pentru prima oară în anul 2011, printr-o inițiativă strategică a guvernului german“, scopul fiind „transformarea producției industriale prin digitalizare și exploatarea potențialului noilor tehnologii“, iar „expresia «A patra revoluție industrială» a fost introdusă pentru prima dată de Klaus Schwab (președintele executiv al Forumului Economic Mondial) în 2015“ și „reprezintă a patra epocă industrială majoră de la Revoluția Industrială inițială a secolului al XVIII-lea. Industria 4.0 se caracterizează printr-o fuziune a tehnologiilor care estompează liniile dintre sferele fizice, di – gitale și biologice. Această nouă eră, perioadă caracterizată de un proces avansat de digitalizare și automatizare, presupune noi competențe, noi abilități de lucru“. O semnalare a experților participanți din mediul universitar și de business este că, pentru industria 4.0, „în momentul actual, în România nu există un model de succes ce poate fi replicat. Noi locuri de muncă apar de la un an la altul, iar problema demografică și nevoia tot mai mare de lucrători selectivi și bine pregătiți au un impact negativ asupra adoptării noilor tehnologii. Joburile trebuie să fie regândite și redefinite“. Competențele necesare unui viitor absolvent pentru industria 4.0, identificate de Forumul Economiștilor, sunt: „Accent pe soft skills, comunicare, lucru în echipă, adaptabilitate, inteligență emoțională, învățare rapidă, corelarea noțiunilor teoretice cu aplicabilitatea lor“. Școala viitorului ar putea să cuprindă „introducerea compe – tențelor antreprenoriale în procesul de învățare, implicarea reprezentanților mediului business și a celor din sistemul public în derularea cursurilor și a seminariilor, organizarea unui hackathon pentru studenți, simulatoare în care studenții iau decizii manageriale, sesiuni de comunicări științifice cu o aplicabilitate mai mare la final (inițiere de proiecte etc.), gamification, dezvoltarea cadrului în care studenții pot alege informat viitoarea lor carieră, programe de mentorat“.

Grupul de lucru privind „Dezvoltarea de competențe antreprenoriale pentru economia viitorului“, condus de prof. univ. dr. Adriana Giurgiu, secretar general al AFER, și asist. univ. dr. Robert Bumbac, coordonator al Societății Antreprenoriale Studențești ASE București, iden – tifică „o pondere semnificativă a tinerilor care privesc cariera antreprenorială cu scepticism și preferă locuri de muncă stabile, care nu implică asumarea de responsabilități majore“. Cauza se regăsește în provocările „actuale cu care antreprenorii se confruntă, precum schimbări rapide, instabilitate, nevoia continuă de identificare de noi oportunități, digitalizarea și globalizarea“. În aceste condiții, spun specialiștii AFER și ai Societății Antreprenoriale Studențești, „rolul universităților este de creștere a interesului și a gradului de cunoaștere privind beneficiile antreprenoriatului în rândul studenților și de a-i ajuta în demersul antreprenorial prin activități de mentorat, cursuri și interacțiunea cu antreprenori, așa cum se întâmplă prin activitățile realizate de societățile antreprenoriale studențești. În același timp, universitățile pot dezvolta competențe și cunoștințe referitoare la crearea unei culturi antreprenoriale pe care cursanți precum cei ai programelor de MBA o pot dezvolta în rândul angajaților din companiile pe care le conduc“. Ca antreprenori, Loredana Cișmaș și Eduard Burghelia enunță principalele competențe și atitudini necesare celor care învață la rândul lor să devină antreprenori: „Inovare aplicată prin atitudine proactivă și creativă care să le permită tinerilor să facă față schimbărilor rapide, mediului complex, necunoscutului și să identifice permanent cele mai bune soluții și oportunități pentru situațiile cu care se confruntă, încredere în sine, curaj, determinare“. Robert Bumbac readuce în discuție eternizata problemă a legăturii dintre învățarea teoretică și practică, prin „crearea unor concursuri de idei de afaceri, prin traininguri care să-i pună pe studenți în legătură cu oameni de succes în business care să-i mentoreze, să-i ajute să-și dezvolte viitoarea afacere“ .

8.888 de locuri pentru învățământul dual și 49.381 de locuri pentru învățământul profesional clasic rezultă ca necesare la clasa a IX-a în anul școlar 2020-2021, potrivit analizei la nivelul lunii ianuarie oferite de platforma „Alege-ți drumul!“ a Centrului Național pentru Dezvoltarea Învățământului Profesional și Tehnic. Agenții economici solicită cele mai multe locuri pentru învățământ dual în domeniile mecanică, turism și alimentație, electric, electro – mecanică, iar pentru învățământ profesional, în domeniile mecanică, turism și alimentație, comerț, industrie textilă și pielărie.

Continuarea articolului poate fi citită în numarul doi, serie nouă, a revistei Tribuna Învăţământului, ediția tiparită. Revista poate fi achiziționată  aici.