Tradiția mărțișorului

Baba Dochia și tradiția mărțișorului

Prima lună a calendarului roman, cu începutul de an la 1 martie, este dedicată lui Mars, zeul războiului. Mărțișorul este funia care adună și împletește cele 365 de zile într‐un șnur bicolor, simbolizând iarna și vara, făcut cadou la 1 martie, străvechi început de an agrar. El este un calendar simbolic confecționat din două fire colorate în alb și roșu, la care s‐a adăugat apoi un obiect artizanal.

La începutul secolului al XX‐lea mărțișorul se făcea cadou copiilor, fete și băieți, în dimineața zilei de 1 martie, înainte de răsăritul soarelui. Șnurul mărțișorului, de care se agăța o monedă de argint sau de aur, se purta legat la mână, uneori era prins în piept sau la gât până la o anumită sărbătoare a primăverii (Mucenici, Florii, Paște, Arminden) sau până la înflorirea unor arbuști și pomi fructiferi (măceș, porumbar, trandafir, păducel, ci­reș etc.), când se agăța pe ramurile înflorite. Cei care primeau mărțișorul credeau că nu vor fi pârliți de soare în timpul verii, că vor fi sănătoși și frumoși ca florile, plăcuți, drăgăstoși, bogați și norocoși, feriți de boli și de deochi.

După informații etnografice mai vechi, mărțișorul se confecționa din două fire răsucite de lână colorată, albă și neagră, și se făcea cadou în ziua din luna martie când apărea pe cer Luna Nouă. Aromânii puneau mărțișorul în ajunul zilei de 1 martie, adică în seara zilei de 28 sau 29 februarie. Obiceiul mărțișorului este inseparabil de tradiția Dochiei, o bătrână urâcioasă care, înșelată de vremea bună de la începutul lunii martie, pornește spre pășunile montane cu turma de oi sau de capre. Poartă nouă sau douăsprezece cojoace (număr egal cu lunile anului), scoțând câte unul pe zi din cauza ploii care le îngreuna. În ziua a noua sau a douăsprezecea, rămasă doar în ie, este surprinsă de un ger năprasnic și îngheață, împreună cu turma ei. Firul mărțișorului ar fi fost tors de Baba‐Dochia în timp ce urca la munte cu oile. Firul sau ața toarsă înseamnă timpul care se scurge neîncetat: Ursitoarele torc firul vieții omului la naștere, Dochia toarce firul anului la început de primăvară. Obiceiul a fost atestat în toate teritoriile locuite de românii nord și sud‐dunăreni.

Elemente de mitologie românească se regăsesc în credințele, datinile, superstițiile, basmele și legendele create de popor. Mitologia noastră conține nenumărate ființe fabuloase, care protejează sau amenință omul și, în consecință, trebuie respectate, îmbunate sau ocolite și care au sărbătorile lor specifice. Aceste făpturi, provenind dintr‐un amestec de credințe păgâne și creștine, reprezintă:

  • personificări ale timpului (Baba-Dochia, lunile anului), ale forțelor naturii (Muma‐Pădurii, Moș Crivăț, uriașii, Vântul‐Turbat), ale înțelepciunii (ursitoarele, solomonarii), ale sorții (Norocul, Piaza‐Rea);
  • duhuri curate și necurate (ielele, îngerii, sfinții, strigoii, zburătorul, zânele);
  • personaje de basm (Sfarmă‐Piatră, Strâmbă‐Lemne, Statu‐Palmă‐Barbă‐Cot);
  • plante miraculoase (alunul, busuiocul, iarba‐fiarelor, mătrăguna) și animale năzdrăvane (ariciul, boul, lupul).

În cultura veche, mărțișorul nu este un simplu obiect artizanal, ci un obiect încărcat de semnificații. Mărțișorul protejează ființa care îl poartă, într‐un moment sensibil: începutul anului agrar. Baba-Dochia reprezintă timpul vechi, care trebuie să moară simbolic, pentru a se putea reînnoi.

Mărțișorul este o sărbătoare importantă și în Republica Moldova, unde Banca Națională a pus în circulație, începând cu 2015, o monedă comemorativă din argint pe care este imprimată imaginea unui mărțișor. 

Obiceiul mărțișorului există și la alte popoare din jurul nostru: albanezi, bulgari, greci, macedoneni, sârbi și unguri.

Albanezi

Verore este confecționat din bumbac, mătase sau lână, șnurul fiind, de regulă, bicolor (alb‐roșu). Este purtat de tineri necăsătoriți (femei și bărbați, creștini și musulmani deopotrivă). Se pune în 14 martie (sărbătoare națională, Ziua Verii). La sfârșitul zilei, șnurul se agață de ramurile copacilor sau de tufișuri, pentru ca păsările să‐l folosească la clădirea cuibului.

Bulgari

Martenița, în formă de șnur cu păpuși (alb – băiatul, roșu – fata), este împletit de cea mai bătrână femeie din casă. Se prinde la mână, unde se păstrează până când este văzută prima pasăre, apoi se pune sub o piatră. Dacă ulterior acolo sunt furnici sau gândaci, este semn bun. Martenița se poate atârna de ramurile unui copac înflorit sau de un trandafir. Baba Marta vine în casele oamenilor care nu poartă mărțișor și aduce spiritele rele.

Greci

Mărțișoarele sunt bicolore (alb‐roșu; alb‐albastru; roșu‐auriu), tricolore (alb‐roșu‐albastru) ori monocrome (fir roșu, panglică roșie). Cu o seară înainte de 1 martie, firul este lăsat în lumina lunii sau a stelelor, pentru a se încărca magic. În unele insule, se poartă inele sau mărgele, în loc de mărțișoare. Mărțișoarele puteau împodobi, de asemenea, ferestrele sau ușile casei, pentru a feri de deochi.

Macedoneni

Martinca, făcut din lână, in sau mătase, este bicolor (alb‐roșu; alb‐negru) sau tricolor (alb‐roșu‐negru) și se poartă în ultima seară a lunii februarie. În prezent se întâlnesc și mărțișoare cu figuri antropomorfe. În anumite sate, mărțișorul se arunca pe o apă curgătoare, pentru ca răul să plece odată cu apa.

Informații preluate din manualul de Limba și Limba și literatura română, clasa a VII-a, editura Art Klett, 2019. Autori: Florentina Sâmihăian, Sofia Dobra, Monica Halaszi, Anca Davidoiu-Roman, Horia Corcheș.