Constantin Brâncuși (n. 19 februarie), tradiție în noutate

Astăzi se împlinesc 144 de ani de la nașterea marelui sculptor Constantin Brâncuși. Născut pe data de 19 februarie 1876 în Hobița, Peștișani, jud. Gorj, își face cunoscută îndemânarea la lucrul manual prin construirea unei viori din materiale găsite în prăvălia în care lucra ca ucenic. La începutul carierei sale, sculpturile lui Brâncuși au constat mai ales din reprezentări clasice ale formei umane. Transformarea structurii operei sale a suferit o evoluție rapidă, astfel încât, începând din 1907 reprezentările antropomorfe încep să cedeze locul sculpturilor care îl vor prefigura pe artistul Brâncuși de mai târziu care urma să intre în conștiința universală.

Importanța în cultura română

Opera lui Constantin Brâncuși își are rădăcinile în obârșia țărănească și oglindește felul țăranului român de a gândi lumea. Brâncuși a relevat lumii occidentale dimensiunea sacră a realității, a preconizat exprimarea esenței lucrurilor, a vitalității formei, a creat unitatea dintre sensibil și spiritual. Considerat unul din cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea, Brâncuși se remarcă prin faptul că îmbină simplitatea artei populare românești cu rafinamentul avangardei pariziene. Tradițiile, miturile și funcția magică a artei populare românești se regăsesc în creațiile sale, influențând profund conceptul modern de formă în sculptură, pictură și desen.

Feminitatea în opera lui Constantin Brâncuși

O importantă sursă de inspirație a operei lui Brâncuși a fost femeia. Sculpturile care înfățășează femeia fac o reprezentare abstractă a acesteia, uneori materializând relația dintre el și femei precum: Margit Pogany şi Domnişoara Pogany, Eileen Lane şi lucrarea Eileen Lane, Léonie Ricou şi Madame L.R., Renee Irana Franchon şi Muza adormită, Agnes Ernst Meyer şi La Reine Pas Dédaigneuse, Nancy Cunnard şi reprezentarile ei Jeune Fille Sophistiquée şi  Negresa blondă.

Liga Femeilor Gorjene

Pe fondul mișcării de emancipare a femeii de la începutul secolului al XX-lea, apar diferite asociații și organizații în care intrau femei determinate de interese de clasă, intelectuale cu vederi progresiste și democratice. Aceste organizații aveau drept scop acțiuni filantropice, de caritate sau religioase. În anul 1921, în județul Gorj ia ființă Liga Femeilor Române din Gorj, ca filială a Ligii Femeilor Române. Această organizație avea drept scop păstrarea vechilor tradiții artistice ale poporului român, îndeosebi angrenarea femeilor în diferite activități productive și îngrijirea monumentelor istorice.Liga era condusă de către Arethia Tătărescu (soția lui Gheorghe Tătărescu). Arethia este cea care l-a convins pe Brâncuși să realizeze ansamblul monumental de la Târgu-Jiu, iar lucrările au fost finanțate, în întregime, de către Liga Femeilor Gorjene.

Cele mai cunoscute lucrări

Coloana Infinitului (Coloana sacrificiului infinit) – numărul modulelor din care este alcătuită (16 la număr) reprezintă anul în care România a intrat în Primul Război Mondial; prezintă elemente ale mai multor spiritualități, dintre care cel mai pregnant este reliefată cea creștină.

Masa tăcerii (Masa apostolilor neamului) – este compusă din 12 scaune, reprezentând apostolii, în mijloc aflându-se Iisus Hristos; este inspirată dintr-o masă de piatră de pe timpul lui Ștefan cel Mare, care poate fi admirată în curtea bisericii din Pătrăuți (județul Suceava).

Poarta Sărutului (Monumentul Întregirii neamului) – este compusă din doi stâlpi, fiecare dintre ei fiind alcătuit din alți patru, uniți în partea de sus cu o grindă. Cei 8 stâlpi reprezintă cele 8 regiuni care se alipiseră patriei mamă, România, iar sărutul reprezintă unirea.

Cumințenia pământului – sculptură bogată în elemente mistice, în cadrul cărora se regăsesc atât elemente ale vechilor religii din antichitate, cât și elemente ale creștinismului, ale diferitelor credințe africane etc.