„Mult-anunțata Lege a Educației Naționale se lasă așteptată“

Interviu cu prof. Constantin Huică, președintele USLI Gorj

Stimate domnule președinte, cum a fost acest an școlar, de finalul căruia ne apropiem,  pentru Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământ Gorj, pentru cadrele didactice gorjene?

Acest an școlar a fost marcat de schimbările făcute la conducerea Ministerului Educației Naționale, mai întâi numirea ca ministru interimar a doamnei Rovana Plumb, apoi a doamnei Ecaterina Andronescu.

Chiar dacă aceste schimbări în conducerea ministerului se impuneau, au generat eforturi în plus din partea conducerii Federației Sindicatelor Libere din Învățământ, dar și a liderilor Sindicatelor Județene afiliate. Și aici mă refer la demersurile făcute pentru rezolvarea problemelor generate de multiple modificări a legislației în vigoare: Legea 1/2011 cu modificările și completările ulterioare, Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și a actelor normative de modificare și completare a acesteia care au trebuit reluate după fiecare schimbare a conducerii Ministerului Educației Naționale.

Semnarea la 1 decembrie 2018 a Acordului dintre Guvernul României și Federațiile sindicale reprezentative din învățământ a adus o speranță de mai bine pentru cei care muncesc în învățământ. Acest acord, deși avea termene concrete de rezolvare, acestea au fost din start amânate  de momentul votării Legii Bugetului de Stat pentru 2019.

Care au fost, care sunt principalele probleme cu care se confruntă școala gorjeană? Cadrele didactice din această parte a țării?

Un prim aspect este legat de Proiectul planului de salarizare pentru anul școlar 2019-2020 care, prin adresa Ministerului Educației Naționale nr. 1316/12.12.2018, solicită ca la nivelul fiecărui județ să se asigurare un procent de cel puțin 35% din totalul locurilor la clasa a IX-a pentru învățământul profesional (inclusiv dual).

Aplicarea acestei adrese, prin care se impunea, fără niciun fel de analiză, să se asigure un procent de minimum 35% din totalul de locuri la clasa a IX-a pentru învățământul profesional este inoportună. O asemenea măsură trebuie aplicată etapizat, diferențiat, pe parcursul mai multor  ani școlari, și nu dintr-odată.

Aici trebuia să se țină cont de specificul nevoilor agenților economici care acționează pe piața forței de muncă de la nivelul județean, astfel să asigure școlarizarea pentru calificările cerute de către aceștia.

Din punctul nostru de vedere, trebuia să se ia, mai întâi, măsurile necesare pentru asigurarea bazei materiale pentru formarea profesională și pentru asigurarea resursei umane calificate care să poată desfășura activitățile instructiv-educative specifice; trebuie avut în vedere că este necesară o perioadă mai lungă de timp pentru a se putea autoriza și, ulterior, acredita o anumită calificare – aspect de care nu s-a ținut cont la emiterea acestei adrese.

Mai întâi trebuia să se procedeze la identificarea nevoilor reale de formare profesională, să se țină cont de „gradul de inserție“ a absolvenților învățământului profesional pe piața forței de muncă. Doar simpla majorare  a numărului de locuri la clasa a IX-a pentru învățământul profesional va conduce la forța de muncă slab calificată, în neconcordanță cu cerințele de pe piața muncii, șomaj pentru anumite categorii de personal didactic de predare, creșterea abandonului școlar, și, nu în ultimul rând, discreditarea într-o și mai mare măsură a învățământului profesional.

Această măsură, la noi în județ, a generat reducerea numărului de clase de liceu la toate unitățile școlare cu profil tehnologic, angrenând un număr mare de cadre didactice în mișcarea de personal în căutarea unui nou loc de muncă sau chiar părăsirea sistemului de la 1 septembrie.

În domeniul salarizării, problemele continuă odată cu aplicarea etapizată a Legii-cadru nr. 153/2017, și anume  a sporului de suprasolicitare neuropsihică de 10% din salariul de bază pentru diversele categorii de lucrători din învățământ, precum și a indemnizației de hrană. În legătură cu acordarea indemnizației de hrană, aceasta a generat trimiterea forțată în concediu de odihnă, deși aceștia pe perioada vacanțelor școlare aveau planificate pregătiri suplimentare cu elevii în vederea participării la olimpiadele școlare.

Tot la capitolul probleme ale membrilor de sindicat constăm un număr în creștere a Consiliilor locale care nu decontează naveta cadrelor didactice, aceștia fiind nevoiți să-și câștige drepturile în instanță.

Ce se întâmplă cu mult trâmbițata și așteptata Lege a Educației Naționale?

Mult anunțata Lege a Educației Naționale se lasă așteptată. Deși în acordul încheiat de Ziua Națională, Guvernul se obliga ca până la 31 martie 2019 să prezinte draftul noii legi a educației, aceasta nici pe departe nu se întrevede.

Întâlnirile doamnei ministru cu reprezentanți ai diverselor categorii de lucrători din învățământ, în loc să lămurească anumite probleme, acestea au generat altele. Mă refer aici la modul de lucru în aplicația EDUSAL, probleme de salarizare la unitățile CJRAE, ale funcțiilor de conducere, în general în loc să fim preocupați de a concepe o lege a educației, toată atenția ne este captată de legislația în vigoare, și în special a Legii-cadru nr. 153/2017, Legea salarizării.

Despre plata sentințelor judecătorești ce ne puteți spune? În ce ritm se face?

Am reușit, în cele din urmă, adică după 10 ani, să ne recuperăm drepturile generate de neaplicarea Legii 221 și a Legii 330. Timp de 10 ani, guvernul a stat cu mâna în „buzunarul nostru“, acum mai avem de recuperat sentințele judecătorești privind dobânda.

Deși  sumele se pretind a fi în bugetul Ministerului Educației Naționale, aceștia caută tot felul de modalități de calcul al acestor sentințe încercând să diminueze sumele de care ar trebui  să beneficieze lucrătorii din învățământ. Avem promisiuni că până la 15 mai aceste ultime sentințe judecătorești să fie achitate.

Schimbările cu care a venit, la nivelul Ministerului Educației Naționale, doamna Ecaterina Andronescu au deconcertat multă lume. Cum le priviți dumneavoastră, în ansamblu?

În luna februarie, la sediul Federației Sindicatelor Libere din Învățământ, am avut mai multe întâlniri ale doamnei ministru Ecaterina Andronescu cu diverse categorii de lucrători din învățământul românesc. Doamnei ministru i-au fost prezentate o parte din problemele care de ani afectează sistemul de învățământ și în prezent. Iată câteva: Necesitatea modificării Normativelor privind încadrarea personalului didactic auxiliar și nedidactic; Modul de aplicare a Regulamentului privind acordarea sporurilor pentru condiții periculoase sau vătămătoare pentru salariații din învățământ; Necesitatea unor schimbări  ce se impun  în Legea nr. 153/2017 pentru remedierea unor erori referitoare la salarizarea personalului nedidactic; Probleme referitoare la modul de aplicare a aplicației EDUSAL care se modifică de la zi la zi, secretarii, contabilii fiind nevoiți să refacă statele de salarii după fiecare modificare a aplicației.

Mai nou, doamna ministru vrea să facă reformă în învățământ după modelul finlandez, fiind consiliați de un fost profesor din Finlanda. Doamna ministru uită un aspect: Ce condiții oferă statul finlandez? Școli într-un singur schimb, copiii fac temele la școală, masa caldă la copii la școală, ori la noi se dă lapte stricat sau eugenii cu brânză topită în programul laptele și cornul.

Deși dumneaei aleargă foarte mult prin toată țara, firește cu mașina, nu a iubit sportul  niciodată. În urmă cu ani, a redus numărul de ore din planul-cadru la educație fizică din învățământul liceal, acum, cu un grup de senatori supraponderali și probabil și copiii lor la fel, vrea să schimbe evaluarea la educație fizică să se facă cu calificative.

Programa școlară și sistemul de evaluare de la educația fizică prevede probe de control și exerciții care se adresează și copiilor supraponderali, dar și celor mai slab dezvoltați fizic. Condiția și obiectivul profesorilor este de ai aduce la ore pe aceștia, iar notele îi motivează sau dacă nu frecventează aceste ore, pot fi penalizați.

Dumnealor mai bine ar asigura finanțarea ca fiecare unitate școlară să dispună de sală de sport, teren amenajat în aer liber. La ora actuală, părinții trebuie să plătească dacă vor ca copiii lor să facă mișcare.

La Cluburile Sportive Școlare sunt primiți doar copiii cu abilități pentru anumite sporturi, iar Cluburile și Palatele Copiilor au secții de dans și gimnastică ce se pretează pentru fete. Sunt multe de făcut, dar nu cu oameni care au plecat de mult din sala de clasă și țin de o funcție la minister. Ei știu că dacă fac ceva și nu iese bine îi schimbă, așa că mai bine nu fac nimic decât ce zice ,,șeful“, care nici el nu a mai trecut, în vizită,  printr-o sală de clasă.

Interviu realizat de Oana PANAIT