„În perioada interbelică, statul român aloca 17,8% din buget pentru educație“

Educația a primit, pentru 2019, 3,02% din PIB. Reprezintă cei 6% prevăzuți în Legea Nr. 1/ 2011 o țintă care nu va fi atinsă niciodată sau vorbim despre o politică a pașilor mărunți, dar siguri? În continuarea unei discuții pe care am avut-o cu puțin timp în urmă, prof. Tudor Spiridon, președintele Sindicatului „Spiru Haret“ Teleorman răspunde categoric, nu. Vă oferim, în întregime, răspunsul bine argumentat și documentat al Domniei Sale:

Încadrând dispoziția legală privitoare la procentul minim cu care ar trebui finanțată educația din România în categoria „țintă“, este necesar a arăta că efortul unui trăgător, chiar și de elită, de a ținti un punct ce nu va fi atins niciodată generează lacrimi, prin încordarea excesivă și îndelungată la care acesta este supus. Iar lacrimile au început, deja, să apară. Gândiți-vă la violența de nestăvilit din școală, la modul de calcul și adoptare al costului standard/elev/preșcolar, la rezultatele elevilor români obținute la testele internaționale, la riscurile pe care și le asumă școlile prin imposibilitatea acoperirii unor servicii esențiale pentru buna funcționare, la lipsa mijloacelor de transport pentru elevi, la lipsa dotărilor, dar mai ales la evoluția demografică a românilor din țară și din afara ei etc.

Iar în ce privește politica pașilor mărunți, nu pot spune decât că după ce că sunt mărunți, ei se fac și pe loc. Deci, avansăm făcând pași pe loc, iar aici, la categoria finanțare, nimeni nu propune o comparație cu Japonia, Finlanda etc. și nici măcar cu România interbelică, perioadă în care statul român aloca 17,8% din buget (în 1938/1939) pentru educație, așa cum propune la categoria resursă umană, profesori. Și asta cu toate consecințele de rigoare, care, finalmente, se răsfrâng asupra nivelului de calificare al tinerilor români care sunt obligați să facă față, astfel, solicitărilor pieței europene a muncii.

„Deși Legea educației prevede că învățământului trebuie să îi fie acordată anual o cotă de 6% din PIB, alocările bugetare au scăzut în ultimii 10 ani cu 1,2% din PIB, astfel încât sistemul de educație a ajuns să funcționeze în prezent cu jumătate din alocarea bugetară stabilită în lege. Date oficiale ale Ministerului Educației, analizate de Profit.ro, arată că, dacă în urmă cu 10 ani, în 2008, alocarea de la buget acordată învățământului a fost de 4,2% din PIB, începând cu 2010, în plină criză financiară și economică, a scăzut drastic la 3,5% și a ajuns chiar până la 3%. În pofida redresării economice ulterioare și creșterii record a PIB din ultimii ani, finanțarea sistemului de educație nu doar că nu a crescut, ba mai mult, a scăzut sub 3% din PIB în ultimii doi ani, când alocările bugetare au fost de 2,8% din PIB, în 2016, și de 2,9%, în 2017“, se arăta într-un articol publicat de PROFIT.RO („Finanțarea educației de la buget a scăzut în ultimii 10 ani cu peste 1% din PIB. Învățământul funcționează cu jumătate din finanțarea prevăzută de lege. Finanțarea educației de la buget a scăzut în ultimii 10 ani cu peste 1% din PIB. Învățământul funcționează cu jumătate din finanțarea prevăzută de lege. Autor: Ovidiu Bărbulescu; scris 15 septembrie 2018). În conținutul său, articolul ne prezintă și următorul tabel sub semnătura domnului ministru V. Popa.

Așadar, politica pașilor mărunți, iată, se concretizează nu în majorarea, ci în diminuarea alocărilor bugetare pentru educație, iar dacă dumneavoastră afirmați, în întrebarea pe care mi-o adresați, că anul acesta, 2019, educația a primit 3,02% din PIB, iar în 2018, 3% din PIB, după cum se poate constata din tabelul de mai sus, se confirmă și teoria pașilor mici, dar efectuați „pe loc“. Deci, joc de glezne, în timp ce criza forței de muncă face ravagii, necalificații noștri emigrând în „țările calde“, iar calificații altora sosind, în adevărate cohorte, la noi, unde oferta de locuri de muncă începe să fie una consistentă.

A consemnat Marcela GHEORGHIU