SOLOMON MARCUS, UN HOMO UNIVERSALIS AL TIMPULUI NOSTRU

solomon-marcusO veste ne-a îndoliat sufletele: a încetat din viață academicianul Solomon Marcus. Profesor la Universitatea din București, membru al Academiei Române, Solomon Marcus a îmbinat în personalitatea sa două dimensiuni fundamentale. A fost un spirit enciclopedic, de factură renascentistă, un tip de homo universalis, prin diversitatea și întinderea domeniilor acoperite și prin tipul de cunoaștere holistică practicat. Matematician, discipol al unor mari profesori precum Grigore Moisil, Miron Nicolescu, Octav Onicescu, Simion Stoilow, Dan Barbilian (Ion Barbu), Gheorghe Vrănceanu, profesor de analiză matematică, cercetător și autor de marcă, s-a extins, în actul său epistemologic, către domenii ale cunoașterii precum lingvistica, poetica, logica, semiotica, estetica, filosofia, către știință în ansamblul ei. În același timp, prin studiile interdisciplinare și transdisciplinare întreprinse, a fost un spirit avangardist în universul noetic, o minte strălucită care a deschis căi noi în spațiul cunoașterii, realizând sinapse inovatoare între arii științifice abordate separat în tradiția academică. Renascentist și avangardist, într-o formulă orginală și fecundă, Profesorul a fost, totodată, un prestigios om de cultură, un mare umanist de formație raționalistă, din speța marilor cărturari europeni și universali.

Din această sinteză creatoare a deschiderii holistice și a spiritului investigativ în căutarea noului, aflat în avangarda științei și a culturii, cu un pas înaintea timpului său, a rezultat o operă prodigioasă, care însumează mai mult de 50 de cărți și peste 400 de studii și articole științifice. Un loc special în opera marcusiană îl ocupă titluri precum Lingvistica matematică și Poetica matematică, lucrări de frontieră care au deschis perspective și drumuri noi în cercetare, realizând conexiuni inedite între domenii distante, aparent ireconciliabile, și demonstrând, în chip strălucit, consubstanțialitatea acestora prin reducerea la esențe și arhetipuri, la poezie și la matematică. Scrierile lui Marcus din anii ’60-’70 au avut un caracter revoluționar într-o lume dominată de viziuni tradiționaliste, promovând noi paradigme în domeniul cunoașterii. Alte lucrări, de răsunet în epocă, în care se manifestă inovator și spectaculos spiritul comprehensiv al autorului sunt: Gramatici și automate finite, Limbaj, logică, filozofie, Semiotica folclorului. Abordare lingvistico-matematică, Semne despre semne, Gândirea algoritmică, Semiotica matematică a artelor vizuale, Șocul matematicii, Arta și știința, Moduri de gândire, Provocarea științei, Invenție și descoperire. Trebuie adăugate două cărți tulburătoare ale gânditorului și filosofului Solomon Marcus: Paradoxul și Timpul. Cronologic și tematic, opera autorului este apoteozată de Paradigme universale, din 2011, o sinteză monumentală a gândirii marelui cărturar. O profesiune de credință și o meditație profundă a matematicianului-filosof, a gânditorului fascinat de matematică și de marile teme ale cunoașterii, copleșit și încântat de mirare în fața misterelor științei și a aventurii de a ști, o reprezintă discursul de recepție în Academia Română, intitulat Singurătatea matematicianului.

Personalitatea acestui cărturar de geniu este completată de o altă dimensiune, rară, exemplară. Profund atașat de țara în care s-a născut, Solomon Marcus a promovat ca nimeni altul valorile științei și culturii românești. Este vorba de o promovare explicită, dar și implicită. Explicită, prin scrierile despre școala românească de matematică, despre contribuția oamenilor de știință și de cultură români la progresul cunoașterii universale. Implicită, prin prestigiul internațional al savantului Solomon Marcus, apreciat, citat, premiat pe toate meridianele, care, ca reprezentant al științei românești, a creat o bună imagine în străinătate cu privire la potențialul creator al românilor. Prin opera și activitatea sa, a fost un ambasador de prim rang al inteligenței și creativității românești. Nu știm dacă faptul de a se fi născut în România a fost o șansă pentru Solomon Marcus. Judecând după copilăria și adolescența petrecute în lipsuri, după studenția și tinerețea desfășurate în sărăcie-lucie, cu susținerea doar a meditațiilor pe care le dădea în toate cartierele Bucureștilor, este greu de spus. Studentul Marcus a avut, totuși, șansa de a fi întâlnit câțiva mari profesori de matematici, care i-au influențat devenirea și modelat destinul. Putem vorbi însă, cu siguranță, de o altă șansă: șansa noastră ca națiune și ca țară de a fi avut și de a avea, dincolo de timp (temă care l-a preocupat toată viața), o personalitate ca Solomon Marcus.

Profesorul a fost preocupat toată viața de educație. Și-a făcut din educație un crez pe care l-a urmat, în virtutea căruia a trăit și a creat. A existat pentru educație și cunoaștere, înțelegând valoarea întemeietoare a acestora în formarea și devenirea ființei umane. A crezut în rolul educației în edificarea societății și a națiunii noastre. Și-a dedicat o mare parte a timpului temelor legate de educație, căutând formule, metode și paradigme noi, pragmatice și eficiente în învățarea și formarea elevilor și studenților. A scris, a conceptualizat, a avansat teorii, interpretări, modele, toate sub semnul inovației, gândite pentru a aface din educație o experiență nu numai eficientă, ci și plăcută. Visa la o școală la care copiii să meargă de drag, epurată de poncife și vechi metehne, de încărcătura didactică și pedagogică moștenită peste generații, o școală suplă, flexibilă, modernă, inteligentă, care să ajute elevii și să-i formeze în acord cu potențialul lor și cu nevoile reale ale societății. Dar nu numai a publicat analize, studii, eseuri, comentarii pe aceste teme, ci și a acționat în acest spirit. Solomon Marcus a bătut cu pasul universități, colegii și școli din România, a conferențiat, a discutat cu studenți, elevi și profesori, a coborât de la înălțimea conceptelor și a teoriilor în teatrul de operații al sistemului educațional, la „firul ierbii”. A apărut, până de curând, la emisiuni TV, în care a încântat prin spiritul critic, prin realismul și modernitatea viziunii. Și-a dorit o școală pentru mileniul al III-lea și pentru Era tehnologiei digitale, cu perpetuarea valorilor întemeietoare ale educației și ale omului, dar și cu deschiderea procesului de predare-învățare spre exigențele lumii actuale. Multe dintre textele sale despre educație, Marele Profesor le-a publicat în Tribuna Învățământului, onorată să-l găzduiască pe prima pagină.

Prin ceea ce a făcut în știință, educație și cultură, prin întreaga lui operă și viață, Solomon Marcus a fost și este, în eternitate, un mare român. Cândva, într-un text pe care mi l-a inclus într-un volum colectiv, l-am numit un „bun național”, un „brand al culturii românești”. Cultura noastră suferă o mare pierdere prin plecarea dintre noi a lui Solomon Marcus. Marele Profesor, Marele Cărturar, Omul de știință și de cultură, Academicianul Solomon Marcus.

Ca un înțelept din Vechiul Testament, după cum spune și numele său, ca un profet al omului în marea încercare a existenței și a cunoașterii, Solomon Marcus rămâne o strălucită figură de cărturar al timpurilor noastre, genial și luminos, critic și ferm, blând și generos, care a trăit pentru a cunoaște, pentru a crea și pentru a învăța. Care a trăit răspândind lumină în jur. Solomon Marcus, omul universal, românul universal, ne-a învățat să fim altfel, să trăim cu demnitate și cu bucurie, punând cunoașterea, a lumii și de sine, mai presus de toate. Pentru toate acestea, îi suntem profund recunoscători și ne plecăm adânc capetele în fața chipului său aureolat de lumină, care ne zâmbește din eternitate.

Sorin IVAN