Începând din anul 1998, 77 de țări de pe cinci continente, având statutul de membri sau observatori ai Organizației Internaționale a Francofoniei (OIF) celebrează „Ziua Internațională a Francofoniei” prin diverse manifestări culturale, pentru a aduce recunoaştea cuvenită influenţei pe care au avut-o şi o au cultura şi civilizaţia franceză. 

Franceza este limba oficială în 29 de state membre ale OIF, fie singură, în 12 ţări, fie împreună cu alte limbi – engleză, arabă, spaniolă sau portugheză, în 17 ţări. Şi este, complet sau în parte, limba maternă în Franţa, Belgia, Elveţia, Luxemburg şi Monaco. În România, peste 25% dintre români vorbesc limba franceză, un record pentru o ţară în care limba oficială nu este franceză. Sunt mai mult de 14 mii de profesori de limba franceză care predau în grădiniţe, şcoli şi licee – există mai mult de 50 de licee cu secţii bilingve franceză-română, iar un număr important de tineri între 10-18 ani studiază toate disciplinele în franceză. 

Celebrul scriitor și critic literar francez Anatol France (1844-1924), laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1921, spunea: „La langue française est une femme. Et cette femme est si belle, si fière, si modeste, si hardie, touchante, voluptueuse, chaste, noble, familière, folle, sage, qu’on l’aime de toute son âme, et qu’on n’est jamais tenté de lui être infidèle”.

Termenul „francofonie” s-a impus în jurul anului 1880, când geograful francez Onesime Reclus l-a folosit pentru a desemna totalitatea persoanelor şi a ţărilor vorbitoare de limbă franceză. De atunci, se foloseşte termenul de francofonie, scris cu „f” mic, pentru a desemna vorbitorii de limbă franceză, şi cu „F” mare, pentru a face referire la dispozitivul instituţional care gestioneză relaţiile dintre ţările francofone.

La 20 martie 1970 au fost puse bazele Francofoniei instituţionale, prin semnareaa, la Niamey (Niger),  a tratatului referitor la crearea Agenţiei de Cooperare Culturală şi Tehnică (ACCT), devenită ulterior Organizaţia Internaţională a Francofoniei. 21 de state şi de guverne au semnat convenţia de înfiinţare a organizaţiei interguvernamentală fondată pe baza unui numitor comun, respectiv folosirea limbii franceze.

Ziua Francofoniei este o sărbătoare a fiecărui cetățean care prețuiește limba franceză, diversitatea culturală a spațiului francofon și valorile promovate de Francofonie. Este sărbătoarea celor care susțin importanța multilingvismului în era globalizării.

România francofonă

Istoria modernă şi contemporană a României a fost marcată de o componentă francofonă importantă. Începând chiar din secolul al XVIII-lea, cultura şi limba franceză au pătruns masiv în educaţia membrilor înaltei societăţi româneşti, iar în sec. al XIX-lea a contribuit la edificarea instituţiilor României moderne.

Guvernul României salută celebrarea astăzi, 20 martie, a Zilei Internaționale a Francofoniei și aniversarea a 27 de ani de la aderarea României la mișcarea francofonă. În 1991, România a obținut statutul de observator, iar din 1993 este membru cu drepturi depline al Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei. Statutul de membru OIF, dublat de vocaţia sa francofonă şi francofilă de tradiţie, a permis țării noastre consolidarea dimensiunii globale a cooperării sale internaţionale, în condiţiile reprezentării trans-continentale a Francofoniei. De asemenea, din 2007 România a fost desemnată „stat-far” al Francofoniei pentru regiunea Europei Centrale şi de Est de către Secretarul General al Francofoniei, Abdou Diouf.

Evenimentul este marcat anual atât pe plan intern, cât şi pe plan extern, prin intermediul misiunilor diplomatice ale României peste hotare, printr-o serie de manifestări cultural-artistice şi ştiinţifice reunite în cadrul săptămânii Francofoniei în perioada martie-aprilie. Manifestările au drept scop promovarea imaginii României, a diversităţii şi valorilor francofone, marcarea identităţii francofone a României şi vizează mediul diplomatic, academic, mass-media, mediile şcolare, publicul larg.

Informații preluate din: bit.ly/mae-romania-francofona