Conceptul de curriculum, definit la nivel de proiect pedagogic/educativ, definește:

1) Finalitățile educației care orientează valoric și prospectiv orice activitate de educație/instruire, organizată în contextul deschis al sistemului și al procesului de învățământ.

2) Resursele axiologice (conținuturile de bază) și metodologice (strategiile care integrează în structura lor de acțiune diferite forme de organizare a educației/instruirii, metode, tehnici/procedee, mijloace, stiluri – de educație/instruire) necesare pentru a atinge finalitățile educației, propuse la nivel de sistem de învățământ (scopurile generale, strategice) și de proces de învățământ (obiective: generale, specifice și concrete/operaționale).

3) Metodele, procedeele și instrumentele de evaluare necesare pentru a estima sau verifica gradul în care au fost îndeplinite finalitățile activității de educație/instruire, orientate valoric și prospectiv la nivel de sistem și de proces de învățământ, comunicate pedagogic la începutul activității de educație/instruire (vezi L. D’Hainaut, Liniile de forță al elaborării unui curriculum, în L. D’Hainaut (coordonator), Programe de învățământ și educație permanentă, trad. E.D.P., 1981, pp. 83-106).

În sens larg, curriculumul ca proiect pedagogic definește „orice activitate educativă“ concepută și realizată în cadrul sistemului și al procesului de învățământ, organizată în context formal (școlar) și nonformal (extrașcolar), pe termen scurt, mediu și lung. În această perspectivă, formula de „arie extracurriculară“, vehiculată pe larg în texte de politică a educației, dar și în literatura de specialitate este în contradicție cu conceptul de curriculum care implică în sfera sa de referință orice activitate de educație formală și nonformală, aflate în diferite raporturi de complementaritate pedagogică, susținute în plan teoretic, metodologic și practic. Astfel, „conceptul de curriculum este legat de ideea unei acțiuni educative organizate, dar nu în mod necesar formal“, ci și nonformal. Mai mult decât atât, în pedagogia postmodernă, promovată în societatea informațională, bazată pe cunoaștere, „curriculumul are semnificația cea mai largă“ prin deschiderea sa și spre educația informală care „implică orice experiență personală dobândită în diferite contexte și situații socio-culturale“.

În sens restrâns, curriculumul ca proiect pedagogic este dependent de sfera sa de reprezentare la nivel de sistem și de proces de învățământ. La nivel de sistem de învățământ, curriculumul este implicat în conceperea și realizarea reformei învățământului („reforma curriculară“) care solicită schimbarea calitativă a finalităților macrostructurale (idealului educației și a scopurilor generale, strategice), a structurii de organizare a sistemului de învățământ (pe niveluri și trepte de învățământ), a conținutului procesului de învățământ (a planului de învățământ și a programelor școlare). La nivel de proces de învățământ, curriculumul este implicat în conceperea și realizarea planului de învățământ, a programelor și a manualelor școlare, dar și a documentelor de planificare ale profesorului (pe ani de învățământ, pe semestre școlare, pe unități de instruire/învățare, lecție etc.).

Calitatea curriculumului poate fi evaluată prin analiza raporturilor existente între modul de concepere și modul de realizare a proiectului pedagogic/educativ în contextul specific sistemului de referință (reforma învățământului, planul de învățământ, programele și manualele școlare – construite curricular).

Curriculumul conceput definește intenția proiectantului, asumată la nivelul finalităților avansate.  Are „un sens apropiat de cel al termenului englez design“. Prin acțiunea de derivare, proiectantul poate să ofere celui ce învață „o mare varietate de scopuri“ – sau de obiective specifice și concrete –, indicând direcțiile și mijloacele de realizare, fără a impune conținutul educației/instruirii.

Curriculumul realizat implică traducerea pedagogică a curriculumului conceput, în funcție de resursele și condițiile concrete existente în cadrul comunității educaționale, organizației școlare, clasei de elevi. 

Prof. univ. dr. emerit Sorin CRISTEA

Distribuie acest articol!