Studiu privind curriculumul (I)

2

Nu contează atât de mult dacă, structural, am identificat cel mai bun design curricular, cât ceea ce se întâmplă la momentul când cadrul identificat este pus în practică.
Consideraţii generale – argument
Modificările curriculare la nivel liceal, care sunt puse în dezbatere, trebuie să aibă în vedere facilitarea formării la elevi a unor atitudini pozitive faţă de propria devenire ca adult, aceasta implicând pre-profesionalizare, însoţită de creşterea stimei de sine şi a respectului faţă de cei din jur şi faţă de propria învăţare şi muncă, urmărindu-se atingerea idealului educaţional pentru fiecare.
În acest sens, curriculum trebuie să fie unul pragmatic, în sensul unui design şi al unui fond eminamente axate pe utilitate în raport cu formarea idealului educaţional.
Acest studiu a avut ca punct de plecare intenţia de a exprima punctul de vedere personal al autorilor privind propunerile de planuri-cadru la nivelul învăţământului liceal, considerând că o atitudine expectativă este nepotrivită momentului, iar lipsa implicării nu ar permite celui pasiv să aibă apoi dreptul la comentarii asupra rezultatului consultării publice.
Chiar dacă propunerea care este conţinută în studiul de faţă are un cararcter pronunţat de subiectivism datorat limitei de experienţă proprie oricărei persoane, am încercat ca propunerea să fie însoţită de o serie de consideraţii privind modul în care alte sisteme de învăţământ au făcut/fac faţă provocării inovării curriculumului.
Astfel, studiul de faţă prezintă caracteristici privind situaţia curriculumului corespunzător învăţământului secundar din trei perspective:
– Perspectiva asiatică, incluzând date pentru China
– Perspectiva finlandeză
– Perspectiva franceză
Este de menţionat faptul că studiul nu are un caracter sau pretenţii de exhaustivitate, cele trei perspective nefiind comentate, ci realizând doar o prezentare sistematizată a informaţiilor asociate bibliografiei.
În raport cu propunerea de plan-cadru pentru învăţământul liceal, filiera teoretică, profilul real, specializarea matematică-informatică, care încheie materialul, am considerat necesar să asociem comentarii care să permită înţelegerea mai bună a construcţiei respective. Aceasta nu înseamnă că propunerea altei variante ar însemna dezacord total cu variantele postate de ministerul de resort, care sunt rezultatul unui cumul de expertize cărora le acordăm întrega consideraţie şi nu evităm formularea unei alegeri, opinând că Varianta 3 reprezintă o schimbare mai amplă faţă de actuala abordare curriculară.
Încheiem argumentaţia reiterând un comentariu pe care îl considerăm esenţial: nu contează atât de mult dacă, structural, am identificat cel mai bun design curricular, cât ceea ce se întâmplă la momentul când cadrul identificat este pus în practică. De-abia de la acest moment apar adevăratele provocări.
Perspectiva asiatică
Un studiu al dr. John Jerrim, Institute of Education Research, care face o analiză privind rezultatele la scorurile PISA ale elevilor de origine asiatică, indiferent de locul în care învaţă (ţara de origine sau ca migranţi), relevă faptul că succesul şcolar nu este determinat doar de calitatea şi diversitatea metodelor de predare, ci şi de cultura educaţiei, în sensul în care elevului, de la cea mai mica vârstă:
– fie i se propun contexte favorizante pentru formarea atitudinii pozitive faţă de propria învăţare, prin încurajarea participării active în stabilirea obiectivelor de învăţare şi a traseului curricular prin care ajunge la îndeplinirea obiectivelor propuse,
– fie cultura socială şi valorile familiei sunt pro-educaţie.
Faptul că o privire atentă asupra ţărilor asiatice, din punct de vedere al sistemelor sociale şi educaţiei, poate fi un punct de plecare în strategia inovării curriculumului este justificat şi de următoarele aspecte concluzive din studiul „The U.S. must start learning from Asia“, Vishakha Desai, publicat de CNN:
– 10 dintre cele mai performante ţări în domeniul educaţiei sunt asiatice;
– Există o relaţie direct proporţională între rezultatele evalărilor externe (în special pe domeniul matematică şi ştiinţe) şi creşterea economică pe care o înregistrează ţările;
– Calitatea educatorilor şi poziţionarea învăţământului STEM ca prioritate personală şi socială sunt factori determinanţi ai rezultatelor din domeniul educaţiei, în contextul în care aceşti factori sunt orientaţi pentru a face faţă ritmului accelerat al schibărilor economice şi de mediu, aştepările asupra resurselor umane implicate – profesori, manageri şi elevi – să aibă o perspectivă reală asupra viitorului;
– O privire asupra diferitelor sisteme educaţionale, pentru a adapta elementele care susţin performanţa în noul curriculum, este necesară; astfel, dacă de la nivelul experienţei asiatice se poate identifica o strategie motivaţională care conduce la rezultate, la nivelul educaţiei promovate în Statele Unite se pot identifica bune practici în zona inovaţiei şi creativităţii.
În cadrul studiului la care facem referire se evidenţiază următoarele caracteristici care favorizează performanţa în educaţie, la nivelul experienţelor asiatice:
– Definirea unor standarde academice riguroase şi a unui curriculum coerent, bazat pe conţinuturi fundamentale şi aplicative, cu o abordare etapizată, care să asigure continuitate şi trecerea de la un nivel de competenţă inferior la unul superior, în raport cu etapele de vârstă. Curriculumul este setat astfel încât să răspundă nevoilor reale şi este obligatoriu pentru toţi elevii care aleg o variantă de traseu educaţional, asigurându-se, prin definirea coerentă a standardelor, o abordare unitară la nivelul tuturor şcolilor. Libertatea pe care o oferă curriculumul se axează pe dreptul şcolilor şi profesorilor de a construi designul instrucţional (strategiile didactice), pliat pe specificul grupurilor de educabili, cu transferul responsabilităţii în această zonă către şcoală şi profesor.
– Înalta calitate a resursei umane – cadre didactice şi manageri. Intrarea în sistem, în calitate de profesor, presupune definirea unei strategii la nivel de politică publică privind atragerea licenţiaţilor de top de la universităţi. Managementul nu este asigurat prin concursuri de directori, ci prin recrutare de persoane care îndeplinesc criterii de ocupare a posturilor şi implicarea acestora într-un proces de profesionalizare managerială. Sistemul de selecţie, formare iniţială, motivare şi dezvoltare profesională pentru amebele categorii este unul care pune accentul pe producerea de rezultate şcolare ale elevilor.
– Prioritizarea educaţiei STEM (ştiinţe, tehnologii, inginerie şi matematică). Un aspect care poate face diferenţa – la nivel de calitate – a educaţiei STEM este reprezentat de faptul că predarea acestor domenii de cunoaştere se face încă de la nivelul şcolii primare de către specialişti (profesori de specialitate).
– Corelarea optimă a timpului alocat studiului şi efortul pe care trebuie să-l realizeze elevul în atingerea standardelor. Structura anilor de studiu şi încărcarea săptămânală a orarului presupun, de regulă, în sistemele educaţionale asiatice, mai multe zile/mai multe ore decât regăsim în alte sisteme, în acord cu valorile promovate de întreaga societate, în principal respectul faţă de muncă şi responsabilitate.
Punctual, ca un exemplu care are multe similitudini cu cel la care ne situăm – pe formă, nu pe fond – (în baza unui studiu realizat de Kevin Lam, evaluator specialist, World Education Servicies, referitor la reforma curriculară în învăţământul primar secundar din China), relevă similitudini cu prevederile în vigoare asociate legislaţiei în domeniul educaţional din România:
– Ministerul Educaţiei reprezintă autoritatea centrală care generează politicile publice în domeniul educaţiei, stabileşte curriculumul naţional;
– Există departamente locale/regionale sub jurisdicţia cărora se poate personaliza un curriculum la decizie şi resurse educaţionale;
– Structura celor 12 ani de de educaţie preuniversitară este de tipul 6+3+3, dintre care primii 9 ani reprezintă învăţământ obligatoriu (primar: 5-6 ani; secundar inferior – de regulă 3 ani);
– Structura anului şcolar pe două semestre, cu debut în septembrie şi finalizare în iulie, însă cu o diferenţă faţă de prevederile noastre ce este generată de o creştere progresivă a numărului de săptămâni de şcoală (26 săptămâni pentru clasele I-II, 30 de săptămâni pentru clasele III-VI, 34 de săptămâni pentru clasele VII-IX); la nivelul unei săptămâni de şcoală, orarul prevede 5 zile de şcoală, cu un număr mediu de 35 de ore.
În urma reformei curriculare, ca exemplu de plan-cadru al învăţământului din China, pentru primii 9 ani de studiu (învăţământ primar şi secundar inferior), este următorul:
 
 

ANUL DE STUDIU
1 2 3 4 5 6 7 8 9    
Educaţie morală şi abilităţi de viaţă (Morality and Life) Educaţie morală şi abilităţi de viaţă (Morality and Life) Educaţie morală şi abilităţi de viaţă (Morality and Life) Educaţie morală şi despre societate (Morality and Society) Educaţie morală şi despre societate Educaţie morală şi despre societate Educaţie morală şi ideologică
(Morality and Ideology)
Educaţie morală şi  ideologică Educaţie morală şi ideologică 7-9%  
            Istorie şi Societate (sau la alegere Istorie sau Geografie) 3-4%      
    Ştiinţe Ştiinţe Ştiinţe Ştiinţe Ştiinţe (sau, la alegere, Biologie sau Fizică sau Chimie) 7-9%      
Limba oficială Limba oficială Limba oficială Limba oficială Limba oficială Limba oficială Limba oficială Limba oficială Limba oficială 20-22%  
Matematică Matematică Matematică Matematică Matematică Matematică Matematică Matematică Matematică 13-15%  
    Limbi străine Limbi străine Limbi străine Limbi străine Limbi străine Limbi străine Limbi străine 6-8%  
Educaţie fizică şi sport Educaţie fizică şi sport Educaţie fizică şi sport Educaţie fizică şi sport Educaţie fizică şi sport Educaţie fizică şi sport Educaţie fizică, sport şi sănătate Educaţie fizică, sport şi sănătate Educaţie fizică, sport şi sănătate 10-11%  
Arte (sau, la alegere, Muzică, Arte vizuale 9-11%                  
Activităţi de sinteză /practice 16-20%                  
Numărul de săptămâni de şcoală/an de studiu 26 26 30 30 30 30 34 34 34 274
Numărul anual de ore 910 910 1050 1050 1050 1050 1190 1190 1190 9522

 
Ignorând faptul că una dintre discipline conţine şi „Ideologie“, curriculumul asociat primilor 6 ani de studiu are un număr redus de discipline obligatorii (maximum 9, plus studiul limbilor străine), acesta crescând la 13 discipline obligatorii la nivelul învăţământului secundar inferior.
Spre completare, trebuie menţionat faptul că accederea în învăţământul secundar superior se realizează printr-un examen care cuprinde subiecte din șase domenii de cunoaştere: limba oficială, matematică, limbă de circulaţie internaţională, fizică, chimie şi… educaţie politică.
Florian Ionel Lixandru, inspector şcolar general, ISMB
Ana Elisabeta NAGHI,  Ministerul Educaţiei Naţionale
Liliana TODERIUC,  inspector şcolar general adj., ISMB
Gabriel VRÎNCEANU, director CCD Bucureşti